Mi-am amintit de toate astea zilele trecute când, palestinienii din Fâșia Gaza au „explodat” pur și simplu când au deschis TIR-urile cu ajutoare umanitare trimise de ONU. Toate ticsite cu orez și linte. Oamenii ăia s-au blocat când au văzut una ca asta. Ei toți se așteptau să primească pesmeți, biscuiți, grisine, conserve, fructe și când încolo ONU și-a demonstrat prostia. Sau perfidia. La fel ca occidentalii la revoluția română. Cum să trimiți orez și linte, cât timp apa în Gaza e mai scumpă decât aurul? Că până și copilul de țâță știe că fără apă, nici orezul, și nici lintea, nu se pot prepara. Bătaie de joc, ar spune unii. Imbecilitate, ar replica alții. Imbecilitate din partea ONU, să ne înțelegem. A înalților comisari responsabili și specialiști în momente de criză umanitară. Dacă ajutoarele ar fi provenit din donații, treacă, meargă, dar așa…

Și asta nu e totul pentru că, după ce secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a mărturisit: „este important să recunoaștem că atacurile Hamas nu au avut loc din senin”, e posibil ca ajutoarele umanitare ale ONU să nu mai ajungă în Gaza. Oficialii israelieni s-au înfuriat atât de tare, încât i-au cerut lui Guterres să demisioneze. Și până cînd Guterres va băga la cap că libertatea nu înseamnă să spui tot ce simți și că nu e bine să te pui rău cu cei care conduc lumea, este posibil ca amărâții ăia din Gaza să moară pe capete, fără ca unora să le pese prea mult de soarta ori de cauza lor.

Și mândru mi-s că porcul nostru a ajuns la fel de apreciat și de căutat ca și caracatița, melcii și scoicile macaronarilor. Bine, nu tot porcul, ci anumite părți din el. Printr-o publicitate agresivă, dar eficientă, jmecherii din așa-zisa industrie a produselor tradiționale, au făcut din clisă, șorici și jumări vedetele oricărui târg de iarnă, primăvară, vară, toamnă. Străinii, mai ales ăștia din zona mediteraniană, care simt că afacerile lor cu fructele de mare sunt în pericol,  se întreabă care e secretul acestui boom culinar românesc bazat pe trioul respectiv. Răspunsul samsarului român este unul simplu: „Prețuri umflate, nene, prețuri umflate. Profităm de naivitatea cumpărătorilor și de politica noastră de marketing, cea cu obrazul gros.”

Până mai ieri, credeam că e o nebunie să dai 100 de lei pe un kil de jumări, ori 120 de lei pe șorici, așa cum cereau comercianții la târgul de la Reșița, dar iată că citesc în „Adevărul” că, dacă am poftă de așa ceva să cumpăr neaparat căci, în alte părți ele costă dublu. La Cluj, la un târg de toamnă, jumările au fost regina balului, doritorii trebuind să scoată din buzunare 190 de lei, iar pentru un kil de tobă 130 de lei. Să nu mai vorbim de parizerul de casă (în care se bagă de toate și mai puțină carne) care a ajuns să coste 90 de lei! Prețuri asemănătoare și la Tulcea, de parcă ar fi înnebunit toți cei care se laudă că prepară produsele astea tradiționale după rețete moștenite de pe vremea lui Ștefan cel Mare.

Acum, între noi fie vorba, nimeni nu se duce la târg să cumpere un kil de jumări. La prețul ăsta cumperi 100 de grame, cât să pui pe o măsea, sau 50 de grame, să le păstrezi într-o cutiuță și să le miroși, să-ți treacă de poftă. Și mai e ceva, o rugăminte către primul ministru al acestei țări: „Tati, când stabilești procentul cu care să crească pensiile și salariile, să ții cont de prețul jumărilor la Bursă.”

Deci, cei trei crai de la Apus, Cătă Drulă, Tomac și Orban bacsi, și-au promis unul altuia să fie împreună și la bine, și la rău. Să se sune când e nevoie, să-și trimită mesaje pe Facebook sau să se întâlnească la o pastramă și un șpriț în Piața Amzei, cu condiția ca Orban să-și aducă cu el mandolina celebră. Adică, să se aibă ca frații, ca să nu-i batjocorească alde PSD. Așa că, să nu vă surprindă dacă la iarnă îi veți vedea în formulă completă cu plugușorul și sorcova, bătându-vă la ușă să vă ureze chestia aia cu: „nu stați să vă holbați, ci pe noi să ne votați.”.

La București, ca la București, dar nu știu cum se vor înțelege în provincie că, vorba aia, orgoliile-s mari, iar interesele sunt pe măsura aspiranților la funcții și locuri de muncă babane. De pildă, cum să se impună useristul Plujar în fața pemepistului Voina și a „cardinalului” Richelieu (alias Hadrian Popescu), cât timp în urmă cu trei ani nu a fost în stare să negocieze nimic pentru el și partid? Am dreptate, conașule? Te halesc ăștia doi, cu fulgi cu tot. Andrei, tu ești prea sensibil și prea finuț pentru politică. Politica e pentru bărbați fără scrupule, fără mamă, fără tată, băieți de gașcă, nu de venit la oră fixă acasă, de plimbat copiii, de mers la cofetărie, la o prăjitură. Părerea mea. A, ca să fii la număr, merge.

Curios sunt de partea cui o să fie Lucică Voina de acum încolo. Că până acum a moștenit orientarea în CJ. Va trece de partea consilierilor liberali în Consiliul Județean sau va rămâne același soldat credincios PSD-ului când vine vorba de dat la gioale lui Romeo Dunca? În privința lui H. Popescu, ce să mai vorbim. Chiar dacă Forța Dreptei e ca ghiocelul ce încearcă să răsară de sub plăpumioara de zăpadă, el tot șef va rămâne, că nu degeaba i se spune „cardinalul Richelieu.”

De asta zic: ce alianța lu’ pește o mai fi și asta?

Sincer, după atâtea zile de silenzio stampa am intrat la griji: „bă, ce i s-o fi întâmplat lu’ pretenul meu? O fi bolnav săracul? O fi dat de vreo belea și eu nu știu? I s-o fi stricat elicopterul și stă să-l repare?  Că pace cu alde Crina și Voina în Consiliul Județean nu văd cum ai fi putut face.”. Obișnuit cu tine să te cerți cu toată lumea, tăcerea asta, dintr-odată, mi s-a părut cel puțin ciudată, dar am pus totul pe seama faptului că ți-a venit și ție mintea la cap, așa cum se spune în popor. Și, sincer, m-am bucurat, chiar dacă ieri la ședința de CJ aproape adormisem: nu contre, nu jigniri, nu ironii. Și pe când mă întrebam ce dracului de ședință e asta fără de toate cele, îl aud pe Romi, răcnind din toți rărunchii la vicele Rădoi: „Nu mai da mâna cu toți șoarecii! Ăsta ar trebui scuipat între ochi! Și-a bătut joc de noi!” Șoarecele la care făcea trimitere era Vio Bașag, zis Iuda, fostul său camarad de partid.

Ca prin minune, mi-a pierit somnul. Ei, da, începusem să-l recunosc pe adevăratul Romi. Și mi-am zis cu voce tare: să înceapă circul, mon cher! Și Romi nu a stat mult pe gânduri, repezindu-se la beregata lui Crina:  „Vă rog să nu mai dați sfaturi pentru că sunteți varză! Sunteți varză! Habar nu aveți să gestionați o societate comercială. Sunteți evazionist! Sunteți evazionist! Voi veniți să faceți regulile aici? Să vă fie rușine!” Și iar mi-am zis: ne-am dat dracu’ prietene, ăsta nu-i circ, că e mai rău ca pe mahala. Și dă-i, și dă-i, de nu l-ai mai putut opri până când n-o strigat un pesedist: „scoateți-l, bă, din priză, că i se ard circuitele!”

Crina ceruse să-l scoată din priză. Să zică și el două vorbe:„Vorbiți niște prostii mai mari ca dvs.! Sunteți un accident al județului ăstuia! Sunteți un accident politic! Ați venit în Caraș-Severin de 4 ani și nu ați făcut nimic! Doar îi mințiți pe toți, nu faceți nimic să miște județul ăsta! Sunteți nervos că habar nu aveți și atunci când cineva nu este de acord cu prostiile pe care le faceți veniți și acuzați, că e prost, că e evazionist, că e dobitoc!” Na, Romi, nu te tăcu ăl din baltă. Ai căutat-o cu lumânarea.

Mon cher, mă întreabă vecinii, prietenii, cunoscuții, ești bine, ești sănătos? Eu ce să le răspund puiucule?

„PNL nu lasă pe nimeni în urmă!” Ei, asta da deviză patriotică, deși puțini o înțeleg. Ți se face pielea de găină numai când o vezi scrisă în postările pe Facebook ale partidului. Imaginează-ți-l pe Rareș Bogdan declamând-o teatral la telerviziunea la care lucra ca ziarist. La aia, bă la care într-o seară nu știu ce o avut și o început să strige ca disperatul: „Marțafoii ăștia din conducerea PNL sunt o rușine. Să se ducă dracului. La lada de gunoi cu ei!”

Să auzi sloganul ăsta în campaniile electorale de anul viitor, că o să-ți vină instantaneu în minte Gabi Luncă și a ei cântare „Dă mamă cu biciu-n mine”. Știi ce zic? Adică, PNL e partidul care își ia șvung, pornește ca din pușcă, calcă totul în picioare vorba lu’ Eminescu în Scrisoarea a III-a, și când ajunge hăt departe, se oprește și se întreabă precum Moromete: „Bă, nene, ce fac eu? Încotro mă duc eu de unul singur.” Apoi  îi așteaptă să vină din urmă și pe amărâții ăia care se târăsc de-a bușilea, cu burta lipită de șale din cauza foamei și sărăciei.

Un slogan deștept care exprimă cum nu se poate mai bine grija liberalilor față de populime, de țărișoara asta pe care samsarii au vândut-o pe bucăți, și care vine în completarea altuia, la fel de strălucitor, care a făcut istorie în urmă cu șapte-opt ani: „România înainte!” Și abia acum înțelegem sensul lu’ „PNL nu lasă pe nimeni în urmă.”. Că pe fondul ăsta de empatie, parcă îl aud pe comandantul lor suprem, Nicolae Ciucă, sunând adunarea în campaniile ce stau să vină: „Înainte tovarăși, tot înainte!”

23 de acte materiale la dosarul mitei pentru diploma de master e o caca de maca. În țara asta în care se dau zilnic sute de șpăgi și, vorba aia, nu doar cu plicul ci și cu portbagajul plin de genți doldora de euro, nu ar fi fost păcat să ții în pușcărie un pârlit de lector universitar care a pus botu’ la câteva mii de euro primiți cu bucurie de la studenții chiulangii? Ba, da, ar fi fost nedrept dragii mei, ca săraca plevușcă să se facă de cacao și să sfârșească în acest mod lamentabil.

Dar, fiți atenți la ce vă spun eu, că s-ar putea ca partea frumoasă abia acum să înceapă. Să nu vă surprindă faptul când veți auzi că musiu Cristian se va transforma din acuzat, să nu spun altfel, în acuzator. Că îl veți auzi văitându-se că, de fapt, el a fost victima unui complot, a unei conjurații sau ce dracului consideră dumnealui. Că banii găsiți la percheziții au fost luați de la studenți cu titlu de împrumut, sau că ăia s-au rugat de el să-i păstreze ca ei să nu-i strice cu fetele în cluburi. Că dacă ar fi fost vorba de șpagă-șpagă, instanța nu i-ar fi dat doar 3 ani, și ăia cu suspendare. Că și ăla care fură o găină primește mai mult. Logic, nu?

Cum dracului, bă, să iei șpagă de la 23 de studenți, specialiștii de mâine, și tu să primești doar o pedeapsă cu suspendare? Ce om normal la cap putea să gândească și să facă una ca asta? Să-ți cer bani ca să treci un examen, iar tu, om al legii să-l condamni cu suspendare. Pentru ce? Pentru că e tânăr sau că era la prima abatere? Bă, corupția e corupție și în șanț. Nu mai ține cu vrăjeli din astea. Sincer, la cum s-a procedat, mă mir că instanța nu și-a cerut scuze până acum.

Și apropos de scuze, domnule fost lector universitar, să nu le primești sub nicio formă (ai și tălică demnitate, ce dracu!) că dacă ai primit pedeapsă cu suspendare, e clar că e ceva putred la mijloc. Ca atare, poate te gândești să te adresezi, cu o cerere scrisă de mână, ălora de la CEDO. Să ceri despăgubiri pentru tot ce ți s-a întâmplat. Și, cine știe, poate te faci și cu statuie în curtea universității. Ce zici? Ar fi o idee!

Și Gogu meu îmi dă ca exemplu cazul recent din Clisura Dunării cu reținerea de către DIICOT a lui Omer Radovancovici și a Iasminei Dragomir într-un dosar  plin cu infracțiuni gen: „trafic de minori, trafic de persoane, proxenetism, act sexual cu un minor, corupere sexuală a minorilor,  constituirea unui grup infracțional organizat în scopul comiterii unor fapte grave din sfera infracțiunilor de nerespectarea regimului armelor și munițiilor și uz de armă fără drept.”. Cetățeanul simplu citește și se crucește, blesteamă și se roagă la Dumnezeu ca astfel de fapte să nu se mai repete. Sau, își scuipă în sân revoltat: „Doamne, cum de ne mai rabdă pământul? Ăsta-i sfârșitul lumii.”.  Dosarul instrumentat de procurorii DIICOT ajunge pe masa magistraților Tribunalului Caraș-Severin, care hotărăsc reținerea celor doi pe o perioadă de 30 de zile.

La Curtea de Apel lucrurile se văd altfel. Cu totul altfel, deși faptele sunt aceleași, rechizitoriu e neschimbat, doar magistrații  dau o altă interpretare partiturii  desființând Hotărârea Tribunalului. Îi pun în libertate pe cei doi, convinși că măsura luată Tribunalul Caraș-Severin e înfiorător de aspră.  Aproape că i-a invitat să părăsească arestul, gândindu-se c-or fi având și ei de lucru pe acasă. Că știți cum este toamna când tot omul se pregătește de iarnă. Mai pune o murătură, mai taie un lemn din pădure. Numai că nu le-o zis: „Hai, duceți-vă, și aveți grijă de voi, că-i plină lumea de dușmani”, vorba lu’ Nicu Novac.

Luați prin surprindere de bunătatea instanței, cei doi au plecat acasă, fără nicio interdicție, cum se procedează în astfel de situații, de genul: să nu părăsească locul de domiciliu, județul sau patria (România, țara tuturor posibilităților), să nu ia legătura cu martorii care au depus declarații la dosar, ori să stea încuiați în casă până la o nouă hotărâre a instanței. Ce pericol social? Hai să fim serioși! Oameni maturi, responsabili și respectabili să reprezinte o amenințare? De unde atâta teamă că acuzații  vor spăla putina sau vor pune presiune pe cei care au declarat câte ceva până acum? Bă, mă lăsați cu prostiile voastre? De unde dracului le scoateți, bă? Toate astea sunt invențiile presei în goană după știri de breaking news. Dacă coana Justiția zice că albu-i negru și negru-i alb, să nu te îndoiești că nu este așa.  Ei, drăcia dracului!

Bine că o plecat, că dacă mai rămânea mult, o luai razna de tot. Făceai cu capul, nu alta. Cât ești tu de puternic și ții la tăvăleală, Mocio te termina. Îți toca nervii în așa hal, încât l-ai fi rugat pe nen-tu Marcel, don ministru, carevasăzică, să arunce prosopul. Mocio te termina prin tăcere, că, ai văzut și tu, niciodată nu îți dădea drept la replică. Te lăsa să scrii până îți amorțeau mâna și buricele deștelor de la tastatura calculatorului. Tu scriai, tu distribuiai și tot tu îți dădeai like-uri. Fierbeai în suc propriu pentru că nu răspundea la ce scriai tu pe Facebook. Pur și simplu nu te băga în seamă. So etwas, vorba neamțului, dracu a mai văzut.

Răsufli ușurat. Bine faci. Relaxează-te, o săptămână, două, citește și tu o carte, chiar și „Punguța cu doi bani”, dacă asta ți-a plăcut atât de mult, plimbă-te prin pădure, cu bicicleta sau pe jos, limpezeste-ți creierul admirând natura, numărând frunzele care cad. Fugi de oraș, de civilizație, du-te la cabana aia ta de pe munte. Fă orice, numa’ scoateți-l pe Mocio din cap să nu boulnzești, Doamne ferește. După care, apucă-te de lucru până nu se pune neaua, că sunt atâtea probleme de rezolvat în Consiliul Județean.

Și îți mai spun ceva, puiucule, să nu dea dracu de acum înainte să te mai aud că nu poți să lucrezi din cauza lui Mocio, că nu știu ce fac cu tine. Gata, Mocio e istorie, spune-le de la obraz ălor care fac drumurile să treacă serios la treabă, iar tu să recuperezi tot ce nu ai făcut în mandatul ăsta în care gândul ți-a fost doar la Mocio Pătuleanu și ai lui!

Nu te-am înțeles de ce nu ai venit la festival. Că nu te-ar fi costat nimic. Mâncai și beai pe săturate. Ba îți mai puneau și la pachet pentru acasă: o brânzică, un caltaboș, o felie de mălai, o sticluță, două de răchie. Ai fi avut mâncare pe o săptămânî. Plus, că socializai cu producătorii veniți la festival. Mai un banc, mai o bârfă, mai o promisiune, că și așa vin alegerile…

Te-o durut la bască, puiucule și nu numai de săracul Hercules, ci și de liberali care te-au așteptat până li s-au urât. Aproape toată ziua au stat săracii nemâncați, nebăuți (apă, ce altceva?), cu gâturile sucite, scrutând cerul și ciulind urechile, doar, doar or auzi un motor de elicopter. Pe buzele tuturor o singură întrebare: „vine?” „nu vine?” S-au făcut și rămășaguri pe tema asta, dar degeaba, că până la urmă ai lăsat-o baltă. Dezamăgire cumplită. L-ai trimis pe vicele Ovidiu în locul lu’ tălică să le vorbească oamenilor, le-a vorbit frumos, nimic de zis, dar n-a fost suficient. Oamenii pe tine te-ar fi vrut, nu pe vice. I-ai dezamăgit cum nu-ți poți închipui, că l-am auzit pe unul zicând supărat: „Cum o să-l votez pesedistul Damian, tot așa o să-l aleg la anu’ pe Romică al nostru.”

Și apropos de Damian. Să-l fi văzut cum a apărut și cum se învârtea  între oameni, mamă, mamă. Ca un curcan înfoiat în pene. „Glu-glu-glu” în sus, „glu-glu-glu” în jos, de parcă el ar fi fost vedeta zilei. E talentat omul. S-a întreținut cu primarii tăi, te-au bârfit, iar la sfârșit a dunat toți pesediștii care veniseră la festival și au făcut o poză la statuia amărâtului de Hercules. Într-o clipă, s-a golit piața de oameni, toți s-au bulucit pe lângă domnul deputat de Teregova. E showman, că din asta trăiește de-o viață. Părerea mea e să-l convingeți să treacă la voi și să-l desemnați candidat la primăria din Caransebeș. Asta dacă vreți să aveți cu adevărat șansă, altfel nu văd cum ați putea câștiga.

Mă, Romi, fă-ți drum și du-te la Herculane și explică-i lu’ nen-tu Hercules de ce nu ai venit de festival. Nu de alta, dar nu mai vreau să-l văd în continuare trist cum a fost duminică. Fă asta pentru mine, puiucule!

Alături de el, amanta sa care, din dragoste nețărmurită pentru acesta, a reușit să o „determine pe fiica sa în vârstă  de 11 ani și pe nepoata sa (majoră), să asiste, să participe și ulterior să efectueze acte de natură sexuală. Inculpata a acceptat și uzând de autoritatea pe care o avea asupra celor  două persoane vătămate le-a determinat să satisfacă cererile inculpatului, fiind  exploatate sexual în beneficiul acestuia.”. Da, ați citit bine. Fetiță de 11 ani, obligată nu de o bagaboantă de pe drum, ci de propria-i mamă care, în schimbul unor gologani și a unor perversiuni de natură sexuală, a accept să-i satisfacă poftele Prințului Clisurii. Două minți bolnave? Aiurea! Și oamenii bolnavi își dau seama la un moment dat că ceva nu e normal cu ei, se duc la doctor și se tratează. Până și animalele au capacitatea de a discerne răul de bine întrebându-se în astfel de situații: „bă, frate, cum să fac, bă, una ca asta?”

Cum să-i spui, de exemplu, propriului tău copil când îl iei de la joacă: „lasă păpușile și vino cu mine la cabana lu’ nea Omer, că n-avem timp de pierdut.” Sau: „Vorbesc eu cu doamna să te învoiască mâine de la școală”? Și ce să înțeleagă aceea fetiță din „jocurile” alea cu femei despuiate și bărbați băloși după care curg bășinile? Că asta este viața pe care trebuie să o trăiască? Că poveștile cu Ilene Cosânzene și Feți Frumoși sunt doar pentru copiii proști și fără minte?

Și tu, Prinț al Clisurii, traficant de minori și de persoane, proxenet și ce ți-or mai găsi procurorii, cum ai putut să faci una ca asta? Să te joci cu sufletul unui copil nevinovat? Să intri cu bocancii în copilăria lui. Să-l iei din mână ca și cum i-ai fi zis: „hai, nu mai trândăvi, acum avem treabă treabă de oameni mari.” Nu te-ai gândit, măi, domnule prinț, la faptul că și tu la rândul tău aveai o nepoată? Sau acasă erai cel mai bun tătic și bunic din lume, iar acolo, la cabană, erai monstrul cu chip de prinț? Nu te-a durut sufletul, don Omer, să-i arunci păpușile acelei copile a cărei singură vină e că a avut parte de o mamă-amantă care ar fi făcut orice ca să-ți fie ție bine? Nu te-ai gândit că pentru toate astea vei plăti într-o bună zi? Nu ți-a fost frică de judecata cerească? A, tu nu ești dus la biserică, dar nici ateu nu ești. Tu ești bolnav și atât. Poate că e așa, caz în care locul tău nu este printre oamenii ăia care te alintau Prințul Clisurii, ci acolo unde te vor condamna judecătorii. 

Urmează luni decisive pentru cariera unora sau altora, intră în joc relațiile, pilele, cunoștințele (după modelul PCR-ului de odinioară), se iau angajamente, se fac promisiuni, se pun bani de-o parte că, vorba aia, un mandat de consilier ori de parlamentar nu se câștigă doar pe șmecherii și ochii frumoși. Mai trebuie și ceva mălai în traistă, că e foame mare astăzi în România. Nervi, timp irosit, speranțe, decepții căci, cineva mai trebuie să și piardă. Așa va fi până la alegeri. Zi de zi, timp în care doar interesele lor vor conta. O să-i doară la baston dacă  Ilie de la Sculărie are sau nu de lucru, dacă țața Leana de la Buriluța are sau nu bani să-și cumpere lemne pentru iarnă ori dacă se asfaltează nu știu ce drum județean. Lor să le meargă bine.

În vară, o să vină în fața noastră, o să ne vorbească mieros, o să ne promită eliminarea nu doar a pensiilor speciale, o să ne mintă și o să ne fraierească cum vor ei căci, după mintea noastră, îngustă și ajustată în cei 30 de ani de libertate, o să spunem ca de fiecare dată când ne ducem la urne: „bă, m-am săturat de ăștia ca de mere pădurețe, dar pe cine să votezi, bă? Că toți sunt la fel!”

E toamnă. E încă  cald și bine.