A încercat el să mai comenteze pe la colțuri, că ar fi bine ca nea Nicu să vorbească cu Iohannis să-i scoată de la guvernare pe pesedei, sau să-i convingă pe Orban, Cîțu, Crin Tăriceanu, chiar și pe Cataramă și Stoica să lase ambițiile și să se întoarcă în PNL, dar fără rezultat. Ba, a apelat chiar și la nucleul dur din PNL, ăla din Ardeal, cu bufonul de Batistuță în frunte, dar toți i-au zis-o de la obraz: „fugi cu cercul, că vorbești pe nas.”

Toate au ținut până într-o zi când și-a zburlit coama „Leul deșertului”, eroul nostru în timp de pace de la Nassiriya.  „Mucles, i-ar fi retezat-o scurt neica Nicolae Ciucă.  Bă, tu chiar ești nesimțit. Toată ziua, bună ziua te legi de prietenul meu Marcelu și de-ai lui. În loc să le pupi mâna pe unde-i întâlnești că, vorba aia, datorită lor ești la putere, troncăne gura fără tine. Înțeleg că ai trecut și pe la ăia glumeți, de unde te-au externat cu diagnostic clar de «plecat de acasă cu pluta», dar nici chiar așa. Potolește-te Virgilică, tată,  că de nu fac instrucție cu tine de nu te vezi. Din culcat, târâșiuri și pasul piticului nu te scot, ei drăcia dracului.”

Și Virgil s-a conformat, că nu e vreo filosofie și nici nu e nevoie să fii deșteptul pământului, să înțelegi mesajul lu’ neica Nicolae Ciucă. Dovadă că, de la discuția avută cu acesta, o ține întruna pe la televiziunile la care ajunge:  „Trebuie să mergem înainte cu PSD-ul, pentru că este singura soluție de guvernare și de stabilitate în momentul de față, dar repet, nu sunt corecți față de noi. O spun așa, cu un nod în gât, nu avem altă soluție, decât o alianță în continuare cu PSD-ul”.

Virgilică, tată, poa’ să ți se pună o sută de noduri în gât că, știi cum e: „capul face, capul trage.” Așa că, ciocul mic și joc de glezne și vorba lu’ neica Nicolae Ciucă: „Taci și înghite!”, că altfel nu te văd bine.

Sigur, nu Taraful de la Galicea Mare și nici vioriștii de la Buriluța, ăia cu hitul lor: „Am cartofi, dar n-am ulei// și fac foamea lângă ei”, ci guriste care să detensioneze atmosfera, torogoate, sax-uri sopran, clape.  S-o fi săturat săracul de scandaluri, nervi și plângeri la Poliție și Parchet, de DNA, DIICOT și drumuri la tribunal. Schimbă placa.  Vrea ca toți consilierii județeni, indiferent de culoarea politică, să vină la ședințe ca la o petrecere, relaxați, să se simtă bine și să plece liniștiți acasă.

Deci, a renunțat  la muzica disco și o dă pe populară. A vorbit deja cu doamna Ramona Vița (care a și fost prezentă la ședința de joi a CJ) să intre în echipa liberală și femeia a înțeles din prima cât de apreciată îi este munca,  din moment ce însuși președintele Romeo Dunca apelează la dânsa. Mai mult de atât, a realizat  ce responsabilitate va apăsa pe umerii săi de acum încolo. Cu toate acestea, n-a mai stat o clipă să se gândească și a acceptat cu entuziasm și bucurie propunerea Puiucului, de dragul Bârzavei, a Semenicului, Zorlențului Mare și a Muntelui Mic. convinsă fiind  că, prin activitatea ei viitoare în Consiliul Județean va contribui la bunăstarea și fericirea tuturor cărășenilor, indiferent de culoarea politică. Între noi fie vorba, ce-și poate dori mai mult de atât un ales județean sau un numit al președintelui Dunca?

Personal, eu cred că doamna cântecului bănățean s-a grăbit puțin. Dânsa merită mai mult decât un loc de consilier sau de sfătuitor în echipa lui Romică, chiar dacă moftangii cârcotesc pe la spate că, „Dacă și Ramonica a ajuns să facă politică, ne-am dat dracului de tot”. Posturile  astea sunt pentru muritorii de rând care își rotunjesc veniturile modeste de la locurile de muncă. Căci, dacă ne luăm după bis-urile de pe scenă, după dedicațiile de la petreceri, după like-uri și lovelele de la nunți și botezuri (fără număr, fără număr, vorba lu’ Guță), cu siguranță i s-ar potrivi funcția de șefă a Culturii cărășene, mai cu seamă că postul este liber și liberalii sunt în căutarea omului potrivit, la locul potrivit.

La înțelepciunea lui, sunt convins că Puiucu va face ce trebuie pentru noi toți cei care am crescut cu cântările Ramonei Vița!

Poate unii vor zice gata, de azi PNL va avea din nou majoritatea în Consiliul Județean (cu cele patru voturi ale PMP) și îi va da la gioale PSD-ului ca și înainte. Că Romi o va lăsa mai moale și se va da cu lugu, lugu pe lângă Lucică. Cei care se uită atenți la comunicatul PMP își vor da seamă că e doar praf în ochii alegătorilor. Comunicatul ăla e făcut în pripă, pe genunchi, numai să  scape Lucică de gura lui Tomac care ar vrea ca și în Banatul de Munte să funcționeze Dreapta Unită. Niciunde nu scrie să fie alături de PNL, la bine și la rău. Dacă Lucică și oamenii lui vor să voteze cu Puiucu e treaba lor, dar nu poate nimeni să-i oblige, să le bage sula-n coaste. Nici măcar Tomac, cât e el de președinte.

Aici e vorba de opțiune. Și eu nu cred că, după ce l-o făcut trombonist, deși el e trompetist, și profesoraș, Dunca mai are pretenții să se pupe cu Lucică. O fi el mic de statură, dar nici chiar așa. Și nici ăia din Dreapta Unită-USR și Forța Dreptei, nu-i pot cere lu’ Lucică să voteze proiectele Puiucule, pe motiv că ele există doar cu numele, în CJ e doar PMP-ul lu’ Lucică  care tocmai a denunțat Protocolul semnat cu PSD și Pro România. Sanchi.

Locul Anei a fost luat de Ioana. Care Ioana? Ioana care are euro. Și de ce euro și nu dolari? Răspunsul este simplu. Suntem sau nu în UE? Dacă tot am intrat, mi se pare normal ca Ioana să promoveze moneda europeană, la fel cum Ana făcea, fără să știe, reclame la merele de Voinești.

Pe vremea Anei, pe lângă Citire și Aritmetică, copiii aveau în programa școlară și Caligrafia, care era o materie de studiat ca oricare alta care se predă în ciclul primar. Astăzi, mamelucii care au ajuns miniștri și deștepții învățământului românesc, au scos-o din programa școlară pe motiv de… prostie omenească. Adică, la ce ar ajută o materie ca asta, în condițiile telefoanelor deștepte, a calculatoarelor, a tabletelor și a pixurilor la 3 lei bucata?

Au scos-o, asta e, căci nimic nu e veșnic  în lumea asta, numai că, după ce au scos-o, unii s-au gândit că ar fi bine să se organizeze Olimpiada de Caligrafie „Penița de aur”, pentru elevii din clasa a III-a și a IV-a. Măcar pe plan regional. Bă, ești prost? Cum să ții, bă, o astfel de olimpiadă, în condițiile în care din programa școlară a dispărut o astfel de materie? Pe vremuri existau și dascăli care îl învăța pe școler tainele scrierii caligrafice. Acum nu mai există nici manuale și puțini își mai amintesc de o astfel de materie de studiu. În schimb, noi ne ținem de cioace și olimpiade de tot felul, să râdă curcile de noi, nu alta!

Mai nou (unii zic că, totuși, e de vreun an) plouă prin acoperișul halei, tot copt, peste mesele precupeților nevoiți să stea cu umbrela deasupra capului, exact ca în filmul ăla american „Singin’ in the Rain”, cu deosebirea că în rolul interpretat de Gene Kelly a fost distribuit Dorin Bistrian. Nu că ar avea vreun talent, ci culoarea carnetului de partid îi dă dreptul la asta. Omul potrivit, la locul potrivit. Nu știu unde l-ai găsit don primar, de ne-am pricopsit cu unul ca el. El e și director de imagine, el a scris și scenariul și tot el semnează și regia acestui film prost, dar cu încasări lunare demne de box office: 100 de lei masa+o taxă de 10 lei/zi de comerciant+10 lei abonament la buda publică, în fața căreia poți face pe tine până găsești cheia cu care s-o deschizi. În condițiile în care don Bistri nu face absolut nimic pentru ei, eu zic că e ceva să încasezi atâția bani de la cei pe care îi consideri fraierii tăi.

Totuși, din câte se aude, ceva, ceva le va face în zilele următoare. O schimbare în bine. Îi scoate pe toți din hală, să vopsească mesele de tablă, stâlpii, grilajele și ce s-o mai găsi pe acolo, să miroase și la ei frumos de Paști. Măcar atât. Bravo, don Dorin, așa te vrem: harnic și plin de inițiative. Mereu cu gândul la noi și la zarzavagii ăia de pe urma cărora pleci acasă cu zeci de mii de lei pe lună. Ca un adevărat director de primărie, care și-a cumpărat mașină nouă de serviciu. Că, deh, s-au dus vremurile  în care boierii și parveniții se plimbau cu șareta la șușea.

A, era să uit. Angajează-ți și un șofer, să moară dușmanii de ciudă, mama lor de îmbârligători ce sunt.

Urât din partea ta, puiuc, și nu pentru că Mariusică deputatul e pesedist, ci pentru că el a fost domn cu tine, cândva, iar tu acum îl iei în șuturi. Că a dat și el de greu, că nu se mai înțelege cu ai lui din partid și tu îi tai din start macaroana, că n-ai nevoie de unul ca el în PNL, chit că: „ne-ar da-o și pe nevastă-sa la schimb”. Bă, Romi, tu așa vorbești de domnul deputat? Unde ai văzut tu că e animat de gânduri urâte și perverse? Ție nu ti-e rușine să vorbești așa? Că ești om bătrân cu părul alb. Ce te uiți așa la mine, bă, Romeo?  Nu tu ai zis cu gurița ta că „Nu există lucru mai urât decât să vrei să-ți vinzi nevasta, cu alegători cu tot doar, doar să-ți găsești un loc la PNL?” Dă-o dracului de treabă. Așa se vorbește despre un deputat  care, vorba aia, are activitate intensă pe Facebook cât zece la un loc? Ca și tine, de altfel.

Bă, Romi, tu chiar m-ai scos din sărite cu declarațiile tale stupide. Auzi la el: „Noi avem candidat serios în zonă, nu ni-l trebuie pe Damian, nici măcar cu nevastă cu tot!” Păi ce are, bă, Mariusică de nu-ți place  de el? Ai uitat când familia lui a întins  masă mare la primăria din Teregova și te-o omenit  cu cele mai bune și mai tradiționale produse consumate la micul dejun în casa țăranului cărășean: coleșă cu găgaină, cârnați, brânză, jumări, clisă, caltaboși și răchie să spele greața? Ai băgat în tine ca un spart, de parcă erai nemâncat de o săptămână. Nu știu dacă nu ți-o fi pus și la pachet, că așa e la ei, nu te lasă să pleci cu mâna goală.

Ai uitat, nu? Te cred, dar e urât din partea ta. A ajuns și omul ăsta la ananghie, vine cu voturi, cu abnegație, cu răchie, mere, pere și gutui și tu, nimic. Ba, mint, în postul mare al Paștelui vorbești în halul ăsta despre el. Bă, Romi, ce dracului, bă, oamenii suntem, dar de unde să știi tu toate astea dacă nu te duci la biserică să te rogi la Doamne, Doamne.

Vinovat ești și tu, domnule deputat. Că de când ți-o intrat în cap primăria, tot umbli după potcoave de cai morți. Și uite ce se întâmplă. Că te-o mâncat în cur să te duci la liberali, să te milogești de ei, să candidezi din partea lor la Primăria Caransebeș. Nu încerca să o dai la întors, c-o fi, c-o păți, că data asta Dunca nu bate câmpii. Ți-o tras-o Romi, grupa mare. Că la așa ceva nimeni nu-l întrece. Bine ți-or făcut dacă n-ai astâmpăr.

Și acum ce-o să faci? PSD nu te nominalizează, PNL nu te vrea, AUR, nici atât. Candidezi independent și tot nu renunți. Că drept ai, Mariusică, păi tu ești cel mai fraier din PSD-ul ăla? Ei, drăcia dracului!

Și, totuși, Ioan Rusu, de Ezeriș, și Marius Ișfan, din Zorlențu Mare, cel căruia nici nu i s-a uscat bine cerneala iscăliturii de pe carnetul de liberal, au făcut-o. Au cârmit-o la stânga, nu doar pe motivul că România nu e în Anglia să se circule pe partea dreaptă a drumului. De bună seamă, Rusu a avut motivele lui temeinice de a aborda alte orizonturi. Unele delicate ce țin de propria-i conștiință. Lucrurile astea nu se discută în public. Dacă e moral sau nu? Dar ce-i moral în politică? Și Ișfan o fi având motivul lui, altul în afară de cel pe care l-ar fi rostit între prieteni: „Unde merge nea Ion, merg și eu.”

Au schimbat direcția, au dat mâna și s-au fotografiat în sediul PSD cu președintele social-democraților, Silviu Hurduzeu, la fel cum o făcuseră în trecut cu liderul PNL, Marcel Vela. Poze de colecție, de pus în ramă și de povestit nepoților de cum se făcea politica în România altor vremuri.

Avantaj PSD. Nu o singură dată, nu de două ori, ci de patru ori căci, pe lângă cei doi, au mai venit doi primari liberali: Marius Pohanka-Naidăș, și Daniel Danu-Anina. Cică alți trei primari PNL și-ar fi luat bilete pentru „zborul” de săptămâna viitoare: Nicolae Orăvicean-Berliște, Mihaela Drăgilă-Lăpușnicu Mare și Brian Filimon, Măureni.

Alte poze, alte strângeri de mână, alte urări de bun venit în PSD. Campania electorală poa’ să înceapă!

Luăm un exemplu, să nu vină careva să zică că bat câmpii Dumbrăviței, locul de domiciliu a lu’ Romeo Dunca și al personajului despre care este vorba. Concurs pentru ocuparea funcției publice vacante de arhitect-șef în cadrul aparatului de specialitate al Consiliului Județean Caraș-Severin. Prea mulți doritori nu s-au apropiat de sala de concurs și asta nu doar pentru că, salariul ar fi prea mic față de cel de la privat. Când n-ai o proptea, o relație cât de mică, mai bine stai în banca ta. De înscris, s-a înscris un singur candidat, o doamnă care ocupa deja funcția respectivă, cu bunăvoirea Puiucului, dar care dorea să fie titulară cu acte în regulă că ce-i în mână nu-i minciună.

Să nu credeți că în Consiliul Județean  Caraș-Severin e ca în alte consilii din țară. Nu. Dom’le, dacă te pregătești și știi bibliografia aia ca pe Tatăl Nostru, ocupi postul fără nicio problemă. Dacă nu, i’m sorry mai încerci o dată, de două ori sau de câte ori este nevoie. Dovada spuselor mele e că, doamna concurentă a picat cu brio proba scrisă, după modelul școlii de șoferi unde degeaba iei traseul dacă pici la sală. Punctajul obținut 53 de puncte, față de minim 70, a fost de râsul curcilor, în condițiile în care de ceva timp (să tot fie doi ani), ocupă funcția respectivă și se ocupă de arhitectura și urbanismul județului, doar că nu e titulară, cum ar veni.

Sigur, emoțiile și-au spus cuvântul căci, între noi fie vorba, nu-i de ici, de colo să candidezi de unul singur într-o sală goală și să ieși pe locul doi. Că știi cum e, când concurezi singur, te relaxezi, nu te concentrezi asupra întrebărilor, te gândești la ce vei face în weekend, la cât de oropsit și de bun, în același timp, este Romeo care te-a pus pe funcție, și la alte chestii de genul ăsta. Alta e, însă, să ai concurență, să simți în simți suflarea în ceafă a contracandidatului, să mai citești câte ceva înainte de examen.

Altfel, e greu să-ți explici ție însuți și să găsești un răspuns care să te satisfacă, la întrebarea „Cum să ieși, bă, pe locul doi când concurezi de unul singur?” Ghinion, vorba lu’ Iohann. Iohann, Dulapul de la Cotroceni!

Pentru că la noi o mână spală pe cealaltă și amândouă obrazul, Edi l-a convocat la națională pe Ianis deși, la drept vorbind, n-ar avea ce să caute în lot, oricât de lărgit ar fi el, unul care freacă banca de rezerve. Unii spun că dacă ar fi fost după el nu l-ar fi convocat doar că tata Puiu, care la un moment dat făcuse herpes de la atâta pupat de iconițe, i-ar fi spus într-o zi lu’ fi-su: „Edișor, îți amintești de jocul ăla pe calculator pe care ți l-am dus din America, după mondialele din America? Da, puiule, jocul ăla cu care te-ai jucat până aproape să te însori. Că țin minte cum veneai de la întâlnirea cu Delia cântăreața și în loc să mănânci sau să te odihnești, direct la el te duceai. Ei, să știi că Gică ți l-a ales după victoria cu Argentina. Că m-am trezit într-o dimineață cu el la mine în cameră și mi-o zis: «Nea Puiule, hai să mergem în oraș, să-i cumperi ceva mișto lu’ Edișor al matale.» Că dacă nu era el, nu aveai jocul. Știi ce zic? Așa că te rog eu frumos, convoacă-l pe Ianis, să nu-mi bată Gică obrazul mâine, poimâine, că știi ce urât face la televizor când i se pune pata pe cineva.”

Și care copil nu și-ar asculta tatăl, gândindu-se că într-o zi, nu se știe când, va avea și el un băiat  mai puțin talentat și mai mult rezervă pe unde or juca, iar antrenorul naționale poate o să fie chiar Ianis, copilul lui Gică, cel care l-a făcut mare pe tata Puiu în America…

Așa că i-a fost ușor lui Edișor să renunțe la cel mai în formă fotbalist ce joacă în campionatul intern pentru a-i face loc lui Ianis de care scoțienii și spaniolii nu știu cum să facă să scape, păcălindu-i pe alții să-l cumpere.

Așa cum spuneam, cine nu te știe și te-o fi auzit ce ai spus, ar zice: „Uite, bă, bietul om cât e el de creștin. Cum s-o gândit el să intre în Postul Paștelui, fără să meargă la biserică ori la duhovnic, dar cu sufletul curat, doldora de bunătate, liniște și înțelegere față de semenii săi. Un adevărat apostol care predică în pustie!” Că asta ești tu, puiuc:  apostolul binelui, întruchiparea cinstei, corectitudinii și bunătății, într-o lume plină de răutate și frustrări. Bineînțeles, lumea asta e a PSD-ului. Dar cine să-ți înțeleagă gândurile bune care te animă față de noi toți?

Nărod mai ești, măi Romi. Cum dracu ți-o trecut prin cap una ca asta, după ce doar cu o zi înainte ai dat de pământ cu adversarii, i-ai făcut harcea-parcea fără nicio milă. Ai dat sfoară în țară că ai depus o sesizare la DNA împotriva consilierilor PSD care, zici matale, că au luat din banii poporului PNL pentru a da poporului PSD. Două popoare într-unul singur, exact ca într-o reclamă TV, că de aia ne merge nouă bine în Banatul Montan. Adică, după ce faci una ca asta, vrei pace între popoare? Să aduci liniștea în CJ? Hai, că ești glumeț, Romică dragă. Glumeț și simpatic în același timp. Pe bune!