Lucru valabil și pentru primarul din Vrani, Nicolae Răzvan Otiman care, spre (ne)onoarea sa, a primit de curând o Notificare de la constructorul, Help Trans SRL Oravița, care i-a executat lucrările de la A la Z, adică ca la carte, la complexul sportiv de la marginea comunei, prin care primăria e solicitată să achite o factură emisă în 26 ianuarie 2024, în valoare de 39.000 de lei, reprezentând contravaloarea închirierii a unui număr de trei utilaje-autogreder, buldozer și autotrailer.

Păi se poate, domnule primar? Te pomenești că tălică ești ca ăla din povestea aia: „Când îi dai, îi fată vaca, când îi ceri, îi moare vițelul.” Adică, când ți-a închiriat utilajele astea cu care ai amenajat terenul de fotbal a fost bine, iar când să-i dai banii pe serviciul făcut, l-ai trimis la plimbare pe constructor. Asta-i treabă? Așa face un primar cu un constructor care atunci când ți-a ars buza a dat totul de-o parte și ți-a întins o mână de ajutor? Rușine, dom’le, rușine, și asta pentru că ești, sau ar trebui să fii cel mai corect și mai gospodar din sat.

Și asta nu e totul, cei de la Help Trans SRL solicită  primarului să ia măsuri pentru intrarea în legalitate „cu privire la lucrările tehnico-edilitare efectuate de societatea noastră la obiectivul de investiții «Sală de sport școlară în comuna Vrani», respectiv «Acces sală de sport, alimentare cu apă și lucrări de branșament», având ca finalitate semnarea situațiilor de lucrări conform execuției fizice din teren.”

Mai pe românește, primăria și constructorul s-au înțeles să fie executate lucrările respective, iar plata să se facă ulterior. De ce asta? O explică constructorul în Notificare: „Societatea noastră a acceptat efectuarea lucrărilor tehnico-edilitare în valoare de 176.905 lei, fiind constrânsă de respectarea termenului de execuție(recepția obiectivului de execuție) care nu se putea efectua nerealizării acestor lucrări care erau în sarcina dvs. Și pe care nu le-ați executat.” Cum ar veni: „Dom șef, pupa-ți-aș mâinile tale, fă ceva și nu mă lăsa cu ochii în soare că ți-oi plăti până la ultimul leu.” Și când s-o văzut cu sacii în căruță, primarul o întors foaia. Poate pentru unii 176.000 de lei n-o fi vreo sumă. Pentru Help Trans SRL care asigură salariile a unui număr de 160 de angajați e ceva. Și chiar dacă nu ar fi, sunt bani pentru care oamenii firmei au muncit cinstit, fără să crâcnească.

Prieteni, prieteni, dar totul e până la bani, nu-i așa dom’ primar? Ăștia de la Help Trans SRL nu se glumesc, ba chiar promit să vă acționeze în judecată. Mai mult, dacă nu veți înțelege de bună voie, nu exclud posibilitatea să desființeze lucrările mai sus enumerate, în condițiile în care vi se pare normal să beneficieze de ele, fără să le fi plătit.

În concluzie, bre, n-am eu dreptate ca înainte de a începe campania toți candidații să se spovedească? Am dreptate sau nu, domnule primar de Vrani? Am, dar cine e prostul să mă asculte?

”

Ei, de unde atâta rușine, nene? Unde ai văzut matale rușine în ziua de astăzi la politicienii noștri? Eventual nesimțire, dar nicidecum rușine. Că știi cum e vorba la noi: „Cu rușinea mori în drum.” Fii domnule tupeist, bățos și promite tot ce vrea să audă omul din fața ta, că altfel nu te votează nici dracu. Lasă-l să creadă că ești deștept, gospodar, cinstit și că ești gata să muncești pentru el până dai în brânci. Fă asta că doar nu te doare gura. Vorbește-i despre orice, Că-i faci alei betonate, părculețe cu floricele, băncuțe la poartă sau la scara blocului. Că vei sta și după programul de lucru, doar ca să-i fie dumnealui bine, că ai pe cineva în minister care ți-a promis că te va ajuta cu tot ce e nevoie. Dar să nu te împingă păcatul să-i spui că ai de gând să-i tai ajutorul social, să-l pui să plivească buruienile și să cosească iarba, că te-ai lins pe buze de câteva zeci, poate sute de voturi. Că, știi cum e, îi spui unui asistat că-l pui la treabă (tu fiind sincer, de altfel), ăla spune la altul în situația lui, și tot așa până aude tot satul. Și atunci, adio primărie.

Un gând și pentru alegătorii care încă nu știu cu cine să voteze. Nu vă mai lăsați prostiți de agaricii care visează să ajungă primari. Nu vă mai vindeți speranța (aia mică pe care o mai aveți) pe doi mici, trei beri și o pungă cu sigla de partid. Și nu uitați, Celentano, Firicel, Giani, Dorel, Brânzoi și Nicu Rață nu sunt altceva decât personaje dintr-un serial, nicidecum modele de viață. Și dacă o să înțelegeți asta, cu siguranță o să vă fie mai bine în viitor.   

Există și cealaltă variantă, cea cu sculele nemților care trec prin mai multe vămi până ajung la noi, în târgurile de vechituri. Sute de mii de transporturi din Germania au fost făcute în 34 de ani de liberă circulație a mărfurilor dinspre Occident, fratele nostru cel mare și avut care, de câte ori a avut ocazia, și-a făcut curățenie în debaraua casei. Că la ei nu e ca la noi, să arunci mașina de spălat, aspiratorul și televizorul pe unde apucă. La ei există lege și unde e lege nu-i tocmeală ca la noi.

Dar gata cu apucăturile astea de nabab. Cât de curând Uniunea Europeană o să le pună nemților sula în coaste. Și nu numai lor. Întregului Occident risipitor. Directiva UE ține morțiș să ne reparăm aparatura electrocasnică defectă. Să nu o mai aruncăm la tomberon, ca să ne cumpărăm alta nouă. Acest lucru înseamnă ca fabricanții de aspiratoare, mașini de spălat și de ce or mai fi ei să pună la dispoziția consumatorilor piese de schimb și chiar informații despre cum se repară un astfel de aparat. Termen limită de aplicare a Directivei, doi ani, valabil în toată Uniunea Europeană.

Pe scurt, să-i văd pe occidentali cum s-o descurca. Cum se vor califica la locul de muncă. Pentru noi nu va fi o problemă că făceam așa ceva încă de pe vremea dacilor. Sunt curios să-i văd pe nemți ținând un clește în mână, un bomfaier, un ciocan de lipit, scule cu care noi am construit socialismul!

A cumpărat un dosar cu șină pentru adeverințele de la locurile de muncă pe unde a lucrat. Și-a adunat anii de la școală la care a predat, pe ăia de la Cotroceni, de  la ședințele CSAT, din naveta București-Sibiu și vacanțele din ultimul deceniu, că i-ar fi spus lui un neamț bătrân: „Iohann, pune la dosarul de pensionare toată activitatea ta, inclusiv vizitele alea făcute în Africa, care sunt încadrate la grupa a I-a de muncă, vacanțele cu Frau, timpul pierdut cu fusele astea orare, cockteil-urile de la Palat. Tot.”

Și Iohann, ascultător, a strâns fiecare adeverință , cu sporuri, cu condiții grele de muncă (disputele lui cu Dragnea, Veorica de Videle și Orban intră în această categorie), și după o simulare a rezultat o pensie de vreo opt mii de lei. O cam strâmbat din nas neamțul, că s-ar fi așteptat la mult mai mult. Că numai pentru câți președinți de stat a primit pentru câte drumuri a făcut (pentru binele nostru) la Bruxelles, merita cel puțin dublu. Până la urmă s-a împăcat cu ideea că, vorba neamțului bătrân: „Cu ce mai câștigă Frau Carmen, cu ce mai scoateți din meditații, eu zic că e suficient. Că nu o să muriți de foame, oricât de mult se va scumpi kilowatul-oră și metru cub de gaze”.

Din partea mea și a lu’ Gogu, drum bun, cale bătută și să nu mai auzim de el, dar și aceeași veșnică nedumerire: „Cum dracului ai reușit, bă, Iohann să ne prostești de te-am votat în două rânduri? Parcă ne-a luat careva mințile când ne-am dus la vot, că altfel nu se explică.” Că între noi fie vorba, doar te-am văzut ce ți-a putut piele în primul mandat și cum ai îmbârligat lucrurile că nici dracu nu le-a mai descâlcit după aia, dar pentru asta tot nu ne-a învățat minte.

În fine, ’geaba regret, că timpul nu-l mai putem da înapoi, să îndreptăm ceva. Bine că scăpăm de tine, Iohann, du-te unde o dus mutu’ iapa și și-a înțărcat dracul copiii.

Nostalgic după vremurile alea comuniste, nu-i așa? După petrecerile alea muncitorești la care nu conta că erai oltean, moldovean, neamț, ungur sau sârb, la care sticla cu bere sau răchie trecea din mână în mână, fără teama de a lua vreun virus de la colegul tău strungar, oțelar, lăcătuș, frizer? Da, nostalgic, și ce-i cu asta? Nu am dreptul să fiu? Sunt anii mei pe care nu-i reneg. Mai mult, după care îmi pare rău, pentru că eram atât de tânăr, iar mulți dintre cei cu care mergeam la iarbă verde erau la fel, dacă nu chiar mai tineri decât mine. Tinerețea acelor ani dădea savoare vremurilor în care oamenii erau săritori, împăciuitori, gata să împartă cu alții puținul pe care îl aveau. De asta sunt nostalgic, la fel cum vor fi și cei care astăzi, care nu înțeleg mersul vieții, arată cu degetul și râd de noi care am avut norocul (sau ghinionul) să prindem și altfel de vremuri.

Ceea ce uităm sau, poate mulți nu știu, 1 Mai înseamnă, în tradiția populară,  ziua de Armindeni, simbolul vegetației sau Ziua Bețivilor, care semnifică începutul verii. Și atunci, cum să nu bei un păhărel cu tăriu, să nu te prinzi în horă și să faci o sârbă sau să dai cu basca de pământ? Și ca să revin la nostalgiile care mă chinuiesc, cum ar zice poetul, serbările câmpenești nu sunt o invenție comunistă, ci una americană, inițiate de sindicate. Care sindicate de la noi, după ce s-au văzut cu sacii în teleguță, au dispărut ca măgarul în ceața tranziției.

În cinstea acelor inițiative americane, a serbărilor câmpenești de altădată și a orice vă trece prin cap, să ne urăm din toți rărunchii, astăzi, de Ziua Muncii: Trăiască micul! Trăiască berea!

Nimeni nu l-a tras de mânecă să-i spună: „Mai, ho, Romeo, că rămânem fără oameni. Mai potolește-te, ce dracu, ești om în toată firea.”  Și dacă nimeni nu avut inspirația sau curajul să-i spună asta, Romică fără frică a continuat să facă ce știa el mai bine: să se războiască cu toată lumea, mai ceva ca Baba Novac, căpetenia credincioasă a lui Mihai Viteazul. Sătui până peste cap de prostiile sale, au început primarii să plece din partid, rând pe rând. Și nu doar primarii, ci și simpli membri de rând, adevărați liberali care și-au dat seama că Romi duce partidul în derizoriu. Și oamenii aveau dreptate căci, niciodată în cei 34 de ani de istorie post-decembristă n-au plecat atâția primari, consilieri județeni și locali din PNL. Și nu să se înscrie în USR sau Forța Dreptei a lui Orban, ci în PSD-ul mult „hulitului” Hurduzeu. Mai mare rușine pentru istoria liberală, nici că se putea.

Și, iarăși se vor găsi destui deștepți să-i sară în apărare, să spună că au plecat oportuniștii, fripturiștii și lingăii și au rămas adevărații liberali. Da, „fripturiștii” și „oportuniștii” gen Ghiță Roma, de la Slatina și Rusu-Spicu, de la Ezeriș, cu care PNL se mândrea peste tot. Puiu Paica, cel mai vocal dintre consilierii gugulani. Dumitru Ursu, de la Oravița, Brian Filimon, de Măureni și mulți alți primari sătui de scandalurile lu’ Puiuc, căruia toți i-au cântat în strună.Cum poți să faci oportunist și fripturist pe unul ca Marius Beșliu-Kelu care a creat zeci de locuri de muncă la Oțelu Roșu și a acceptat să candideze la Consiliul Județean, convins că va face bine oamenilor?

Puiuc, oare de ce or fi plecat atâția liberali la PSD? De ce te-au lăsat în curul gol, expresia nu-mi aparține, taman acum înaintea alegerilor?  Te-ai întrebat vreodată ce i-a determinat să facă pasul ăsta spre alt partid? Întreabă-te în nopțile tale în care nu ai somn și postezi de zor pe Facebook despre fripturiști, oportuniști, hoți și bandiți.

Dar până atunci, te întreb: Puiuc, tu cu cine votezi în data de 9 iunie?

Și cum stăteam eu și îmi plângeam de milă, hop și Raluca Turcan, care se dovedește o demnă urmașă a lu’ Veorica. Raluca are ambiții mari și o doză de incultură de stă pisica în coadă. Și nu oriunde, baș la ministerul Culturii pe care i l-o încredințat Iohannis cu mesajul: „Nu te speria că ești mai tută ca Veorica de la Teleorman, că și eu am fost la fel. Și nici acuma după zece ani de râncezit la Cotroceni, să nu crezi că sunt mai breaz!”

Și din momentul ăla, s-o pus Raluca să gafeze, să recupereze avansul consistent ce-o despărțea de  Veorica de la Videle. Și-o sumes mânecile la bluzița de mătase, a tras aer în piept, propunându-și ca la fiecare discurs, la fiecare întâlnire cu presa și ori de câte ori este solicitată să vorbească în public, să scoată din gură o perlă. Una sigură, ca să fie sigură că o ajunge din urmă pe Veorică, ba chiar să o și întreacă.

Și iată ce a putut să dea din ea, la un cockteil cu cei care gândesc și hotărăsc soarta țării: „Noi, liberalii, am susținut întotdeauna că, pentru a crește standardul de viață al oamenilor este nevoie de investiții străine de calitate, investiții publice materializate în drumuri rapide, în drumuri moderne în care să petreci mai mult timp în trafic.” Ce tare, domnule, ce tare! Cum poți, bre să vorbești de investiții în drumuri moderne în care să petreci mai mult timp în trafic. Cum dracului vine asta Raluco? Păi dacă tu crezi că modernizăm drumurile ca să petrecem mai mult timp în trafic, atunci n-ar fi mai bine să le lăsăm cu gropi ca să ajungem mai repede unde avem treabă? Ce zici? Că după mintea ta, cam asta ar trebui. Fato, tu te auzi ce spui sau dai din gură doar să te afli în treabă?

Bă, Iohann, tută, tută, dar nici chiar așa!

 Sunt ani buni de când și-o terminat repertoriul, a lăsat microfonul ș-o coborât de pe scenă. E trist că o așa femeie, care a lăsat în urma ei atâtea creații memorabile demne de cultura de baltă, a ieșit din politică. Putea să mai fi rămas ani buni și lângă Ciolacu, dar a ales să se dedice Finanțelor, să ne vorbească de bani, investiții și de Banca Monetară, pardon, Banca Mondială.

Râdem, râdem, dar cât de bine ne-ar fi prins Veorica acuma, în campanie, mamă, mamă! Nu de alta, dar ne-am fi distrat și noi ca la filmele alea mute cu Stan și Bran. Nu ne-ar mai fi trebuit mită electorală, era suficient să o vedem seară de seară la televizor. Îmi amintesc că, la o întâlnire simandicoasă, a spus de cinci ori „imunoglobină”, în loc de „imunoglobulină”. Exasperat, un apropiat de-al dânsei, profesor universitar, i-a șoptit la ureche forma corectă. Și pentru a șasea oară în două minute a spus tot  „imunoglobină.”. În pauză, i-a explicat profesorului: „La noi pe Vlașca și Teleorman așa se spune, că cuvântul vine de la gloabă și nu de la globul ce-l atârni în brad la Crăciun. Dacă vă duceți la blocul de la care m-a luat Liviu să mă facă prim-ministru, nimeni nu va ști ce-i globulina. Că până și Liviu mi-o zis: «Tu, Veorico, să nu uiți niciodată de unde ai plecat, vorbește teleormăneana veche, ca la noi, la Videle, să înțeleagă și tanti Saveta de la 5». Și v-am spus: Nimeni de pe aleea pe care eu locuiam nu îi zice la imunoglobulină, altfel decât imunoglobină”.

E adevărat, o avem pe Șoșoacă în campanie, între noi fie vorba Doamna Dy e în campanie de când a intrat în politică, dar  nu se compară nici măcar cu Raluca Turcan, ministra Inculturii, cea care s-a dus cu un buchet de flori și o cutie cu ciocolată să-l gratuleze de ziua lui pe Baronul Samuel von Brukenthal, mort de 200 de ani. Ei, ce cuplu de succes ar face astea două în campania electorală! Stela și Arșinel ar fi fost pistol cu apă pe lângă Veorica și Raluca. Cu rezistența lor la gramatica și cultură, ar sparge orice concurență și ar umple stadioanele de susținători, mai ales acum când PSD și PNL și-au dat mâinile pentru binele nostru al tuturor!

În cinstea și memoria acelor vremuri, AUR, prin vocea  copreședintelui său, Claudiu Târziu, am fost asigurați că în Programul de guvernare al lu’ Jorjel există expres trecut un punct important, oarecum asemănător. Unul de angajare patriotică, pentru binele și bunăstarea oamenilor muncii de la orașe și sate. Cum minele s-au închis, colectivele au dispărut, iar țăranii și-au vândut pământurile primului venit din Europa lu’ Macron și Karl Nehammer, lozincele acelea au sucombat și ele. În mod logic, au apărut sloganuri noi, adecvate vremurilor în care trăim și campaniilor electorale la care suntem spectatori din patru în patru ani. Și uite așa, în laboratoarele de creație ale AUR s-a născut lozinca: „Să dăm țării cât mai multe policlinici și spitale.” Să stopăm exodul de medici și de asistente.

Câte policlinici și spitale? Ei, câte. Multe, să ajungă la tot natul. Câte un spital nou în fiecare județ și o policlinică la 25 de mii de cetățeni ai patriei.  Cu o marjă de eroare de plus, minus 2%. Ca în sondaje.  În județul nostru ar trebui să apară vreo 15 policlinici noi-nouțe, în timp ce în toată țara va fi ca în remarca aia cu: „Viața bate filmul” Bă, ești prost? Bă, ești nebun? E adevărat, și minciuna e o vorbă, mai ales înainte de alegeri, dar nici chiar așa.

Înțeleg, o găleată, un bax cu ulei, o minge de fotbal, un pliant cu programul Campionatului European de Fotbal, dar parcă poporul ăsta nu e pregătit să-l cumperi în campanie cu o policlinică sau un spital. Și mai știu că niciodată nu-i târziu să promiți și altceva în afară de vesela din plastic  și potolul servit în pungile de 1 leu și jumătate bucata, E adevărat, și minciuna e o vorbă, mai ales înainte de alegeri, dar ce-i prea mult strică. Că, vorba lu’ Gogu, ce-o să ne facem, dom’le cu cu sutele de policlinici, că nici în Germania nu sunt atâtea pe cap de neamț.

Cîrstoiu e constant. El nici nu urca, nici nu coboară în clasament. Cică locul III pentru un neica nimeni, debutant în politică, e mai mult decât onorant. Până la câștigarea alegerilor, pentru că acesta-i obiectivul pe care și l-a propus, încearcă să-l ia peste picior pe omul lui Voiculescu, despre care la un moment dat a spus: „Sunt mai șarmant decât Piedone!” Remarca doctorului, candidat PSD-PNL, s-a dovedit atât de subtilă încât nimeni n-a râs. Nici măcar n-a zâmbit careva din anturajul său. Băiat de cartier, alde Popescu-Piedone i-a dat replica pe loc: „Despre sterilete poate să vorbească oricine, ca să vorbesc în termeni medico-legali”. Și uite așa a mai adăugat câteva procente la zestrea sa din sondajele care îl dau favorit pentru București.

Cel mai probabil, Cîrstoiu se va întâlni astăzi cu Marcelu și nea Nicu Ciucă. N-ar fi exclus ca să-i strângă mâna și să-i mulțumească pentru timpul pierdut alături de ei în aceste două luni. Asta nu înseamnă că îi vor da papucii, cum vor încerca unii să speculeze momentul.  Nu. Îi vor spune să nu-și piardă speranță și că vor păstra o relație de amiciție. Sau, cum i-ar zice Ciolo: „Doctore, te trecem în rezerva noastră de cadre și când o fi să fie, te sunăm noi. Până atunci, însă, rezolvă-ți problemele cu incompatibilitatea și cu declarațiile de avere.”

Apropos de primărie, cică dacă o va câștiga, Piedone promite să deschidă o școală de șmecheri și una de confecționat roabe cu care să-i care pe cei care au impresia că primăria e pentru orice prost.