După ce în urmă cu câteva zile Bolojan a decis creștere TVA-ului la carte și manuale școlare, lucru echivalent cu falimentarea editurilor, și a sugerat desființarea bibliotecilor din satele mioritice, vine astăzi ministrul Culturii,  András Demeter, un român neaoș din Ardeal, dar care pare lovit cu leuca în cap, să ne spună că din toamnă spectacolele de teatru, concertele filarmonicii și accesul la muzee ar putea fi interzise în weekend și în sărbătorile legale, în concordanță cu măsurile de austeritate adoptate de guvernul din care cu onoare face parte.  

„Eu discutat mult și sfătuit și mai mult cu colegii mei din UDMR, întrebând cum să-mi aduc aportul la prosperitatea României culturale care este și țara mea. Și după discuții lungi, obositoare și fără sens, am ajuns la concluzia ca ar fi bine ca actorii, sufleurii, mașiniștii să se odihnească în weekend și în sărbătorile legale. Să stea la fusta, pardon, lângă fusta la nevastă, să o ajute pe dumneaei la shoping, să meargă cu copiii în parc, cei care au așa ceva, iar cei care nu au, să se recreeze la cap sau să stea pur și simplu cu burta la soare. Nu doar că am gândit constructiv, ci vom face și o importantă reducere la buget, prin neplata orelor suplimentare.”, și-ar fi justificat domnul ministrul actul de (in)cultură pe care intenționează să-l promoveze din toamnă. Cum, bă, András, nu lași nici măcar spectacolele pentru copii de la matineu? Pe bune, bă? Auzi, când îți mai fată mintea, dai și la mine un pui?

Bă, ești prost? Bă, ești tâmpit? Bă, Kelemen Hunor, bă prietene, unde l-ai găsit, bre, pe Andraș ăsta? Auzi la el ce i-o trecut prin cap. Să țină Ateneul și Teatrul Național închise sâmbăta și duminica și să mute premierele la început de săptămână, cu precădere lunea. Bă, voi sunteți întregi la minte? V-ați dilit cu toții de la căldurile astea sau vreți neaparat să intrați în istorie?

UPDATE

Bine că nu se închid bisericile și se dă dezlegare in continuare la pupat moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva și Sfântului Dimitrie cel Nou, că altfel în weekend am sta numai în cârciumi, povestind cât de bine am dus-o pe vremea lui Ceaușescu.

Și mai e ceva, omul ăsta nu pare dus la biserică, ca să nu mai vorbim de teatru, librărie, bibliotecă. Cred că Sprâncenatu urăște tot ce înseamnă cultura și slujitorii ei. Nu aș vrea să-mi fac păcate, dar ceea ce face Bolo e o dovadă că n-a mai pus mâna să citească o carte de pe vremea lecturilor obligatorii în vacanța de vară: „Motanul încălțat”, „Cântăreții din Bremen”, „Dănilă Prepeleac.”  

Se vor găsi unii, de teapa lui, să spună că vorbesc cu atâta ură despre acest om,  în numele PSD-ului, AUR-ului, SOS-ului și POT-ului. Pentru ei, iată ce spunea Mircea Mihăieș în ianuarie 2021, redactorul șef al revistei de cultură Orizont, din Timișoara: „Distinsul liberal a înțeles că trebuie să facă tabula rasa din cultura bihoreană. Recte, să transforme revistele Familia și Várad , care apar la Oradea, într-un fel de buletine ale Bibliotecii Județene Bihor. Evident, în numele mult aplaudatelor reduceri de personal. Unor astfel de personaje degeaba le spui ce înseamnă pentru cultura și spiritualitatea României „brand”-ul Familia”. Pentru cei mai puțin familiarizați cu fenomenul cultural, trebuie spus că revista „Familia” apare de prin 1860! Distinsul liberal, cu aceste idei năstrușnice, nimeni altul decât Ilie Bolojan, pe atunci președintele Consiliului Județean Bihor.

La patru ani distanță, în numele reformei, Sprâncenatu de Bihor propune alte măsuri care ne dovedesc încă o dată că este paralel cu ceea ce înseamnă cultură, dar și educație. Crește TVA la tipărirea cărților și manualelor școlare de la 5 la 11% și se vor desființa sau comasa (Dumnezeu mai știe ce e în capul lui) posturile de bibliotecari la sate. Un bibliotecar la două sau trei sate, pare să fie propunerea. Dacă e cazul, chiar și la patru, că nu-i bai. Deplasarea de la o comună la alta, cu bicicleta sau trotineta electrică.

Bă, nea Ilie, dacă tot pui umărul la falimentarea editurilor, bibliotecilor și libăriilor, la dispariția cărților și revistelor, fără de care un popor nu poate avea decât un viitor sumbru, de ce nu dai o Ordonanță, un Ordin sau ceva de genul, prin care în fiecare cătun să se înființeze cel puțin un birt la care statul să fie acționar majoritar? „La Lică Sămădăul” ori „La Ilie Sprâncenatu” sau cum vrei tălică să se numească. Că birtul măcar îți aduce un ban la buget și ține mintea încețoșată, pe când cultura…

Tot joi, la aceeași oră, dar la 100 și ceva de kilometri în amonte de București, țăranii din Lungulețu (ce nume simpatic!) erau alergați cu dronele și bastoanele și amendați pentru apa furată din Dâmbovița. Da, prinși în flagrant pe când își udau culturile de roșii, castraveți, mărar și pătrunjel. Broccoli, nu, nici varză de Bruxelles, ci doar legumele tradiționale, lăsate nouă cu gură de moarte de Burebista și toți ceilalți domni, voievozi și regi pe care ni i-a dat Dumnezeu. La câtă școală are și la câte povești a auzit el în lumea satului, țăranul de la coada vacii a fost ferm convins că apa este lăsată de Doamne, Doamne. Că ea e un bun comun, un aliat de nădejde în vremurile de restriște, după cum bine remarca poetul când făcea trimitere la dușmanii externi: „Tot ce mișcă în țara asta, râul, ramul, mi-e prieten numai mie…” Asta a fost cândva, nenică, pe vremurile în care plăteai bir doar pe fumul ce ieșea de pe coș, nu și pe apa de ploaie.

Între timp lucrurile s-au schimbat, cam de când compatrioții lu’ Macron au descălecat într-o dimineață la porțile Bucureștiului, cerând pământ și apă. Și li s-au dat, fără prea multe discuții. Pământ pentru sediul sereleului Apa Nova, și Dâmbovița pentru apa de la robinetele bucureștenilor. Iar acum țăranii sunt alergați pe câmp ca la competițiile de cros, pe motiv că fură apa din paharele bucureștenilor.  

Păi se poate, domnilor paysans? Vin francezii și vă învață cum să trăiți bine și voi vă bateți joc de ei și puneți la îndoială ospitalitatea poporului român. Unde e cinstea și corectitudinea care ne-au făcut renumiți în lume? Voi vreți să vă faceți făcutele pe spinarea lu’ musiu Macron și al poporului frate francez? Ăsta e chiar tupeu, ca să nu zic nesimțire. Vreți apă din Dâmbovița? Plătiți. Lăsați vrăjelile cu Constituția, cu bunuri ale poporului.

Alea au fost de mult, acum e cu plată. Cu card sau cash. Indiferent că luați apă din Dâmbovița sau din fântânile  forate de voi. Bă, inconștienților, voi știți ce ați făcut cu fântânile alea? N-aveți de unde să știți, că n-aveți școală. Ați afectat pânza freatică a vetrei strămoșești, ceea ce echivalează cu un atentat la siguranța statului. Ați dat peste cap ecosistemul, biotopii și biocenoza. Bă, țăranilor, să vi se instaleze, bă, apometre pe fântâni și puțuri sau pe bălțile din care vă luați apa să vă udați roșiile și ardeii și păstârnacul. Gata cu risipa. Că ați auzi ce-o zis țața Ursula von der Leyen, să se termine cu udatul grădinilor. Apa e pentru băut, nu pentru udat. Și dacă nici așa nu vă învățați minte, să vi se pună lacăte cu cifru pe ele. Să fie de învățătură de minte pentru toți țăranii din Lungulețui care mai au de gând să cultive roșii, praz și varză.

Ei, drăcia dracului!

Un prim exemplu: ministru Alexandru Nazare, care l-ar fi sunat cu noaptea în cap pe Bolo: „Șefu’, să trăiți, șefu’. Să trăiți și să iertați dacă deranjez la ora asta matinală, dar n-am mai putut răbda să se facă ziuă în toată regula.” Și înainte ca Sprâncenatu să deschidă gura, să întrebe ceva, titularul de la Finanțe i-a făcut un rezumat al discursului său: „Șefu’, am înțeles din prima că situația țării nu e deloc roz, iar dacă nu venim cu soluții o să ne huiduie lumea înainte de sfârșitul mandatului. Concret, am schimbat conducerea ANAF care, la fel de concret, a trimis buldozerele la Antifrauda Fiscală București, că altă cale de a face curățenie acolo nu exista. Am demolat tot ce ne-a ieșit în cale, am deparazitat, am stropit cu soluții folosite la dezinsecții și l-am chemat pe părintele paroh Pomohaci să facă o sfeștanie, să ne scape de duhurile rele. Nouă șefi dintr-o lovitură, șefu’. Nouă din 15. Ce ziceți, e bine?”

Cum să nu fie bine, bre? Mai ceva ca croitorașul cel viteaz care a omorât șapte muște dintr-o singură lovitură. Treabă serioasă, nu glumă. Nouă trântori care au tolerat inacțiunea, tergiversarea și lipsa reacție, ignorând clar semnalele de evaziune fiscală, după cum grăiește ministrul. Frumos, ce să zic. În locul lor vor veni alții care, obligatoriu, cunosc și recunosc statutul partidului care le oferă ocazia să se remarce în lupta cu evazioniștii și evaziunea fiscală. Nouă ca brazii, ăștia noi, însușindu-și linia directoare trasată la cel de pe urmă congres.

De unde vom știi că cei nouă înlocuitori nu vor deveni la rândul lor trântori? Păi cât timp va fi la putere Bolojan, va curge numai lapte și miere. De asta să fiți siguri. Abia după ce vor veni alții, mai mult sau mai puțini sprâncenați, vom afla cu adevărat ce vă interesează.

Astăzi, Nicușor, jucăria de tablă chinezească pe care o tragi cu cheia ca să pășească pe covorul roșu alături de cumătra Maia de la Chișinău, o dă la întors. „Bă, jur, jur pe ce vreți voi că eu n-am fost de acord cu majorarea TVA-ului. Că mereu am fost contra, întrebați șoferul și pe nea Tache grădinarul de la Cotroceni, dar n-am avut încotro că, sincer, când nea Ilie și-a încruntat sprâncenele și s-a uitat lung la mine, mi s-a oprit respirația. ”

Eu îl cred pe președinte, ba chiar pot să fiu de acord cu el că la ce uitătură are Sprâncenatul, poți să faci pe tine în pantaloni. În schimb, ce nu înțeleg e de ce nu i-a convocat pe ăia de la Cotroceni, din administrația prezidențială, de ce nu i-a sunat pe miniștrii și pe ăia de la la putere să le spună calm, simplu, cu cuvintele sale: „Bă, fraților, e groasă și cu păr. Hai să facem un efort și să începem cu noi exemplul ăsta de bune practici. Să tăiem, cu 20, 30%, la sută bugetele pentru salarii, prime și deplasări și o să vedeți că oamenii vor aprecia.”

Hai, treacă de la mine, nu cu 20 sau 30%. Măcar cu 5% să fi văzut poporul că și lor le pasă de el. Dar n-a zis, iar dacă, prin absurd, l-ar fi luat gura pe dinainte, el ar fi sărit din schemă, cum singur recunoaște: „Să-mi reduc salariu cu 20%. Sincer, pentru moment nu există această intenție.” Așa e, vorba lu’ Firicel: : „Bă, ești prost?” Asta ar fi fost chiar culmea, Mucușoare. Pardon, Nicușoare. Să-ți tai singur salariul. Nu e de ajuns că ai pierdut la leafă după ce ai ajuns președinte, după cum te văitai ca o babă?

Nea Ilie Sprâncenatul a fost la fel de tranșant când a fost întrebat dacă acceptă o tăiere de salariu pentru un an, doi: „Cei care mă ştiu, ştiu că nu fac gesturi populiste.”. Că bine zici, maitre. Tălică știi să tai, nu să dai!

Ce-o mai fi făcând, dom’le, Romică al nostru? Mi-e dor, Gogule de el ca de părădaisele bio din grădina lu’ muma de la Gogoșu. Că, așa cum era el, avea grijă să nu duc niciodată lipsă de subiecte. Făceam noi mișto de el, dar băiat rău nu era. Cum, e în vacanță? Bă știi că ai dreptate, că am văzut ce scrie despre el și doamna lui într-un ziar de scandal. Da, tot ziarul ăla de acu’ doi ani, ăla cu pozele din parcarea de la Loft. Dracu știe, nu știu cum face, cum nu face, dar mereu e de poveste pe litoral. Parcă sunt vorbiți. Se duc ei în club, paparazzi după ei. Bea Valentina un pahar cu sifon, paparazzi în spatele ei. Dansează Romeo lasciv, paparazzi sunt ăn delir, de parcă numai ei ar fi în clubul ăla.

Și ziariștii ăștia altă treabă nu au decât să se lege de bietul om. Că nevasta, doamna Valentina, se îmbracă cum se îmbracă, dansează, cum dansează, că el îi permite să facă asta în public. Și ce dacă se distrează? Că doar nu s-au dus la mare să adune scoici, alge, meduze și pietricele ori să facă castele de nisip. Și nici să stea toată ziua pe șezlong, că te anchilozezi dacă nu faci câta mișcare. S-au dus la mare să asculte o muzică bună, să danseze în club, pe plajă sau în parcare, să se simtă bine. Că dacă ar fi vrut să se reculeagă se duceau la o mănăstire. Ce e atât de greu de înțeles?  Eu zic că, după un an atât de zbuciumat, merita și el câteva zile de relaxare. De romantism, de poezie recitată sub clar de lună. Dar știi cum sunt și ziariștii ăștia… Dacă apucă să te ia în colimator, nu mai scapi de gura lor.

Urât din partea lor, Romeo, urât. Din partea lor și a frustraților care comentează pe Facebook. Știi zicala aia cu vulpea și strugurii acri la care nu ajungea? Așa și cu comentacii ăștia. Că, de fapt, Valentina nu e Valentina. Că e așa și pe dincolo, că ce cauți tu la brațul unei femei ca ea. Câte și mai câte. Oameni dușmănoși. răi, pe care îi roade invidia că n-au avut norocul tău să apară în ziarele de can-can. Și la drept vorbind, nici n-ar avea cum. Că unul, unul singur este Dunca în județul ăsta care se bucură în fiecare vară de acest privilegiu. Fii mândru pentru asta, Puiucule!

Nicușor a redactat, la calculator, o adresă către Autoritatea Electorală Permanentă pentru ramburasarea cheltuielilor din campania electorală, bani donați de cei care au crezut în el că va ajunge președinte. 60 de milioane de lei. Sau, 12 milioane de euro la cursul valutar la zi. Bă, e dreptul lui. Unde mai pui că până a strâns 60 de milioane, s-a milogit de sute, dacă nu de mii de români: „Fii bun, ajută-mă și tu cu un leu, doi, că dacă ajung președinte, îți promit că vei trăi ca-n sânul lui Avram.” În chestia asta cu trăitul, luată din textele iudaice, nici el nu credea, dar îi plăcea cum sună, fiind convins că mulți vor pune botu’, dar nu că va fi așa, ci de teama că România va pica pe mâna unui președinte precum Jorjelu de la AUR.

Și cum unde e lege, nu-i tocmeală, (așa ne lăudăm noi) AEP este obli8gată să-i returneze milioanele pe care le-a fi cheltuit în campania pentru Cotroceni. Bani să-i întorci cu lopata. Banii lui că doar nu s-o pune să-i dea înapoi ălora care l-au ajutat. O fi având el caietul ăla pe care notase fiecare leuț primit, dar nici chiar așa: „Ia, nene  10 lei, banii pe care i-ai donat în campanie.” Că n-o fi fraier. De felul lui e mărinimos, la un moment dat chiar s-a gândit cum să împartă banii: o parte vor acoperi bursele școlare prinse în pachetul de măsuri fiscale, însă tot el și-a zis: „Bă, fac asta, dar se supără Sprâncenatu, că el le taie și eu le dau înapoi. Nu se cade, ăsta e sabotaj la reformele lui.” Și o renunțat la intenție. După aia s-a gândit să-i ajute pe pensionarii de pe strada  copilăriei sale din Făgăraș. Pe Imre-bacsi, pe Rozi-neni, nea Costică zugravul, care au pensii nesimțite, de 3.000 de lei. Dar și în cazul ăsta și-o zis după o clipă de cugetare: „Dacă îi ajut pe ei, o să se afle și atunci va trebui să-i ajut pe toți pensionarii din oraș, județ.” Așa că s-a lăsat păgubaș.

Ultima variantă, ce circulă pe surse. e că va aduna apropiații și le va da un șpriț la Cotroceni. Șpriț din vinul de protocol al președinției, care oricum trebuie consumat până la cel din producția din această toamnă.

Cum, ce va face cu cele 60 de milioane de lei? Bună întrebare. La ce sărăcie e în țara asta și cu câte nevoi se confruntă o familie de români, ce sunt astea 60 de milioane?

De pildă, tălică recunoști că ai început reformele astea cu fraierii. Bine, n-ai zis chiar așa, dar asta se subînțelege.  Adică cu pensionarii și bugetarii, că de la ei ți-e mai ușor să iei decât să gândești alte soluții.  Te-ai bazat pe faptul că ei nu vor ieși la proteste pe căldurile astea. Mai ales pensionarii, cărora asta le-ar mai lipsi pe lângă bolile pe care le au, să-i bată soarele în cap strigând: „Hoții!” „Hoții!” ori „Bolojan și ai lui…” Să se ducă undeva, așa cum se obișnuia să se strige pe vremea lu’ Boc, Cîțu, Dăncilă și Ciolacu. Dar și liderii sindicali, care, chiar dacă ar reuși o astfel de minune, nu mai au nicio credibilitate în țara asta, după ce de ani de zile sunt într-un continuu și nesimțit conculimbaj cu statul și  patronatul. Că ăștia sunt ca împărații, regii și șefii te trib din Africa, aleși pe viață, că nici măcar Dumnezeu nu-i mai poate da la o parte.

Și pentru că îmi place de tine, că în loc să stai cu burta la soare, cu Adria, la gheață, în piscina de la Felix. ai ales să dai concurs pentru singurul post liber de salvamar al României în vremuri de furtună, nea Ilie sunt de acord să-mi iei din gospodărie tot ce crezi matale că poate duce la salvarea țărișoarei noastre de la pieire. De pildă, colecția de ziare la care scriu de 36 de ani, cărțile, colecția cu pozele fotbaliștilor la CM din SUA., cele două tablouri și trei caricaturi semnate de autori locali, colecțiile de monede bătute în ultimii 50 de ani, tenișii de Drăgășani de pe vremea când aveam 14 ani, șlapii de gumă cu care umblu prin casă. Ia-le și du-le în piață, la ociko, și vinde-le. Poate mai scoți un ban pe ele pe care să-l pui în pușculița țării. Dacă crezi că e neaparat nevoie, ia-mi și pielea de pe mine, că nu mă supăr și nici nu fac gură, ca unii, că de ce să plătesc eu oalele sparte de alții.

Dar știi ce te rog eu, nea Ilie? Să nu te superi că îndrăznesc să-ți spun asta. Dacă milioane de oameni sunt gata să-ți doneze protezele dentare, cărucioarele și dispozitivele pentru persoanele cu dizabilități, bastoanele cu care ies la plimb în parc, cadrele metalice cu care învață să pășească din nou, atunci de ce nu ar plăti același preț și ucrainenii? De ce nu te întâlnești cu Zelenski să-i spui: „Frate Volodea, uite care e treaba. Până acum a fost cum a fost, v-am dat de toate, v-am ajutat chiar mai mult decât pe ai mei. Că am avut, că n-am avut bani, n-a contat. De acu’, însă, nu se mai poate că nu mai e de unde. A înțărcat bălaia, frate Volodea, sau cum îi zi tu lu’ Zelenski ăsta.” Că așa mi se pare normal. Suferă poporul tău, trebuie să sufere și ăia lui Zelenski. Că nu e corect să tai doar de la români și de la ucraineni, nu. Ia fă asta și o să vezi nea Ilie câte sute de milioane de euro, poate chiar mai mult, vor fi economisite.

Fă asta și vei avea respectul meu. Altfel, știi cum se scandează la galerie „Pe ei, pe ei, pe …”  

Și exemple de astea au tot fost de-a lungul timpului. Cel mai recent este legat de creșterea TVA de la 19 la 21%. „Cât voi fi eu președinte, dacă voi ajunge președinte, TVA nu va crește. Poa’ să stea Bolo în cap, că eu nu voi fi acord cu una ca asta.” Ai ajuns președinte, Nicușoare? Ai ajuns. Ai ajuns că te-au votat proștii, ca să scape de Jorjelu de la AUR. Ai zis sau nu așa ceva? Ai zis. Și dacă ai zis, de ce te-ai întors, bă, acu’ împotriva proștilor care te-au votat crezând că ești unul de-al lor? De ce nu i-ai spus lu’ Sprâncenatu sau cum îi zici tu, să nu mărească TVA, că tu ai promis altceva în campanie și că acu’ nu vrei să te faci de cacao în fața telespectatorilor care se uită la televizor să te vadă cum îl imiți pe Mr. Bean. De ce? Ți-a fost frică de uitătura aia lu’ nea Ilie? Zău mă? Ce-mi pasă mie că te ia cu transpirație când stai față în față cu el. Să fi crescut și tu, Nicușoare. Să fi mers la sală să tragi de fiare. Să fi mâncat clisă cu ceapă și să fi băut palincă în loc de suc, să te lauzi și tu cu ceva. Nu să minți poporul cu televizorul.

Ș-apoi, Nicușoare, de unde dracu ați scos că 3.000 de lei e pensie mare de ați introdus CASS de 10% ce trece peste această sumă? Să zicem că Sprâncenatu nu e doxa de matematică, dar tu? Tu care ai fost olimpic, studii la Sorbona, eminența cenușie a generației tale, cum de nu l-ai tras de mânecă să-i fi zis: „Nea Ilie, oprește-te, dom’le, că ne facem dracu de râs. Că eu cu banii ăștia nici chiria la casă nu mi-o achitam.” De ce, Nicușoare, de ce? Ți-e frică de uitătura lui sau de când ești la Cotroceni ai învățat și tu să vorbești ca toți ceilalți politicieni?

Apoi, dragă Nicușoare, dacă și asta e pensie mare, înseamnă că tu și cu Bolojan al tău sunteți duși cu pluta. Nu plutași, să nu înțelegi greșit, ci dus duși cu pluta. Ce e cu totul altceva!

O fi fost, nu zic că nu, dar asta s-a întâmplat de mult, căci astăzi, ce vezi și ce auzi despre stațiunea de pe Valea Cernei face parte din alt film. Unul alb-negru, ca pe vremea lui Iosif Armaș și Dan Aghaton, corifeii care au pus umărul la privatizarea și demolarea ei. Câini, mizerie, indiferență, indolență. Festivalul Internațional de Folclor este un exemplu de pus la gazeta de perete la rubrica „Așa nu.” Parcul Vicol arată ca izlazul de la Megica unde pe vremuri pășteau vacile. Cu buruieni și mizerie au fost întâmpinați goștii veniți de peste mări și țări la festival. Oaspeții din America de Sud și-au făcut cruce și au scuipat în sân.

Păi se poate domnule primar ca presa să scrie atât de urât de matale și de oamenii din primărie? Eu nu cred că te doare la bască cum lasă să se înțeleagă în postările unora. Că îmi amintesc ce spuneai, cu mânecile suflecate, în timpul campaniei electorale, că la Herculanele își vor redobândi strălucirea și faima de altădată și că va fi bine, chiar foarte bine. Că vei atrage fonduri europene, că nu vei pune pleoapă pe pleoapă pentru binele turiștilor care ajung în stațiune. Gata cu kitsch-ul. Că ești pregătit să repui Herculanele pe harta Europei. Epoca primarului Miclău e apusă, urmează vremuri înfloritoare. „Wow, au exclamat cei care te-au votat. E tare, Ghiță, dom’le, e tare. Ne-a pus Dumnezeu mâna în cap cu așa primar!”  Și mă mai gândesc câte poze de la tot felul de întâlniri cu politicieni, miniștri, directori de asociații de turism ai postat. Ai adus în Herculane și ziariștii de la nu știu ce asociație care să-ți promoveze ideile, gândurile, proiectele. Numai că nu te-ai dat peste cap (încă nu este timpul pierdut) să demonstrezi că ești pus pe fapte mărețe. E plin Facebook-ul de poze în care debordezi de optimism, de fericire și de entuziasm. Că una, două erai la București să te întâlnești, să discuți, să dezbați, să cauți soluții.

Păi bine, don Ghiță, cum vrei tălică să atragi turiștii în stațiune când ea arată cum arată? Pe unde ai fost de te-ai întâlnit cu alți primari de stațiuni tot așa mizerie ai văzut?  La Budapesta, bunăoară, sau în alte locuri din Europa, că slavă Domnului la capitolul ăsta stai bine. Nu te întreb cu răutate, ci doar așa, să văd cum gândești.

UPDATE

Recunosc, ai tașca plină cu promisiunile rămase din campania electorală din 2024. Alea cu: „La Herculane va fi bine!” Va fi bine pe dracu, don Ghiță!