15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
Please assign a Header Menu.
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg

Editorial

Tută, tută, dar să știm și noi până unde o duce mintea!
Dor de Veorica lu’ Dăncilă!
Niciodată nu e Târziu să construim policlinici și spitale!
Piedone și steriletele lu’ Cîrstoiu
Să-l concentrăm pe Piedone, să-i dăm o șansă lu’ Cîrstoiu!
Vot parlamentar: Cu mâna la pupăză și cu cucu’ gol!
Citește mai mult

Atitudine

1
Brian Filimon: „Trecem cu sufletul în PSD și ne mândrim cu oamenii care ne susțin interesele la București”
h. cu orban
Hadrian Popescu-ales în unanimitate președinte la Forța Dreptei!
Citește mai mult
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg

Comentariu

cu comisarul
Să înceapă meciuuul! În colțul roșu, Comisarul, în colțul galben, Tăiețelu’!
Lecție predată de Adrian Dumbravă celor care (nu) țin capul de pomana pe umeri
helischi
Cursă de heliski încheiată tragic pe Țarcu
Citește mai mult

Amalgam

grindeanu ursu ciolacu hurduzeu
25.04.2024
0 Comentarii
Primarul Oraviței s-a întors în partidul din care nici n-a plecat. Dunca, tot mai singur!
Regina Maria, cea mai nouă și mai frumoasă școală din Oravița, și-a deschis larg porțile
Senatorul Vela: „Elevii și studenții sunt stimulați să achiziționeze un calculator sau laptop”
Citește mai mult

Opinie

Lipsa de viziune a administrației locale, motivul pentru care Dumitru Rujan a acceptat să candideze la primărie
Vin bani pentru funcționarea Spitalului Municipal de Urgență Caransebeș
Îți dau, îmi dai, dacă nu, ura și la gară!
Băile Herculane: Convocarea ședinței extraordinare a Consiliului Local
Deputatul Hurduzeu: „În 2024, Guvernul marșează pe un dialog permanent cu mediul de afaceri
Citește mai mult
var bannersnack_embed = {"hash":"b13fb8l5h","width":1000,"height":150,"t":1598617057,"userId":35866376,"type":"html5"};

E unul dintre lătrăii lui nea Romică Dunca, un neostoit admirator al președintelui nostru de la Consiliul Județean. I-aș putea da numele, să-l fac de menune, cum se spune pe la Lăpușnic, dar ce aș câștiga? Să mă cobor la mintea odihnită a prostului? Să-l ambiționez să mă înjure și mai cu foc sau să-l fac să se laude la prieteni că-i dau importanță? Să fim serioși! Oameni ca el trebuie tratați cu indiferență. Cu sictir, pentru că, după 30 de ani de la revoluție, pentru ei democrația se rezumă doar la înjurături adresate celui care nu gândește la fel, nu scrie agramat ca și ei (îl sfătuiesc să deschidă DEX-ul să vadă ce înseamnă cuvântul), nu râgâie ca și ei când  se înfruptă din oala „cu sarme”.

Cu toate acestea, nu pot să nu-l întreb pe Biliboi al meu, în spatele căruia, se pare că e o ea. Adică o Biliboaică: De ce mă înjuri, bă? Eu te-am înjurat vreodată pe tine sau m-ai auzit făcându-te prost ori vorbindu-te de rău? Eu nu-ți cer nici un leu pentru că mă citești. În orice țară civilizată, cititorii se abonează la un ziar. Ție nu-ți cer nimic, că și așa ești sărac cu duhul. Dar tot nu înțeleg de ce mă înjuri și mă jignești? Nu-ți place moaca mea? Și de când asta? Că pe vremea lui ceacea Lala îți plăcea de mine, îți amintești, nu? Nu-ți mai place cum scriu și ce scriu, spune? Dacă da, de ce mă citești? Când dai peste un text de-al meu, fă-te că nu-l vezi, să nu ți se urce sângele la cap și să te apuce din nou dracii, că am auzit că faci urât când te apucă. Caută-ți de lucru la coada vacii, acolo unde ești în elementul tău, sau măcar ar trebui, ia un manual de gramatică și un abecedar, dar nu te uita doar la poze, că așa nu o să mai înveți să scrii românește cât e lumea și pământul.

Fă, bă, exercițiul ăsta în fiecare zi să nu-ți ruginească creierul ăla bombat ca la curcă și o să vezi că o să te faci bine. Ascultă ce-ți spun, Biliboiule, sau Biliboaico, ce ești tu!

Bă, fir-aș al dracu’, nea Romeo, cum vine, bre, chestia asta cu „E belea mare pentru țara noastră”? Matale te auzi ce vorbești sau măcar citești textul înainte de a-l posta pe Facebook? Nu din punctul de vedere al virgulelor, cratimelor și al altor semne de punctuație, capitol la care ești varză, ci al afirmațiilor. Da? Păi dacă e da, atunci cine o făcut, bre, beleaua asta în țară? Ciolacu și Grindeanu? Sau Orban și Cîțu? Ăștia ai matale care joacă bambilici la guvernare sunt fete mari cărora le miroase gura a petale de trandafiri? Spune, să nu murim proști. Nu vezi că îți dai singur cu firma în cap? Sincer, îmi place sinceritatea metaforică de care dai dovadă când spui că pentru matale Bolojan e „un far în furtuna politică și administrativă” în care ai ales să-ți sacrifici timpul și resursele personale pentru a aduce o viață mai bună celor care au crezut în tine, dar parcă e prea suptă din degete.

Bine că nu te-ai pus să reciți din Zaharia Stancu versurile alea cu: „Meșter cârmaciul, mândră corabia”. Că asta mai lipsea la limbajul ăla de lemn din preajma plenarelor și congreselor de dinainte de 1989: „Ați fost un exemplu și ați demonstrat tuturor că se poate” Sau, „Cu dv. în fruntea guvernului putem repara tot”. Ce? Clanțele de la ușă? Tocurile de la pantofii de piele? Mă mir că n-ai zis că vom acea succese multe. Acum vorbesc serios, de unde dracu le scoți nea Romeo? Cum îți trec prin cap toate prostiile astea? Din disperare, nu-i așa, că altfel nu l-ai implora pe Bolojan cu lacrimi în ochi: „Nu ne lăsați pe mâna PSD-ului cu un guvern minoritar. Aveți șansa să reparați toată porcăria asta. Aproape că și obligația….”

Te cred, don Romeo, și te înțeleg să fii așa. Guvernarea asta liberală te-a împins la disperare. Te agăți ca înecatul de un pai, doar, doar apare ăla cu colacul de salvare. Până mai ieri, salvaqmarii de serviciu erau Orban și Cîțu, acum e bun și Bolojan. Vai de curu’ vostru, nea Romică, ce-ați ajuns, domnule!

Cum, tu nu pui murături? Păi, de Crăciun cu ce-o să mănânci pomana porcului? Cu gura? Înțeleg, ai dreptate. Dar poate te-o fi așteptând careva acolo de unde ai venit. Nu? Nici asta? Atunci, poate te plictisești să stai toată ziulica singur cuc în fața muzeului de la Reșița. Ai dreptate, la tine, măi, Gheorghe, nu e cazul. Ne-ai dovedit-o. Că ai venit la începutul verii și uite acum se pune omătul și tu nimic. Că e ploaie, că e soare, bate vântul sau e frig, nu-ți pasă. Nu-ți pasă nici că răcești, de Covid nici atât, și nici că nu se prea mai uită lumea la tine. Ai început să cam scârțâi din balamale, să te lase ba una, ba alta, dar nici că îți pasă: tu stai țanțos, de parcă ai fi din garda de onoare de la Cotroceni!

Ei, la început a fost altceva. Curiozitatea: „Ce-i, bă, cu stiva aia de lemne din fața muzeului?” se întrebau amărăștenii de după gard. Și a fost nevoie să treacă vreo două luni să înțeleagă că, de fapt, nu e o stivă obișnuită, ci o lucrare de artă pe stil nou. Adică, tu, Gheorghe, ești o operă de artă, ca să mă exprim așa, ce n-au văzut Parisul și New Yorkul. Bine, puțini au înțeles asta de la început că, vorba aia, nu toată lumea de pe la noi vizitează expoziții de astea. Lemne, așezate artistic, unul peste altul, cu fața spre apus, să nu se dărâme, dar care să-ți ia fața. Dacă Brâncuși a făcut-o mare pe „Domnișoara Pogany”, Dumitru Gorzo te-a făcut pe tine, mă, Gheorghe. Din câteva lemne!

Măi, Gheo, pesemne că îți place mult la Reșița, că după cum spuneau cei care te-au adus aici, la 1 septembrie trebuia să pleci. Dar văd că nu vrei să o faci, deși a trecut o lună și jumătate de stat în plus. Și, știi cum e cu chestia asta? Totul se plătește. Fiecare zi de stat în plus ar trebui să se taxeze. Dar cine s-o facă? Lăsând gluma la o parte, îți spun doar atât: mă Gheorghe, mă bucur că te-am cunoscut, du-te sănătos acasă că te-o fi așteptând și pe tine oarecine. Mă asculți? No, bine atunci! Drum bun să ai și la bună vedere!

Doamne, Klaus, unde ți-a stat gândul când ai făcut una ca asta? La prima zăpadă care care te va scoate pe pârtia de la Păltiniș? Nu? Atunci, la ultima cursă ciclistă a sezonului, cu oprire la chioșcul din parc unde se servește ceai fierbinte și vin fiert? Nici aici? Dare, atunci, unde? Să nu-mi spui că te gândeai la amărâții ăștia care intră în iarnă fără pensii majorate? Știam eu că te doare la poponeț de votanții pesedeului, dar atunci la ce te-ai gândit? Ți-a fost milă de el. Mărunțel la trup, sfios ca o fată mare, cu accent ardelenesc, cu privirea aia lipsită de expresivitate… Te înțeleg, imediat te-ai dus cu gândul la Boc, doar că ți-a ieșit în cale Dacian Cioloș. Și, ce ți-ai zis, ia să mă joc eu puțin cu nervii ăstora care care au tropăit și s-au bucurat când au auzit că unul de-al lor l-a stropit cu vopsea pe baronul Brukenthal, în loc să-i fi urat un sincer „la mulți ani”, precum inegalabila (în gafe, bineînțeles) Raluca Turcan.

Bă, nea Werner, păi matale te-ai gândit câți o să-l voteze pe Daci? Lasă, nu-ți mai screme mintea aia odihnită, că-ți spun eu. Cu indulgență maxim, dacă adună 50 de bile albe, că nici useriștii toți n-o să fie de partea lui. Și, atunci, ce-o să faci? O să  vii iar la televizor și o să ne aburești ca și până acum: „Nu v-am spus eu că tot Cîțu e cel mai bun dintre voi toți ca să fie premier?” Decât să te aud spunând asta, mai bine cumpără-i bomboane pe băț lui Cioloș și trimite-l înapoi la Bruxelles și nu ne mai…aia pe noi la cap cu prostiile matale, că vine iarna și purcica-i moartă în coteț!

Da’, după ce ai postat ieri pe Facebook, explicând că l-ai parcat la Caransebeș, la aeroport, m-am liniștit. Bine că e acolo și nu l-au furat hoții, cum ziceau unii, pentru piese de schimb. Că nu vezi câte se întâmplă în ziua de astăzi? Ziua în amiaza mare intră peste tine în casă și îți dau în cap. Nu mai ai curajul să-ți lași țoacla nelegată cu furtun, că ți-o șparlesc una, două. Bine, Touaregul nu e bicicletă, dar au fost situații când a dispărut ditamai drona, așa că, orice e posibil. Nu mai fă, domnule, glume de astea, că eu sufăr cu inima. Ce dracu, nu ești copil să te ții de cioace, să glumești cu chestii de astea. În plus, nu vezi că abia așteaptă unii să se bucure de răul matale? Că îi și auzisem, șușotind între ei: „Na, acum să-l vedem ce explicații ne dă? Ce s-ar mai fi bucurat ei să-ți fi furat gipanul…

Am văzut că le-ai dat răspuns bârfitorilor, cu lăsatul mașinii la aeroport și continuarea drumului cu Loganul, deși, între noi fie vorba, nici matale nu crezi că așa s-au întâmplat lucrurile, dar la urma-urmei, ești jupânul acestui județ, nu trebuie să dai explicații cuiva ce faci cu pixul sau Touaregul instituției. De ce trebuie să știe ei că faci matale plinul jeepului la pompa uneia dintre firmele controlată de familia matale? Că, știi ceva? Azi, mâine o să spună că faci afaceri cu statul. Că ar fi în stare de orice. De aia zic, nu le mai da explicații, ei să-și vadă lungul nasului și să nu se bage unde nu le fierbe oala. Ce mama dracului.

Acum, după ce totul s-a terminat cu bine, am auzit că ne inviți să facem poze cu Touaregul în parcarea Consiliului Județean. Ne inviți la pelerinaj, ca la moaștele SF. Parascheva. Bă, nea Romeo, ce dracu, bă, mă faci să râd, nu alta. Bată-te norocul, să te bată, că nu știu de unde le scoți!

The sum of the a couple eights and you will aces will provide you with no nice threat of winning. Concurrently, in terms of having 10s, the full contribution was 20. What’s the aim of the game on the CasinoTop10 Online Blackjack Games, you ask?

Blackjack Insurance coverage: The goals, How it works, When to Carry it: https://mrbet.co.nz/

Allonline casinos have some bonusesand promotions both for their brand new and you can repeated members. (mai mult…)

Apropos de cârcotași, să nu le spun altfel, e adevărat ce se vorbește în oraș că nu mai găsești Touaregul instituției? Cică, ai plecat cu el spre Timișoara și te-ai întors cu un Logan, după ce ți-ai întrebat angajații unde ți-e Jeep-ul, că nu l-ai mai găsit unde l-ai lăsat. Așa e? Eu întreb, că așa vorbesc ăia de la Consiliu Județean și așa am văzut scris în Express de Banat, la prietenul matale Dani. Cum, care Dani? Domnul Dani Stanciu pe care l-ai făcut nesimțit pe pagina personală de Facebook.  E adevărat ce zic unii, alții că nu mai știi unde l-ai parcat? Ăștia fac mișto, nu-i așa? Eu nu cred în minciunile lor, nea Romeo. Să-mi bag picioarele dacă cred o iotă din ce spun ăștia. Cum dracului să nu mai știi unde ți-ai parcat mașina, domnule? Cum, domnule, să pierzi un Touareg? Că dacă ar fi fost unul de jucărie, treacă, meargă. Dar așa…  Înțeleg, nu-ți amintești a doua zi unde ți-ai parcat mașina seara, hai, și în ziua următoare, dar las-o dracu, Doamne iartă-mă, a trecut o săptămână. Asta numai în filmele cu proști se poate întâmpla. Se vede de la o poștă, nea Romeo, că e cusută cu ață alba. De aia zic, eu nu cred în minciunile lor.

Acu’, dacă stau bine și mă gândesc, și ‘mneata ai lăsat loc la interpretări când le-ai răspuns ăstora de la Express de Banat:  „Haideți, ce dracu’, de unde tot scoateți toate bârfele astea?! Ce naiba! E incredibil! Nu aveți altă treabă, decât să umblați cu lucruri din astea slabe?! Bateți câmpii! Cum să fie pierdut, vedeți-vă de treabă! Nu e în parcare, e la mine Touaregul!.” La matale, unde? Că dacă ai fi fost tranșant, puneai punct bârfelor, dar așa… Că ce și-or fi imaginat bieții oameni: „Bă, bietul Touareg o fi stând în ploaie, cine știe pe unde, sedus și abandonat”. Doamne ferește de mai rău. Că știi cum e aia, i se face vreunuia milă de el, îl bagă la garaj, îi șterge seria motorului și-l spală bine cu detergent, apoi îl vinde ca pe unul nou. Sau îl tranșează pentru piese de schimb.

Nu te mai necăji, nea Romică. Mi se rupe inima când te văd așa, din cauza cârcotașilor.  Nu te mai gândi la bârfele ăstora, că-ți faci singur rău. Uite ce zic eu, dă-l dracu de Touareg, că și-așa era vechi, de pe vremea lui Frunzăverde, dacă nu mă înșel. La valoarea matale, meriți ceva mai bun decât o mașină ca aia. Bine că nu s-a întâmplat asta cu elicopterul. Odihnește-te, că pe vremea asta ploioasă, tot nu ai altceva mai bun de făcut. Iar luni dimineața, vino la muncă cu Touaregul, să le dai peste nas cârcotașilor. Că dacă ar fi fost cum zic ăștia, ai fi sunat de la început la Poliție, dar așa… N-am dreptate? Hai, pa și la bună odihnă!

La împărțirea banilor din fondul de rezervă al guvernului, Cîțu s-a comportat ca un bicher prins de americani cu damful de la damigeană în nas. Ceva de genul: „Bă, hâc, tu ești de la…?” „PNL, să trăiți! „Bine, bă, chiar dacă ai votat cu Orban, bagă mâna în grămada aia” „Sărumâna, să-ți trăiască familia don șef” „Tu?” „UDMR, să trăiască. Înțelegeți vorba la mine?”„Înțeleg, nu te mai chinui să-mi traduci, hâc! Bă, vouă vă dau din grămada din dreapta” „Köszönöm szépen la dumneata domnu’ Cît’ mai sunteți la palat” „Bă, tu faci mișto de mine?” „Nu, jur pe pretenia PNL-UDMR” „Bine, te cred. Tu?” „De la PSD, mâncați-aș gura ta” „PSD, zici? Bă, pentru voi am ceva mărunțiș. Nu mult, dar decât deloc, e bun și ăsta.” Și când să plece, pe ușă intră ăia doi… Ăia de la… „USR?” „Da, USR, să trăiți”. „Vouă vă dau din trei pe-a mai lungă, ha, ha, ha.”

Asta s-a întâmplat la București, dar să nu vă imaginați că în teritoriu a fost altfel. Domnu’ Dunca, domnu’ Gâfu, ia povestiți-le dumneavoastră cititorilor mei cum ați procedat aici, în județ. Cum ați respectat ad litteram ce vi s-a transmis de la comănduirea liberală? Hai, nu vă co(d)iți. Curaj. Sincer, vă credeam oameni în toată firea, responsabili și făcători de fapte bune pentru acest județ oropsit, dar văd că ați dat în mintea lu’ Cîțu. La primăriile voastre liberale, de comună, să fim bine înțeleși, ați dat câte 400 de mii de lei, iar la cele PSD, o parte din ele, de opt ori mai puțin. Spun că la o parte din ele, căci mai mult de atât, 16 primării PSD și PMP au primit zero lei, zero bani. Hai, spune-ți-le oamenilor, cum ați reușit o astfel de performanță? De unde, bă, atâta nesimțire politică? Ați făcut din Armeniș un fel de Scornicești al Banatului de Munte. Nu-i așa? I-ați repartizat fix 400 de mii de lei. Cui, bă? Unei comune cu nici 1.300 de suflete (după ultimul recensământ), dar în care, e drept, s-a născut șeful vostru, domnul Vela, iar Caransebeșului, în care locuiește același domn, nu-i dați nici un leu.

Bă, voi sunteți normali la cap? Pedepsiți un oraș întreg doar pentru că Felix Borcean v-a tras-o la ultimele alegeri? Și o s-o vă mai tragă, bă, pentru că prin gestul vostru i-ați făcut pe oameni să vă înțeleagă de ce sunteți în stare să faceți pentru ei. Să vă urască și cu mai multă tărie și avânt. Nu faceți altceva decât să le arătați disprețul vostru. Cum este posibil, domnilor, cu vicepreședinte al Consiliului Județean, Marius Isac, cu un administrator al județului, Andrei Ungur, cu un subsecretar de stat, Andra Pleșa, cu nu știu câți consilieri județeni și cu doi parlamentari, Caransebeș, al doilea oraș al județului, ca populație, și primul ca și dezvoltate economică, să nu primească niciun bănuț? Nea Marcele, poate ne povestești matale care le știi pe toate. Dar vezi să nu-mi pui placa aia că nu-ți bagi nasul în treburile lui Dunca, că nu te crede nimeni. Domnilor, mai sus citați, mai aveți tupeul să ieșiți pe stradă, să dați nas în nas cu prietenii, cu cunoscuții? Marius, Andrei, de la voi am alte pretenții. Da-ți-o dracu de treabă. Vă râd ăia din Armeniș ce ați ajuns… Zero lei, zero bani.

Și încă ceva, ascultați-mă ce vă spun, că am văzut multe la viața mea, la felul cum stau lucrurile, să ziceți mulțam dacă peste trei ani, în 2024 veți mai pupa un post de consilier local. Gugulanii iartă, dar nu uită, vorba unui barosan de pe la voi!

Even so, it usually is advisable to look into the issuance terms, mostly wagering terms. They identify the minimum deposit that you must added to the fresh new risk prior to withdrawing otherwise having fun with the money bonuses approved. Quebecoises pokies the new solutions to the questions you have count a great deal to the particular information regarding your job, it could be a successful technique for to experience on line. (mai mult…)

Băi, ești prost? Bă, ești nebun? Cum s-o zboare, bă, că doar ei, liberalii, au pus-o pe funcție, iar pe  Dunca nu l-am auzit în ultimul an vreodată să se plângă de ea. Dimpotrivă. „Uite, așa, a continuat amicul. Marți au ținut concursul pentru ocuparea funcției de director. Maria Păulescu s-a prezentat singură și a ieșit pe locul doi, din 100 puncte posibile, îi ajungeau și 70, ca să treacă, dar s-a oprit la 25.” Nu am putut să nu-l întreb: „Și examenul a fost pe bune?” „A fost organizat ca la carte, subiectele au fost alese cu 10 minute înainte de către comisia condusă de chiar cea despre care se vorbea că ar fi pus-o în funcție” Și iar mirat: „Chiar de…?” „Ce te miri așa, chiar de…”

Nea Romeo, e adevărat că ați picat-o? Că a luat doar 25 de puncte? De ce mă mir? Păi, cum să nu mă mir, domnule dragă, vorba ardeleanului, l-ai dat afară, mă rog, l-ai forțat să plece, pe Stika, care, fie vorba între noi, e constructor de meserie, și ai adus-o pe Maria Păulescu. Ca să ce? Ca să asfalteze drumurile județului? Aiurea. Ca să dea examen după un an de șefie la Direcția de Drumuri și să obțină un sfert din punctajul maxim. Cum, bă, doar un sfert din cât ar fi trebuit? 25 de puncte din 100? Aș fi înțeles dacă ar fi fost un simplu angajat, dar când vorbim de ditamai directorul pe care tu îl alegi să duci Caraș-Severin pe cele mai înalte culmi de dezvoltare… Și atunci ne întrebăm de ce merg toate prost în județul ăsta? Nu ne mai întrebăm, nea Romeo, ce rost are, că tot nu se rezolvă nimic.

Doamna Păulescu, ce Dumnezeu s-a întâmplat, doamnă, pentru că noi toți știam că aveai susținerea lor. Că veneai de la Caransebeș, știi matale la ce mă refer. Erai omul lor de bază, pionul central al tablei de șah de la etajul II. Le-ai făcut jocul aproape un an, te-au băgat la înaintare de fiecare dată și, dintr-o dată, nu mai ești bună. Pe cine ai deranjat așa de tare, doamnă, de te-au lăsat din brațe taman în ziua examenului? Pe tanti sau pe nenea? Ori pe amândoi? Hai, spune acum, că  nu mai ai nimic de pierdut. Că până la urmă, tot se va afla.

Urât din partea lor, urât. Sau poate nu. Poate oamenii au vrut să fie corecți. Promovând valorile, și noi îi blamăm. Dumnezeu mai știe ce mai e la Direcția aia de drumuri județene, dar până la urmă, tot vom afla…