Să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului.  Adică lu’ Sică Mandolină care promitea într-o zi de primăvară la Reșița: „Vă garantez că, atunci când va ajunge la guvernare, PNL  va pune pe picioare această uzină care a construit în toată România și care a dus faima muncitorilor din Reșița în toată România!”. E adevărat, a pus-o sau, e aproape s-o pună, cu o întârziere de aproape patru ani și cu consecințe ce țin de percepția lăcătușului, bobinatorului, strungarului.  Nu trebuie să fii deșteptul pământului să înțelegi că un SRL nu va fi niciodată egal cu un SA, așa cum niciun butic de pe bulevardul Republicii nu se poate lua la trântă cu mall-ul pe care primăria ni-l promite de ceva ani. Oricât de mult și-ar face unii titlu de glorie din această operațiune și schimbare de nume, SA rămâne SA, iar SRL, rămâne SRL.

Între noi fie vorba, decât deloc, e bun și atât. Că putea fi și mai rău, cu șomaj, faliment, masă credală și  lacăte puse peste o istorie de un  sfert de mileniu. La urma-urmei, nimeni nu moare dintr-o siglă dată jos de pe frontispiciul vremii și înlocuită cu alta, proaspăt vopsită. Aici tot e mai bine ca în alte părți, că amintiți-vă ce-o fost la Combinatul Siderurgic Reșița: ba s-o numit Noble Ventures, ba TMK, cu sediul la Slatina și punct de lucru sub Dealu Crucii, iar mai nou Artrom Steel Tubes. Din primul combinat metalurgic din sud-estul Europei să ajungi un amărât punct de lucru, asta, da performanță.

E adevărat, nu o să-ți convină când, la vară, la mare în vacanță, vecinul cu cearceaful de pe plajă o să te întrebe ironic: „Bre, e adevărat că nea Ilie de la sculărie s-a transferat la un SRL?” Și ce-o să-i răspunzi? Că nu e așa? Să fim serioși.

Așa pare din depărtare, privind spre linia orizontului însă, cu cât te apropii mai mult de el, își dai seama că olanele stau să cadă, căpriorii de la casă s-or lăsat într-o rână, și, că, oricât s-ar strădui să-și repare mansarda pe acilea, n-are nicio șansă să o facă. De ce? Pentru că boala de care suferă nu are vindecare. Alinare, poate, vindecare nu. Cel puțin în spitalele din județul ăsta. Să exemplificăm, să nu zică cititorul că vorbim a proasta, doar să ne găsim în treabă.

La mijlocul anului trecut, Romi s-a trezit într-o zi în postura lui Hristos, trădat de ai lui: Iuda I, Iuda II, Iuda III, pe motiv de: „m-am săturat, bă, Romeo, de prostiile tale.” Bomboana pe colivă a așezat-o vicele său, Marius Isac, care i-a luat-o înainte ca puiucu’ să-l sacrifice de dragul unui alianțe în CJ cu PMP. Bă, orice om cu scaun la cap sau cu toate țiglele pe casă, ar fi înțeles că dragoste cu sila nu se face, oricâte amintiri l-ar lega de cineva. Pintea haiducul așa a gândit când o fost pus în fața faptului împlinit: „Tu, Mărie, de nu mai vrei să fii a mea, n-ai decât să te muți la Văsălica Ceterașu’ din dosul dealului, că nu-i bai.”, i-ar fi spus acesta lu’ Mărie, sătulă de faptul că haiducul nostru umbla toată ziua în căutare de hoți și techerghei.

Doar că Romică n-a înțeles că nu-l putea ține cu forța pe Isac și, ce credeți i-o trecut prin cap după o noapte de postări pe Facebook. A lipit pe ușa vicelui un anunț cum că biroul acestuia intră în renovare, și l-a trimis pe Isac să-și țină audiențele în subsolul clădirii cu nouă etaje. Când or fost gata lucrările de renovare, să vezi drăcia dracului. Pe unul dintre pereții vopsiți în roșu, a atârnat tabloul PSD-ului, cu cei trandafiri. Să facă mișto de el și de PSD, că de aia e șeful lui.

Ce v-am spus, puiucu’ privit din depărtare, pare cu toate țiglele pe casă. Un fel de varianta masculină a lu’ Xena, prințesa războiului. Cu cât te apropii, cu atât își dai seama că plutașii de pe Bistrița erau dulci copii pe lângă Romi de la CJ.

Dulapul, sau Mutu’ , cum îi zic alții, a fost de acord din prima cu această propunere a guvernului, mai cu seamă că viitoarea locuință e gard în gard cu actuala reședință oficială. În plus, nici nu mai vrea să se întoarcă acasă, în Sibiu. Lucrurile sunt înaintate, există o Hotărâre de Guvern, o notă de fundamentare, un plan de lucrări, urmează să fie desemnat constructorul, pentru că mai există de efectuat mici reparații, de înlocuit câteva țigle, de schimbat burlanele pe parte din spate a viloacei, de înlocuit încuietoarele vechi de la poarta de la drum cu altele noi, Made in China.

În mare, planul de bătaie e gata, trebuie dat bice ca până la sfârșitul anului când îi expiră Mutului garanția la Cotroceni și trebuie să se mute în casa nouă. De altfel, a și vorbit cu dirigintele de șantier, căruia i-a spus verde în față: „din cauza jocurilor pe calculator, eu mă culc târziu noaptea și mă trezesc dimineața mai spre prânz. Să țineți seama de asta, ca salahorii să nu-mi boncănească în cap și să-mi strice somnul. Asta una la mână și, doi, să nu vă zgârciți la materiale că nu eu le plătesc, ci Administrația Prezidențială.”

Știu că v-ar conveni mai bine să-i dea o locuință într-un bloc ANL și nu o vilă de protocol.  Un apartament cu două camere, racordat la sistemul de încălzire al Capitalei și unde apa să se oprească de trei, patru ori pe săptămână. Ce v-ați mai bucura să vadă și dânsul cum e la bloc. Că n-a făcut nimic în anii ăștia ca să merite o vilă. Păi ce să fi făcut? Să fi tras în plug sau să fi dat la pilă ca nouă să ne meargă mai bine? Să fi protestat tot la două luni, că nouă ne-a fost greu să facem asta? Mereu ați comentat în 34 de ani: că Iliescu era de fapt Ilici, că don profesor Constantinescu a fost ca o paparudă, că Băselu a fost o hahaleră. Dacă Constituția spune să i se dea, atunci ce mai comentați? Nu vă fie frică, nu o ia cu el în groapă. Rămâne a poporului, pentru cei mai merituoși dintre noi.

Lăsați-l, fraților, pe amărâtul ăsta să-și scrie memoriile în liniște. Nu-l mai bateți la cap și nu-l faceți cum vă vine la gură, dacă vreți să aflați cum i-o trecut cei zece ani la Cotroceni fără să faci nimic!

Amintește-ți de lozinca aia din 2016: „Îndrăznește să crezi în România condusă de oameni cinstiți.” Când spui oameni cinstiți te gândești neaparat la liberali căci ei, dragii mei sunt cei mai curați, cei mai onești și mai vrednici politicieni. Ceva în genul geților despre care profesorii de istorie din Dacia Superioară a acelor vremuri spuneau că erau: „Cei mai viteji și mai drepți dintre traci.”. Faptul că încă mai există corupție în România, șuți și hoți la drumul mare care pândesc orice oportunitate din care să facă punga mare cât timp ai lor sunt la guvernare nu se datorează lor. La cei care ar spune contrariu, liberalii le pot da peste nas: „Cu sau fără slogane, noi măcar am avut bunăvoință să încercăm fim cinstiți, drepți și corecți, dar voi, nici măcar de asta n-ați fost în stare.”

Și un slogan de actualitate. Din zilele noastre: „Cele mai dezvoltate județe sunt administrate de liberali.” L-am găsit postat, în urmă cu vreo două zile, pe pagina de Facebook a PNL Caraș-Severin. Bă, nene, asta e chiar tare de tot. Beton, nu alta. M-am uitat peste statisticile ultimilor ani și să vezi drăcia dracului: Caraș-Severin e pe primul loc în privința scăderii numărului de locuitori, 50.000 în zece ani, ceea ce înseamnă 16,5% din totalul populației, pe ultimul loc la investiții și investitori de anvergură, și conduce topul județelor cu cele mai mici salarii din România! Și după ce am citit aceste date am înțeles cum se cuvine semnificația sloganului „Cele mai dezvoltate județe sunt administrate de liberali.”