Și nu numai la capitolul extrădări este bună, ci și la lucrările edilitare pe care și le-a propus să le realizeze în mandatele de ministru al Justiției. Adică, vrem reabilitarea completă a condamnatului, dar noi, prin pușcăriile noastre nu oferim nimic. Dă-o dracu’ de treabă. Pai se poate una ca asta? Și Alinuța s-a pus pe treabă. Deocamdată s-a orientat spre construcția a două noi penitenciare: Popa Șapcă I și Popa Șapcă II, cu o capacitate de 1.900 de locuri. Pentru unii, condiții de cazare pe care le-au văzut doar în filmele cu mafioți: săli de modelat bicepșii și abdomenul, teren de sport, saună, masaj, bibliotecă, aer condiționat, cameră intimă, televizor, internet. Mai mult, s-ar fi lăudat că va înființa fanfara reprezentativă a penitenciarelor, după modelul celei de la Armată, să-i întâmpine pe condamnați cu marșuri de viață ușoară după gratii.  La ce condiții se oferă, să tot faci pușcărie, nu alta!

În loc să se bucure și să o dea exemplu de hărnicie și abnegație puse în slujba binelui coaliției de guvernare, Cholo de Buzău a chemat-o într-o zi la dânsul, reproșându-i că unul dintre penitenciare (Popa Șapcă II) se construiește în județul în care el s-a format ca și covrigar, buticar și politician. „Bă, Alinuța, ai luat-o pe urmele lu’ Batistuță?” Doamna ministru, sobră și mirată în același timp, a ridicat sprâncenele și a făcut ochii mari cât cepele modificate genetic, plini de nedumerire. „Ce te uiți așa la mine? Te-ai pus să construiești pușcăria asta, taman lângă Buzăul meu. Păi asta îmi trebuie mie, pușcărie, nu locuri de muncă? Cum o să dau eu ochii cu alegătorii mei în campania pentru Cotroceni. Ce-mi făcuși tu mie, fato! Bagă-ți mințile în cap, Alinuțo, că altfel te zbor de la Justiție.”

Cu șarmul ei, Alinuța l-a convins pe Marcelu de necesitatea unei astfel de investiții, concluzia fiind, că la câți șuți, violatori, tâlhari, găinari, pedofili, proxeneți și politicieni corupți apar tot la patru ani, în România ar fi nevoie un Popa Șapcă în fiecare județ.

Gogu către mine: „Bă, nene, îl văzuși aseară la televizor pe Rareș Bogdan? Pe Batistuță, cum îi spui matale?”

L-am privit indiferent, fără să-i răspund. Măcar în timpul europenelor de fotbal să nu mai aud de politică.

– Să-l fii văzut ce-o mai combătut situația la zi, mamă, mamă. I se umflase venele de la gât, gesticula și țipa ca atunci când avea televiziunea lui și îi dădea dracului pe liberali, trimițându-i la lada de gunoi a istoriei. Bă, nenea, îți spun sincer, mi-o fost frică că crapă inima în el, atât era de nervos.

Nu m-am putut abține:

– Pe cine, era supărat, bă Gogule?

– Ce întrebare, pe oamenii lu’Ciolacu, din câte am înțeles. Că zicea: «Dacă mai crește o singură taxă, una singură, PNL pleacă de la guvernare.»”

– Așa o zis, bă?

– Așa o zis nene, că s-a săturat să tot facă concesii pesediștilor. Că PNL e un partid serios, iubitor de țară, cu oameni destoinici, nu hahalere care mint poporul cu televizorul.

– Supărat rău, Batistuță…

– Ce supărat, nene. Nici nu-mi găsesc cuvinte să mă exprim ca să mă înțelegi. Mai supărat ca și atunci când spunea că într-o lună, două PNL va tăia pensiile speciale. Alea nesimțite.

– Și unde o zis, bă, că pleacă, dacă iese de la guvernare?

– Nu știu, că nu o spus, dar din câte am înțeles eu de la alții, el și-a băgat concediu de odihnă și se duce la Neptun câteva zile. Dacă Ciolacu nu mută data alegerilor pentru Cotroceni în noiembrie, rămâne acasă, în încercarea de a-l convinge pe Geoană, fie să candideze din partea PNL, fie să se dea lovit și să se retragă, dacă ajunge în turul II, să-i lase cale liberă lu’ Bunelu Ciucă.

– Asta ai scos-o de la tine?

– Să-mi sară ochii dacă te mint. N-a spus-o chiar așa, dar asta am înțeles eu din ce vorbea el acolo. Că rupe prietenia cu PSD și se retrage la mănăstire, să-și scrie memoriile. Dar asta după ce își încheie mandatul de europarlamentar.

– Să plece, cine îl oprește?

– A zis că dacă nu s-ar gândi la țărișoara lui și la naționala de fotbal a lu’ Edi Iordănescu, mâine ar pleca.

– Să se ducă, învârtindu-se, bă Gogule.

– A, pe lângă memorii, vrea să-și amenajeze  teren de golf, să-i facă în ciudă lu’ Ciolacu, și Tudosie, să le arate ălora că e patriot și nu vinde pământul țării pe un pumn de creițari.

– Și tu l-i crezut?

– Eu spun ce-a zis, bă, nene, nu să comentez.

Preț de câteva clipe se lăsă tăcerea. Apoi, tot Gogu

– Lasă-i dracu cu politica lor și hai să bem o bere!

Într-unul dintre acele momente i-a venit ideea să se facă scriitor, că militar fusese toată viața. Să-și scrie memoriile, nu puține la număr. „Un ostaș în slujba țării.” O carte autobiografică. Ideea i-o venit atunci, dar hotărârea a luat-o după ce s-a sfătuit cu neamțul de la Cotroceni. Ăsta l-a chemat la el într-o după amiază și l-a încurajat: „Vezi tu, Nicușoare, asta e soarta noastră, a celor din categoria «Mari bărbați ai neamului.» Să fim mereu în centru atenției. Ca după noi să rămână pagini de istorie ca și după Mihai Viteazul și Mircea cel Bătrân, ca să dau doar două exemple ce-mi vin acum în minte. Sunt convins că ai ce scrie. Va fi un best seller.”  

Numa’ că nu i-a pupat mâna lu’ neamț, atât de fericit l-or făcu vorbele rostite rar și apăsat de Klaus. „Sigur că am ce să scriu, că am atâtea amintiri, mai ceva ca Nica a lu’ Ștefan Apetrei, din Humulești, începând cu Plenița, locul meu de naștere unde călăream cai de lemn, jucam pac-pac în cimitir și «Țară, țară, vrem ostași.» Eu fiind mai dolofan, treceam prin ei ca prin brânză. Sau cum ne duceam la furat de mere de vară și lubenițe, și terminând cu bătălia de la Nassiriyah unde, stai să vezi, după ce au explodat petardele aruncate de niște draci de copii peste gardul unității noastre militare, m-au chemat la comandament să mă facă erou, pentru că avusesem grijă de marmitele cu mâncare de la bucătărie. Că îți dai seama, că dacă n-aș fi avut grijă de ele, rămânea batalionul flămând.”

Iohannis l-a ascultat cu atenție și din când în când pe fața lui apărea câte o grimasă, ca și cum te-ai screme stând pe budă când ești constipat. „Bine, așa să faci. Scrie tot ce-ți amintești, dar ai grijă să te ferești de pupeze și râie căprească, c-o să-ți dea în cap Ciolacu și ai lui cu plagiatul de la teza de doctorat. Și acuma du-te și caută o editură ieftină să-ți scoți cartea!

Continuarea pare neverosimilă. Nemulțumit de scorul slab înregistrat în alegerile din 9 iunie, lu’ Nelu Tăiețelu i-o venit dracii la nu știu ce întâlnire a liberalilor, și a arătat cu degetul spre vinovat: Marcel Vela, șeful său de partid. Că ar fi trădat cauza liberală, închizând ochii  la dezertările primarilor liberali spre PSD și la încurajarea, îndemnul (nici nu știu ce cuvânt se potrivește) de a nu-l vota pe Romeo președinte. Bă, pe Romeo pe care, tot el, Marcel, l-a pus să candideze la CJ? Și avea la îndemână un exemplu clar: cazul de la Armeniș unde, doar 14 localnici l-au susținut cu votul pe Romi. 14 din câteva sute. Dacă Armeniș nu ar fi comuna în care s-a născut Marcel și primar nu ar fi fost și este Cristi, ginerele lu’ Marcel, ar fi înțeles și Tăiețelu’, dar așa…

Nu știu ce-o mai fi zis Nelu la întâlnirea aia, ce expresii englezești de mânie o dat din el (pot doar să-mi imaginez) cert e că la câteva zile distanță Tăiețelu e pus de presa centrală la zidul rușinii, pe motiv că ar fi făcut afaceri murdare cu Coldea și oamenii lui. Afaceri pe banii UE, care aduc atingeri cinstei și corectitudinii și moralei liberale. Ba chiar și statutului partidului care spune că liberalii trebuie să fie cei mai corecți, cinstiți și drepți dintre politicienii acestei țări. Coincidența dracului, coane Fănică! Lu’ Tăiețelu  i se aprinde beculețu’ și având în spate mii de susținători răbufnește:  „Aceste atacuri sunt urmare a demersului meu legitim de a analiza eșecul electoral la nivelul județului Caraș-Severin, pierderea președinției consiliului județean și a majorității politice.”

Unii s-au grăbit să spună că Tăiețelu’ face trimitere la „ciuma roșie”, la pesedeii lu’ Hurduzeu. Bă, copii, nu mai bateți câmpii cu prostiile voastre. Ce are sula cu prefectura? Voi nu vedeți că Nelu vorbește de eșecul electoral al liberalilor și nicidecum de victoria pesedeilor? Ce e atât de greu de înțeles? Aici e vorba de război fratricid, nicidecum de o luptă cu adversarii politici. Chiar dacă Nelu a evitat să de nume, gândul lui este tot la Marcel. O va face, însă, cu siguranță, peste câteva zile, după întrunirea Biroului Politic Național când , după cum se aude, va face și alte dezvăluiri.

Nu știu ce va spune, cert e că, între timp, Curtea de Apel București s-a pronunțat împotriva acțiunii în instanță a avocatului reșițean Nicușor Maldea: Marcel nu a făcut poliție politică. Oricum după această vară fierbinte mai mult ca sigur nu se va mai vorbi despre trioul Romeo-Marcel-Nelu, acest RMN performant de diagnosticare a problemelor liberale care, iată, a început să dea rateuri și trebuie dus la reparat pentru înlocuirea pieselor uzate.

Cu micul Nicușor, lucrurile au stat altfel. Țâganca i-a privit atentă fiecare linie și liniuță ce-i brăzdau palma și după o lungă și profundă reflecție, i-o zis: „Conașule, eu văd aici ceea ce n-am mai văzut la niciun rumân de prin satele astea.” Nicușor a tresărit, mă-sa bătrână la fel. „E de bine sau e de rău?” Țâganca nu le-a răspuns, ci doar a închis ochii, apoi și-a trecut degetele peste liniile din palma lu’ ăla micu’. „Vezi, linia asta mai groasă demonstrează clar că vei ajunge domn mare.” „Cât de mare?” întrebase curioasă mama lu’ mă-sa. „Domn mare cum nu s-o mai pomenit până acum.”, le-o zis țâganca. „O fi că ajunge președinte la CAP, că tot asta îi zice ta-su bătrân: ”«Bă tu să te faci președinte de CAP sau măcar căprar în armată, că-ți place să-i comanzi pe alții»”, și-o dat cu părerea mă-sa bătrână. „Mai mare Țață, mai mare.” Și atunci lu’ a bătrână i s-o luminat fața și inima a început să bată cu putere. Că mai mare decât președinte de CAP, ce putea să ajungă Nicușoar al ei? Auzise dânsa că la oraș sunt și președinți de scară de bloc ori de asociații de locatari, dar nu îndrăznea să se gândească atât de departe.

Vremurile s-au schimbat, Nicușor s-a făcut mare, mă-sa bătrână a dat colțul de mult, dar el a rămas cu un fix, cu ce i-a băgat în cap țâganca Lenca care îți ghicea în palmă pentru un colț de pâine. „Vezi, tu, Marcelule, de ce vreau să candidez la Cotroceni? Că toate câte mi l-o zis țâganca atunci, s-or adeverit până acum.” Cholo de la Buzău l-a luat de după umeri, zicându-i: „Bre, știu eu o cârciumă acilea, colț cu Lizeanu. Mergem să bem o bere și să mâncăm doi mici și o să vezi că după trei halbe o să-ți iese gărgăunii ăștia pe care ți i-o bagat în cap țâganca Lenca. Ce dracu, ești om bătrân cu tâmplele albe și vorbești numa’ prostii.”

Și au mers, au mâncat pastramă de oaie și au băut vin. La despărțire s-au îmbrățișat și s-au pupat, promițându-și unul altuia că se vor mai gândi dacă vor merge sau nu cu candidat comun în alegerile pentru Cotroceni. De dragul nostru, cum altfel?

Dar așa e când te mănâncă în cur. Când nu ai astâmpăr și vrei să le arăți unora cât de deștept ești tu. Teza de doctorat a lu’ Lucică e plagiată. L-a dovedit ziarista Emilia Șercan, iar de aici până a-l face de rahat în presă n-a fost decât un pas. Lu’ Bode i s-a părut firesc să ia cu copy-paste câteva propoziții, fraze, enunțuri și paragrafe din cărțile altora cu mult mai deștepți decât el. Cu atât mai firesc, cu cât până și șeful său direct pe linie de partid și de stat, nea Nicu Ciucă, se afla în aceeași situație de plagiator. „Lasă-i, bă, Luci, să vorbească până li se urăște. Noi avem lucruri mai importante de făcut pentru țară și popor.”, i-ar fi zis Ciucă plin de responsabilități din cap până în picioare.

Bode l-a ascultat pe nen-su Ciucă, dar nu s-a lăsat până nu le-a bătut obrazul ălora care l-au dat de gol, reproșându-le pe un ton șăgalnic: „Faceți atâta caz pentru un rahat de 18 procente de copiat?” Și cu o nesimțire demnă de o cauză mai bună, Lucică a dat în judecată Universitatea Babeș Bolyai, acuzând-o de rele tratamente la adresa inteligenței sale . Nu o dată, ci de două ori. Și a pierdut de fiecare dată. Cu toate acestea, a continuat să predea lecții prețioase despre cinste, corectitudine și moralitate polițiștilor din subordine și camarazilor din PNL, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, semn că, la noi în politică, cu cât ai mai multe bube în cap, cu atât ești mai apreciat.

Mai peste tot a fost bine, lumea a fost mulțumită și împăcată cu rezultatul votării din 9 iunie. Moldovenii au destupat sticlele cu rachiu și vin, au pus pe mese pârjoalele tradiționalele și poalele-n brâu și s-au pus pe petrecere exact ca Ștefan cel mare și ai lui după fiecare  victorie bifată în lupele cu turcii și  tătarii.

Nu și la Suceava unde Ghiță Flutur și-a ieșit din minți când, unul dintre cumetrii săi a constatat cu groază: „Bădie, e groasă rău. Am dat de dracu’. Aici, în cetatea de scaun a Sucevei, urmașii urmașilor lu’ Ștefan Vodă nu te mai vor la Consiliul Județean. De peste tot vin semnale că megieșii au luat-o pe ulei, votând în draci PSD și pe pesedei.” Asta se întâmpla duminică după-masă, pe la ora 5, 5 și ceva. Bădia n-a luat în seamă avertismentul cumătrului și a reacționat ironic: „Pleacă, bă, de aici cu prostiile tale. Nu s-a născut omul să-l bată în alegeri pe nen-tu Ghiță.” Seara, la exit-poll, butterfly-ul Sucevei și al Moldovei  s-a îngălbenit ca ceara. Toată suflarea Bucovinei, împreună cu cele patru obcine, Dolhasca, Sucevița, Voroneț Giumalău și alte forme de relief, era în stare de șoc. În doliu local. În timp de liberalii își smulgeau părul din cap, pesedeii jucau de mama focului pentru câștigarea atât a primăriei, cât și a Consiliului Județean Suceava.

Țap ispășitor, actualul primar liberal al Sucevei, Ion Lungu, care n-a mai vrut să candideze, și de aici suspiciunea că ar fi complotat cu alde PSD împotriva liberalilor. „Nu mai accept. Domnul Lungu, până aici. Pentru că dumneata ai trecut peste mine și ai vândut partidul. Eu plec acasă. Faceţi-vă bine, dragii mei. Ipocrizia! Procentele sunt una, dar jocurile pe sub masă au nenorocit acest partid. Puneți cărțile pe față!”, a tunat Flutur.

Asta ca asta căci, deh, câte nu spune omul la mânie, dar să-l fi auzit cum s-ar fi exprimat de față cu mai mulți camarazi: „Înțeleg să trădezi partidul, dă-l în mă-sa de partid, dar să mă trădezi pe mine, cel mai ilustru dintre baronii liberali în funcțiune, este nesimțire curată. Că un partid se regenerează într-un fel sau altul, dar un baron nu se naște peste noapte și chiar dacă s-ar naște, zeci de ani i-ar trebui… vorba lu’ Eminescu, să ajungă să aibă valoarea mea.

Și în timp ce Ghiță al nostru îi bătea obrazul lu’ Lungu, pesediștii îi cântau cu foc la fereastră din folclorul local: „Fosta-i lele cât ai fost, dar te-ai dusa pe… în jos”

Lu’ săracu’ Ciucă i-o picat fața când a auzit vorbele alea. Cum, bă, tocmai Marcelu să-i spună așa ceva? Ce, cu PNL poporul o dus-o rău? E adevărat, echipa lui n-a fost în cea mai bună formă la alegerile astea, că au existat și ceva accidentări, iar banca de rezerve a fost cam subțire de data asta. Dar, totuși, 12 consilii județene câștigate nu e de ici, de colo. Dar de aici și până la vorbele lu’ Marcelu e o cale lungă.

 Cholo de  Buzău l-a văzut că eram cam supărat și tocmai de aceea l-o tras de-o parte: „Ce dracu, bă, Nea Nicule, tălică nu ma știi de glumă? Făcui și eu o caterincă și imediat îți sări muștarul.” Vizibil iritat, generalul i-ar fi replicat tăios: „Asta e glumă, Marcelu? Cu așa ceva nu e de glumit. Că abia așteaptă Bolojan și Boc să-mi dea peste nas că sunt un papă-lapte din moment ce-ți înghit miștocăreala asta a ta. Și apoi, eu niciodată nu mi-am bătut joc de covrigii tăi cu susan. Ba, chiar ți i-am lăudat, deși auzisem că nu erau buni deloc.”

Până la urmă s-au împăcat. Că i-o zis Cholo: „Bă, Nea Nicule, ce dracu’ te superi ca un copil. Hai mai bine la bâlci, bem o bere, mâncăm mici și ne dăm în bărci. O să facem și o baie de mulțime, ce zici?”

Până la urmă așa făcură. Nea Nicu se întâlni și povesti cu câțiva generali ieșiți cu strănepoții la plimbare, iar Cholo se lipi de grupul microbiștilor, dacă tot are Buzăul echipă de prima ligă. Generalul pofti și la înghețată, vată pe băț și acadele din zahăr ars. Ba, trase și cu pușca de tir, își încercă norocul la doborâtul popicelor, reușind să câștige o sticlă cu vin spumos, o trompetă din plastic, pentru copii, și o sfârlează. Dar cel mai mult i-a plăcut căsuțele alea din turtă dulce de la tarabă, încât nu s-ar mai fi lăsat dus de acolo.

La plecare, Cholo l-a prins de braț pe eroul de la Nasiriyah, spunându-i: „Vezi, bă, Nea Nicule ce înseamnă cod roșu de guvernare? Nici n-ai apucat să te duci la biserică să-i mulțumești lu’ Doamne, Doamne pentru votul de duminică, și uite cum o duci”

Plujar, șeful USR Caraș-Severin, a candidat la președinția Consiliului Județean și a terminat pe patru, după reprezentantul AUR, dar, cinste lui, înaintea celui de la SOS. Nici filiala județeană pe care o conduce nu a făcut mare brânză, cu puțină șansă, formațiunea lu’ Diana Șoșoacă l-ar fi depășit. În urmă cu patru ani USR a fost la fel de insipid și incolor.

M-am tot întrebat ce caută Plujar în politică locală. Cine îi ține spatele, în condițiile în care, nici în 2020, nici în 2024, USR (de data asta întărită cu PMP și Forța Dreptei) n-a reușit să intre nici în Consiliul Județean, nici în Consiliul Local Reșița. E drept, de data asta a câștigat o primărie și ceva locuri de consilieri locali. Cu o floare nu faci primăvară. Deși are o vârstă, mi se pare necopt, nepregătit să ducă o astfel de bătălie. L-am văzut în campanie plimbându-se în Reșița cu un braț de ziare cu sigla USR. M-a pufnit râsul, ducându-mă cu gândul la filmele cu comisarul în care copiii ăia săraci, cu pantaloni scurți și șapcă trasă pe ochi, strigau din toți rărunchii: „Ia Dimineața!” „Ia Universul!” Plujar nici măcar asta nu făcea. El când vorbește, parcă tace.

Se plimba agale de parcă și-ar fi făcut siesta. E clar că Plujar nu are nici carismă și nici abilitatea de a conduce o formațiune politică, dar nici bărbăția de a recunoaște: „Bă, fraților, oi fi eu bun la completat integrame, la făcut piața și la dat cu mopul în bucătărie, dar trebuie să recunosc că la politică sunt varză. Pentru că v-am tot dezamăgit, dați-mi voie  să vă mulțumesc că m-ați suportat atâția ani și să-mi dau demisia. Că mi mult de atât, oricât m-aș strofoca, nu pot.”

Sigur, nu o va face, ci va invoca mereu dușmanii din preajma lui, mereu aceeași mafie pesedistă și aceiași cai verzi pe pereți care stau în calea fericirii sale politice.

Ce s-ar mai putea spune despre Giusi Curiac? Bă, ai ghinion  o dată, neșansă și a doua oară, a treia oară nu s-au aliniat astrele. Hai și a patra oară, cu horoscopul… Înțeleg, dar la tine… Nu mai zic nimic, să crezi că aș avea ceva personal cu tălică. Tu ești că ăla de la echipa de fotbal de pe maidan: „s-a născut talent și a murit speranță”. Că matale talent ai avut și ai, că nu oricine poate să stea în dreapta lu’ Marcelino, șeful de partid, și să-i conducă Touaregul lui Romică de la CJ. Dar asta nu înseamnă că ai tăi de la Carașova pun botu’ la așa ceva. Ce oameni răi, dom’le. Te zbați pentru ei și ei nimic. O să vadă ei pe dracu cu primar PSD. Dar până atunci, ia du-te matale la sălaș și scrie-ți memoriile și nu te mai încrede în vorbele ăstora care te-au făcut să crezi că ești bun de primar.

Un astfel de personaj este Marius Damian. Pardon, domnul deputat Marius Damian care, în mintea lui plină de imaginație demnă de poveștile cu cai verzi pe pereți, ar fi vrut să facă o punte administrativă între Caransebeș și Teregova. El primar la oraș, unde s-a nimerit să se nască, soția la Teregova. Și cum PSD nu l-a vrut candidat, pe motiv că avea în repertoriu prea multă bălmăjeală și prea puțină coerență în vorbe, don Marius, un profitor 100% al politicii mioritice, s-a apucat să-și facă singur campanie, dându-i cu flit PSD-ului, cu un mesaj direct: „O să-l bat pe Felix al vostru, de-o să-i sune apa în cap.” Pe ce se baza Marius Damian, pardon, deputatul Marius Damian? Pe faptul că în Caransebeș ar locui vreo 600 și ceva de familii de teregoveni, neamuri, prieteni, vecini, colegi de grădiniță, parteneri de cărți. Nu de citit, ci de jucat poker. 600 și ceva înmulțit cu doi (soț+soție) ori cu 3, în cazul în care mai e și câte un copil cu drept de vot, e ceva, nu e așa?

Și s-o pus pe treabă, încă de la începutul anului. A luat la pas fiecare casă din Caransebeș, unde știa el că locuiesc teregovenii, sunând la interfoanele blocurilor, bătând în ușile apartamentelor, bălmăjind tot felul de prostii. „Eu n-am nimic cu PSD-ul, ci cu Felix. Cu Rusca Teregova și prietenii lui. Că vă dați seama că o să facă mișto de noi dacă câștigă. Și vă mai spun una, Felix habar nu are de administrație. El e doar miștocar, nu agramat ca mine.” Și oamenii l-au ascultat, fără să-i întrerupe logoreea, de teamă că n-o să mai plece din casă. Ca să-i facă pe plac, la despărțire a persistat o întrebare: „Dacă pe tine nu te votăm, atunci pe cine?”

Măi, nea deputatu’, după o campanie în care ți-ai tocit pingelele la pantofi, ai bătut toate cafenelele și sălile de păcănele din oraș, mobilizându-ți susținătorii, ai sfârșit prin a face căcatul praștie.  Că ce altceva au însemnat cele 300 și un pic de voturi obținute duminică? De la socoata din iarnă de „600×2” ai ajuns la varianta ce ti se potrivește cel mai bine „600:2”. Vai de curu’ tău. Eu în locul lu’ tălică nu aș mai ieși din casă câteva luni. Iar în locul partidului, te-aș da afară fără nicio remușcare și te-aș trimite să candidezi unde vrei matale, numai la PSD, nu. Că te-ai făcut destul de comedie, de au ajuns să râdă și curcile de tălică.

După opt ani de mandat, actuala administrație din Caransebeș a arătat tot ce poate. Și nu a putut prea mult. A ținut în loc orașul nostru din ambiții politice, din lipsă de viziune și putere de muncă și din nepăsare.

Caransebeșul îți dorește mai mult! Caransebeșul le spune că așa nu se mai poate!

Noi nu mai vrem să ratăm șanse, noi nu mai vrem să stăm în loc. Noi vrem să dezvoltăm orașul, noi vrem să trăim aici, noi vrem să ne creștem copiii aici. Și nu ne poate nimeni refuza aceste dorințe pentru că pe 9 iunie vom spune tare și clar ce vrem.

A trecut vremea manipulării, nu mai putem fi dezamăgiți încă o dată pentru că nu îi mai credem și nu îi mai votăm. Suntem mulți și sigur ne vom face auziți! Noi îl susținem pe Bebe Pasere pentru Primăria Caransebeș pentru suntem convinși că va face ce trebuie.

P. E.