A lăcrimat și a cugetat. Pardon, înainte a cugetat, apoi a lăcrimat și, după zile și nopți de tăcere, s-a hotărât să țină un spici acolo, în fața ortacilor din celulă.  „Dragii mei, am primit informația cum că, până și marele Zamolxis s-a trezit din morți revoltat de nedreptatea ce mi s-a făcut, îndemnându-i pe daco-geți să lase prostiile, să coboare de pe Columna veșniciei noastre. Și au coborât. De pe columnă, care din mașini, care de pe scutere. Au coborât și au scandat: „Georgescu, președinte!” și „Turul doi înapoi!.”

Colegii de celulă priveau la el cu gura căscată și se cruceau: „Bre, tălică ai tras ceva pe nas și noi nu știm? Ce Zamolxis, ce președinte?” au râs ăia arestați pentru trafic de droguri.

Râdeți voi, copiii mei, râdeți, dar ascultați-mă cu atenție că tot ce vă spun este adevărat sau e pe cale să se adeverească. Pe surse, am aflat că și Ștefan cel Mare va scoate răzeșii din bordeie pentru un protest asemănător, de dragul întâlnirilor noastre de la Podul Înalt când îmi vorbea ca unui frate: «Hristos a Înviat pentru ca România  să devină un far al lumii. Noi, tu, eu și toți cei care vor veni după noi, suntem gardienii ultimei oaze de spiritualitate autentică din Europa.» Și cum o spunea. Ca un părinte. Ca un frate mai mare sau ca un verișor de gradul I. Dacă observați, vorbea de România, ca de Moldova sa, deși nici măcar Principatele Române nu existau la vremea aceea, numai că el era un vizionar care știa ce spune. Și mă tot atenționa: «Cătă, că așa mă alinta el», ai grijă că pe la apus de soare ăștia de la partidele pro europene o să-ți ia gâtul. O să te înhațe ăștia când ți-o fi lumea mai dragă și o să te ducă la bulău cu cătușe la mână, televiziuni, ziariști. Vă dați seama cât de deștept era Domnul Moldovei de îmi vorbea de Antena 3, de Realitatea Plus?. ”

Și n-o fost așa? N-a avut dreptate Apus de Soare, nea (Că)Căline?  „A avut, bă, băieți, doar că lucrurile nu se vor opri aici. Zilele astea am primit informații proaspete că s-au pornit la drum, care prin păduri, munți și văi, care deghizați să nu fie recunoscuți, crobizii, caucoensii, carpodacii, appulii, carpii, burii și costobocii și toate triburile învățate la școală. Vin la București să proclame uniunea tribală a dacilor liberi și să ceară „Turul doi înapoi. Cu mine șef de trib, bineînțeles. Și atunci o să vadă ei pe dracu. Ăștia de la putere!”

Uitându-mă la dânsul, parcă nu mai e Nicușor de altădată, de care se amuzau până și copiii. S-a maturizat? I-a venit mintea la cap? Credeți voi treaba asta? Eu cred mai de grabă că are ceva pe suflet. Îl roade ceva (exclus pantofii cei noi cumpărați de curând). Ceva care e mai presus de boală, chiar dacă el spune că este bine, ce-i drept, puțin obosit, cu programul de somn dereglat, cu mese neregulate. „Eu de când mă știu, adorm seara până în ora 11.  Și nu mănânc. Cu vizitele și întâlnirile astea mi s-a dereglat ceasul biologic. Poate și de asta nu-mi mai arde de glume, de conferințe de presă. Toate aceste dereglări mă seacă pe dinăuntru”, ar fi spus președintele.

Dacă și-a făcut analize de sănătate? Măcar pe alea obligatorii, că vorba aia, de aia e președintele nostru, să știm și noi la ce să ne așteptăm. Recunoaște, nu le-a făcut de când e la Cotroceni. Nu că nu ar fi vrut, dar când să le fi făcut? Că la noi (adică la ei, la politicieni) e ca la nebuni, cu atâtea probleme pe cap. Ba, convinge-i pe Tomac, Veștea și Mureșan să se sacrifice pentru nou guvern, ba, împacă-l pe Bolojan cu Grindeanu, ba, potolește-l pe Fritz, și câte și mai câte. Apoi, mai în glumă, mai în serios, Nicușor ar fi spus, la un suc, că îi este frică când i se ia sânge. Începe să tremure doar când vede acul seringii. Dar promite că o să și le facă.

Cum, este posibil să sufere de astenie? Uite, la asta nu m-am gândit, dar după simptome tot ce e posibil. Oboseală fizică și psihică, vlăguit, melancolie. Dacă e așa, săracuțul se confruntă cu creșterea melatoninei în organism (de aici și somnolența de care vorbea), și scăderea nivelului de sertonină, care influențează hormonul stării de bine. Nu o spun eu, așa scrie în carte. De asta zic, dacă îl veți surprinde râzând, vorbind singur și gesticulând, arătând spre frunzele care cad, să nu râdeți de el, căci asta e semn indubitabil de melancolie, simptom al asteniei de toamnă.

Săracu’ nici el n-ar vrea să fie așa! 

Așa ceva, dracu a mai văzut: țara clocotește, se sinucide politic, pe câmp prunele stau neculese, strugurii plâng în vie, deficitul bugetar nu vrea sub nicio formă să scadă, în cimitire cresc prețul locurilor de veci, Vasilică Siegfried Mureșan se întoarce cu coada între picioare la Bruxelles, Hagi se dă de ceasul morții că nici măcar fi-su nu înțelege ce vrea cu adevărat de la tricolori, iar voi vă războiți cu (Că)Călin.  De parcă nu v-a fost de ajuns cât l-ați frecat la melodie de un an și ceva, ați râs de el după întâlnirea pe care a avut-o la Podul Înalt cu Ștefan cel Mare (aici chiar a fost urât din partea voastră), ați făcut mișto, ați tăbărât pe dânsul ca hienele, l-ați demonizat în ultimul hal și câte și mai câte.

Și pentru ce toate astea? Pentru că l-a țepuit pe unul cu un milion de euro? Hai să fim serioși, hombre. Câți politicieni din țara asta nu or fi făcut la fel? Poate nu cu un milion, poate cu mai puțin sau cu mai mult, dar pentru asta nu am văzut atâta mobilizare de forțe. De mascați, de DIICOT, DNA, de gură-casă. Pentru asta n-au fost mobilizate toate televiziunile, radiourile și ziarele din București să surprindă momentul în care (Că)Călin avea să fie dus la arestul central al Poliției. Și poate că unii meritau asta, dar nu ați făcut-o. L-ați găsit pe amărâtul ăsta de (Că)Călin pe care poporul suveranist l-a vrut președinte. Să vă fie rușine, bă. Ați lovit într-un patriot adevărat și asta e urât din partea voastră.

De aceea strigă fanii în gura mare: „Deșteaptă-te Gheorghe, deșteaptă-te Ioane” și puneți mâna și faceți chiftele să mergeți în weekend în vizită la (Că)Călin. Nu contează că nu o să vă dea voie să-l vedeți la față, dar o să puteți să-i trimiteți chiftele cu praștia. Și tot e ceva.

Așa s-a întâmplat și cu Adrian Torma. În primul mandat a defilat, lucrurile începuseră să se miște în Moldova Nouă, oamenii îl priveau cu încredere și speranță, iar el  se pregătea să ducă mai departe proiectele pe care le începuse. Cineva nu a fost de acord cu asta, acuzându-l de conflict de interese, cu o Asociație pe care, culmea, familia sa a sprijinit-o și o susține în continuare. O Asociație care nu produce, ci consumă bani pentru activitățile pe care le desfășoară. Bani din buzunarul familiei Torma. Într-o țară sănătoasă la cap, astfel de lucruri ar fi fost aplaudate și puse în ramă. Nu și la noi, în România, la Moldova Nouă.

 În 2020, scorul i-a fost favorabil cu 48 și ceva la sută. Numai că, euforia succesului a fost de scurtă durată. Foștii camarazi de doctrină au reactivat o dispută mai veche preluată din Codul lui Hammurabi din Babilonia: „Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, au insistat, au sesizat Biroul Electoral Central, cum că o decizie judecătorească îi respinsese candidatura. Într-un cuvânt, au făcut tot ce le-a trecut prin cap ca el să piardă, ca la fotbal, cu 3-0, la masa verde. Și au reușit, alegerile fiind reluate, fără ca lui să i se permită să participe.

Și după patru ani de stat pe bară, dar continuând să se implice în viața comunității, câștigă din iarăși Primăria Moldova Nouă. Și din nou ghinion. Blestemul „conflictului de interese” îl ajunge din nou din urmă. În urmă cu un an, ANI pronunța un verdict implacabil, strâmb și nedrept. „Amendamentul Fritz” pune capăt mandatului pe care spera să-l ducă la bun sfârșit. Unii se bucură, alții regretă. Cel mai ghinionist dintre primarii acestor vremuri s-a împăcat cu gândul că nu oricine câștigă alegerile rămâne primar, chit că oamenii te preferă de fiecare dată când candidezi. Chiar dacă sancțiunea îl va ține departe de primărie, cei care îl cunosc sunt convinși că va continua să se implice în viața comunității, inclusiv să sprijine Asociația Culturală de la care i s-a tras ghinionul ce l-a îndepărtat din administrație.

Bă, dacă a zis așa ceva, citând din Gică ca din Nae Ionescu, Platon și Claudiu Răducan, fotbalistul de la Steaua care s-ar fi mulțumit să locuiască până și într-un blocnotes din Spania, atunci Vasilică merită tot respectul nostru. Să lase el Parlamentul European, unde se câștigă bani, nene, nu glumă, ca să vină să ne predea lecții de cum se clădește succesul, înseamnă să ai caracter, să-ți iubești neamul, nu doar pe ăla de unde te-ai născut, să fii altruist și câte și mai câte.

În plus, Vasilică e cinstit și corect cu noi toți. Nu umblă cu fofârlica ca alți politicieni și nici nu face pe ghizdavul: „Și la Bruxelles ce să fi făcut, mon cher? Că acolo, toamna e plictiseală mare. Nu sunt sărbători ca pe la noi, Ziua recoltei, de pildă, unde să te duci să bei un vin, să mănânci o pastramă, să te întâlnești cu un camarad vechi, să auzi o bârfă și alte chestii dintr-astea românești. Eu sunt conștient că n-o să facă mare brânză, dar dacă domnul președinte m-o nominalizat, îi mulțumesc din suflet pe această cale, eu ce să fi zis? Bă, nu accept că mă fac de rahat? Să fim serioși!”, ar fi replicat Siegfried unui susținător întâlnit în cursa de București.

Asta zic și eu, să fim serioși, Vasilică. Și sănătoși. Peste trei, patru zile ți se termină concediul și te vei întoarce la Bruxelles. În plictiseala aia, cu sufletul trist căci tu ți-ai dorit să construiești „O Românie prosperă, modernă, dreaptă și sigură, în care statul să fie în slujba cetățeanului, iar schimbarea trebuie să înceapă cu guvernul.” Vai, Vasilică, dacă ai știi câte vorbe de astea am auzit în 36 de ani. Și cu ce ne-am ales?

După ce în urmă cu două săptămâni înfierau cu mânie faptul că PSD renvie „patrulaterul roșu” cu AUR și SOS (don’ deputat Plujar, ce dracu’ dom’le, eu știam că patrulaterul e chestia aia geometrică cu patru laturi, nicidecum cu trei), acum USR s-ar pune și capră ca să-i convingă pe pesediști. „Nea Sorine, matale nu mai știi de glumă? Ne-ați mai tras-o și voi pe la spate, am mai zis și noi una, alta, așa că suntem chit. Uite cum facem, până în vară, maxim până în septembrie, guvernăm noi cu Vasilică Siegfried Mureșan, PNL și UDMR, iar din octombrie încolo, vă lăsăm pe voi la butoane. Ce spui, batem palma sau nu?” s-ar fi exprimat liderii useriști.

Andrei, or zis ai tăi una ca asta sau nu? Că s-ar mulțumi și cu puțin, numai să rămâneți la borcanul cu miere și cutia cu rahat? Sigur, pentru binele țărișoarei, nu pentru altceva. Ce dracu, bă, așa de rău ați ajuns? Hai, recunoaște, că nu-ți ia nimeni caii de la bicicletă. Că în toamna asta ți-ai întărit organizația cu unul de la AUR. Unul singur, dar bun. Și bine ai făcut că ți-ai asigurat spatele. Încet, încet îi întreci în sondaje, în județ, pe ăia de la POT. Mai iei vreo doi de la SOS și alți trei de pe la minorități (slavă Domnului, la capitolul ăsta stăm bine) și îți faci echipă de promovat în Superliga Parlamentară. Și să nu-ți fie frică de alegeri anticipate. La câte ai făcut pentru Banatul de Munte în doi ani de mandat, cu siguranță vei rămâne în parlament. Nu mai contează că va fi prin redistribuire sau nu.

Și dacă nu prinzi loc, pagubă în ciuperci. Ce-am avut și ce-am pierdut. Te retragi la moșia de la Ticvani, te ocupi de sectorul taurin, pui părădaise în solar, organizezi seri cultural-distractive și, cu siguranță vei fi mai câștigat decât în Parlament unde ești ca și cum nu ai fi. Știi ce vreau să zic?