Dacă în urmă cu trei ani mi-ar fi spus careva că va veni vremea în care un liberal, un singur liberal, se va lepăda de puiucul nostru de la CJ, l-aș fi făcut nebun. Că nu e cu toate țiglele pe casă. Cum să mă fi gândit la una ca asta din moment ce pe ulițele  satelor și orașelor păstorite de urmașii Brătienilor curgea doar lapte (din ăla muls de la Bălțata noastră) și miere din stupina mioritică? Și uite că a venit, cu mai puțin de un an înainte de alegerile din 2024. Rând pe rând, liberalii s-au lepădat de președintele lor drag, lăsându-l cu ochii în soare în CJ. Iuda I, Iuda II, Iuda III, Iuda IV, după care Romi a renunțat să le mai țină socoteala, pentru că numărul acestora crescuse peste măsură, de parcă PSD se afla la conducerea CJ și nu PNL.

Boleșnița care a dat iama în consilierii județeni s-a dovedit molipsitoare. Dintr-o dată, au căzut ca secerați, cu statutul PNL-ului în mână, primarii, descoperind, ca printr-o minune, că Romică al nostru le-a înșelat așteptările. Da, bă, din septembrie 2020 și până acum a devenit de nerecunoscut. Și, unul, câte unul au început să crâcnească și să se dezică de el. Neoficial, începutul a aparținut primarilor din Berliște, Grădinari, Zorlențu Mare (mamă, mamă, cum se învârtea Ișfan ca un titirez pe lângă Romi îi turna asfalt în sat…) și Ezeriș. Dacă îmi spunea cineva că și don Rusu nu-l mai vrea pe puiucul nostru, l-aș fi trimis la Gătaia. Sau la Jebel. Mai nou,  și primărițele din Fârliug și Lăpușnicu Mare i-au întors spatele. Cică nu știu ce nu le-au făcut.

Ieri, pe la chindie, întâlnire protocolară și tovărășească la cel mai înalt nivel, la o terasă din Reșița. Pe de-o parte, primărița din Lăpușnicu Mare, Mihaela Drăgilă, care în același timp și totodată este președinta femeilor liberale din acest județ, pe de altă parte, Ionuț Popovici, vicepreședintele PSD Caraș-Severin. Nu știm dacă cei doi s-au îmbrățișat sau doar și-au dat mâinile când s-au întâlnit, lucru care are mai puțină importanță în contextul dat. Sigur, ce doi au discutat, între altele, despre viața la țară, dacă o îngălbenit frunza copacului în Valea Almăjului, despre creșterea orătănilor și a porcilor din rasa Mangalița, dacă intră sau nu la timp pensiile, că ce altceva pot discuta un liberal și un pesedist când se întâlnesc întâmplător la un suc în centrul Reșiței? „Dragă Mihaela, ce mai e pe la tine prin sat? Cine cu cine mai iese seara la portiță?  De câte ori pe săptămână vine mașina cu pită la voi în comună? Dacă ai nevoie de oarece, spune-mi, că poate te ajut eu!” , ar fi întrebat-o vicele pesedist. Iar replica n-ar fi întârziat să apară: „O, ce drăguț și galant ești Ionuț. Un adevărat cavaler. Auzisem eu atâtea despre tine, dar acum m-am convins că au fost doar minciuni.”. Chestii de astea au discutat, fără nicio altă conotație.

Și cum stăteau ei și beau suc, hop și Nelu Tăițelu, care, cum i-o văzut, i s-o urcat sângele la cap instantaneu și i-o venit dracii pe loc. S-a dus să-i salute și să-i bată obrazul primăriței: „Bine, madame, în loc să aduni curcubetele de pe țarină și să pui mâna pe statut că ești varză la așa ceva, ție îți arde de întâlniri tovărășești. Păi e frumos ce faci? Unii au zis că Tăiețelu a interpretat greșit prezența celor doi, care chiar schimbau rețete de murături și discutau amical despre schimbările climatice cu impact asupra almăjenilor. Chiar și Mihaela i-ar fi spus să se potolească, fiindcă nimic din ceea ce vedea nu era adevărat. Și la urma, urmei, ea și Ionuț sunt colegi de alianță, și discuțiile lor vizau binele pulimii de pretutindeni.

Și de aici un schimb de vorbe de duh, de morți și de vii, de întregul arbore genealogic (unii ar zice că au fost și ceva îmbrânceli) și un telefon dat de Ionuț la 112. Mascați, ambulanța, declarații la poliție, circ în toată regula. Și uite așa, Tăiețelu le-a stricat pofta de suc și de discuții protocolare. Cu siguranță, urmează ca cineva să-i bage în ședință pe toți camarazii și toate camaradele, cu cărțile pe față, la vedere. Alt circ, altă distracție!

Pe surse, am aflat că în curând la Herculane se va ține tradiționalul festival al răchiei. Exact nu se știe când. Duminică în niciun caz, că e prea din scurt să organizezi un festival. Poate duminica viitoare sau în prima din octombrie. Nu are fi exclus să se țină înainte de Postul Crăciunului sau între Crăciun și Anul Nou, un festival al răchiei fierte, al vinului și al cârnaților de Cornereva. Totul depinde de Romeo. Romeo Dunca, președintele Consiliului Județean.

Romeo tace, semn că nu s-a decis. La câte are pe cap săracul e și normal. Numai de festivalul răchiei promovat de Sorin Frunzăverde și de petreceri la Herculane  nu-i arde acum. Stă cu sufletul la gură după sentința Tribunalului, care sentință ar putea să o readucă la spitalul județean pe Alina Stancovici. Vă dați seama ce ar însemna asta. S-o iei de la capăt cu scandalurile, amenințările și toate cele. Prin CJ se vorbește că săptămâna trecută s-ar fi dus pe la nu știu ce mănăstire să se roage, să aprindă lumânări, să-i citească starețul din cărțile alea speciale pentru situații de acest gen. Alții zic că i-ar fi spus unui apropiat că dacă judecătorii îi dau lui dreptate, se va face copil de casă și nu va mai călca în viața lui în Loft.

Pe de altă parte, mâine seară, are o întâlnire „live” cu deputatul de Teregova, Marius Damian, în emisiunea lui Dani Stanciu de la Express de Banat. Mamă, mamă, ce show va ieși. Damian și Dunca față în față o să ne aducă aminte de Bibanul și Puiu Călinescu din vremurile cu umor bun, când râdeam cu gura până la urechi. Romeo e hotărât să aducă cu el în emisiune toată arhiva cu proiectele de hotărâri propuse în acest mandat, în timp ce Damian lasă să se înțeleagă că o să vină cu toate cărțile la care el ține atât de mult, despre administrație și știința conducerii, inclusiv Punguța cu doi bani și pe cele de poker și șeptic. Sunt convins că va fi haiul de pe lume.

Și, totuși, Romeo, când dracului ai de gând să organizezi festivalul răchiei de la Herculane? Că vin ploile, se pune vremea rea și tu nimic. Eu înțeleg că ești cătrănit, că nimic nu-ți merge bine, că-ți pleacă liberalii din CJ, dar nici chiar să renunți la tradiții nu se poate. Bă, Romi, iartă-mă că îți spun, se răsucește Frunzăverde în groapă când vede că nu ești în stare nici măcar de așa ceva.  

Aproape că ți-au dat lacrimile când ai auzit că în 2024 vei umbla prin sate, orașe și municipii, îndemnându-i pe susținătorii tăi cei mai fideli și cei mai îndârjiți: „ «Votați Mocioalcă!»  «Votați Silviu Hurduzeu!» «Votați Ionuț Popovici!» «Votați PSD!» «Votați, votați, votați!» că de nu, ne ducem dracului în cap de tot, așa cum s-au dus și țărăniștii, și pediștii lui Băselu.”

Doamne, puiucule, ce vremuri ai ajuns să trăiești! Să te uiți ca bezmeticul în jurul tău și să nu înțelegi nimic din ce se întâmplă. Când îi vezi pe Klaus al vostru cum se roagă de Ciolacu să-i promită funcția de prim-ministru, sau pe nen-tu  Ciucă cum își negociază candidatura la Cotroceni, pupând dreapta aceluiași Marcel, îți vine să-ți dai cu brifta în ouțe, nu alta. Dar să nu faci una ca asta, mă Romi, că nu se știe când ai nevoie de ele într-o reclamă la ăia de la Cancan, la vară când te duci să bei o cinzeacă la Loft!

Te întrebi, de ce tac Boc, Bolojan, Blaga, dar mai ales Batistuță, băiatul ăla care se fardează la cei mai ai dracului  make-up artist din Bruxelles. Cum să nu tacă, bă, Romi? În situația în care a ajuns partidul ăsta, tu ai mai avea curajul să scoți nasul în lume? A, să te duci până la poartă și să te întorci repede în bătătură, mai merge, dar nu să mai ieși la televizor să spui nu știu ce. Că e jenant. Cu alea 13-14 procente, cine să se mai sperie de voi? Poți să-mi spui?

Te cred, Romi, te cred că ești fericit, că dintre toți aleșii liberali din județ, aici nu-l punem la socoteală pe don Marcel, care ți-e șef și-ți dă ordine, vei umbla la anu’ braț la braț cu pesediștii. Damian și Popovici o să-ți arate calea și tu îi vei urma, scandând din toți rărunchii tăi, de dragul lui Iohannis și Ciucă: „PSD! PSD!” Cine o să fie ca tine, Romi, cine?

Pe dracu, vorba lu’ Creangă ce se potrivește multora: „Dacă ar fi să iasă toți învățați, n-ar mai avea cine să ne tragă ciubotele. N-ai auzit că unul, cică s-a dus bou la Paris și a venit vacă?” Trebuie să recunoaștem, nare șugubăț a mai fost și Creangă ăsta, însă cât adevăr au vorbele lui care au ajuns până la noi. Dar ce ne facem, fraților cu un dascăl, pardon, un ditamai inspector școlar general, la Dâmbovița pare-mi-se, s-a făcut de căcat în chiar prima zi de școală, exact ca analfabetul funcțional care degeaba citește un text că nu înțelege nimic din el. Că uitați ce-i zis doamna inspectoare școlară, responsabilă de soarta învățământului din Dâmbovița, în prima zi de școală:

„Prea cucernici părinți (preoți), domnule primar, domnule prefect, domnilor deputați, stimată asistență, dragi părinți, stimați… ăăă, dragi elevi, ăăă, mă bucur foarte mult și sunt onorată să mă aflu astăzi, aici, la Seminarul Teologic Ioan, ăăă, Ioan Gură de Aur.” Până aici o fost cum o fost, dar să vedeți ce-o putut debita în continuare: „Mă onorează această prezență, și sunt… ăăă, foarte emoționată să mă aflu aici (râde ca… știți dumneavoastră cine), ăăă… (pauză de vreo cinci secunde, femeia își uitase cuvintele acasă în fața oglinzii), școala este…un mijloc prin care noi… Școala este… un reper în care se formează personalități solide, de aceea, vreau să vă spun că, diversitatea este una dintre… principiile care stau la baza educației. Ăăă, cadrele didactice au…  ăăă, au… ăăă,  au… ăăă, vă rog să mă scuzați am emoții foarte mari.”.

Fraților, am ascultat de nu știu câte ori înregistrarea cu duduia asta și mi-am amintit de ceea îmi spunea odată Gogu: „Bă, nene, în ziua de azi cu cât ești mai prost, cu atât ești mai apreciat.” Bă, dacă e așa cum zicea Gogu, asta nu mai are decât un pas de făcut până să ajungă ministrul Educației. Ba, chiar și titlul de Analfabetul funcțional al anului!

Bă, Romi, să-ți intre bine în tărtăcuță, nea Marius nu e un fitecine în Banatul ăsta de Munte să-i spui că are gândire de Ev Mediu. O fi având, dacă tu așa crezi, dar n-ai cum, bă, puiucule să zici una ca asta, că tu ești un fel de căpitan de județ, dacă ne raportăm la epoca în care l-ai așezat pe alesul poporului. Sincer, tu trebuie să fii un exemplu demn de urmat. La birou, în făbrică, pe stradă, în tramvai, pardon, în tramvai mai la primăvară, noi toți ar trebui să vorbim cu respect și recunoștință despre tine. Și când încolo, tu porți corespondență în ziare cu nea deputatul. Păi asta-i treabă?

De câte ori nu ți-am spus, bă, Romi, lasă-le dreacu de scandaluri, contre și bâze, și apucă-te de treabă, că acu’ se gată mandatul și nu rămâne nimic în urma ta. Spune, bă, Romi, de câte ori nu te-am rugat să te potolești? Normal că ai uitat, că și mie mi s-a urât să-ți spun asta zi de zi. Eu am vorbit, eu am auzit, pe tine te-a durut la bască. Nu te-ai potolit și uite că ți-ai găsit nașul. Da, bă, pe ăla care te-o pus la Teregova în capul mesei, te-o ospătat cu coleșă și brânză, cârnați, găigană, răchie, murături și ce-o mai fi fost pe acolo. Nu poți să spui că n-a fost așa, că am fost de față! Ți-o vorbit frumos, te-o periat, te-o lăudat cât erai tu de deștept, iar ăsta e mulțamul că te-a omenit și te-a așezat la loc de cinste de se uitau toți la tine ca la Petrache Lupu. Adică,  să-i spui că are gândire de Ev Mediu? Păi tu Damian ți-ai prins mintea? Tu nu știai că ăsta e dintr-o bucată? El nu le are cu finețurile, nu se poartă cu mânuși. E de la Teregova, ce mai. Că ai văzut ce ți-o zis, că ai fi fost bun de șef la triburile alea din Africa. Și să-ți cauți translator pentru limba română.

Dar știi ce nu înțeleg eu, puiucule? Te face șef de trib la boșimani, te provoacă la un „live” pe Express de Banat să vadă lumea care e mai prost și mai deștept dintre voi doi (în administrație) și tu nu-i dai nicio replică. Se poate una ca asta, Romi?  

Ca atare, în dimineața în care primarii liberali au zis „pas” participării la festivitățile prilejuite de noul an școlar, o doamnă, care își zice politician, prin faptul că, cândva, a fost dat afară din AUR, s-a trezit, a băut cafeluța, și-a spălat ochișorii, apoi a deschis laptopul (ordinea în care a făcut toate contează prea puțin, că și așa e de prisos), pentru a-și așterne gândurile și sentimentele pe Facebook. Nu înainte de trage puternic aer în piept și de a lua o mină gravă, apăsătoare, ceva în genul Anei Ipătescu la 1848 când a fost pictată pentru cărțile de istorie. Și iată ce mesaj prilejuit de începerea noului an școlar a putut să scrie Letiția Aman, căci despre dumneaei este vorba:  

„Dragi elevi! Dragi colegi profesori! Țara are nevoie de voi. Informația este o «armă» și o armă împotriva dușmanilor din interior cât și din exterior (bă, dar ce le mai dă din dânsa!) Trăim vremuri de «război» și de război (mamă, ce le mai zice. Mi se face pielea de găină!). Fiecare, cu mic cu mare trebuie să fim responsabili. Un nou an școlar binecuvântat!” Ei, ce ziceți? Tare, nu-i așa? De la Kogălniceanu încoace, ba chiar mai dinainte, nu am întâlnit un mesaj atât de profund. De pătrunzător, ca să zic așa, care să-ți meargă de-a dreptul la inimă.

Ptiu, să nu te deochi! Că mă întreb, doamnă dragă, de unde le scoți, că dai din matale ca dintr-un om bătrân și, bineînțeles, înțelept. Nu că nu ar fi așa, dar parcă e prea de tot. Auzi, bă Gogule,  cum le spune dumneaei cu schepsis: „Informația este o «armă» și o armă împotriva…” Sau „Trăim vremuri de «război» și de război.”. Doamne, cum le mai zice, că-mi dau lacrimile, nu alta. E adevărat, nu oricine înțelege mesajul care e pentru viitorii ’telectuali din clasele I-IV, gimnaziu și liceu, nu pentru oamenii de rând. Ce știi tu, Gogule cu ce se mănâncă astea! Iar pe matale, tanti Letiția, te poftesc ca peste trei luni să ne prezinți concluziile după mesajul transmis copiilor. Dacă n-au înțeles nimic, ți-aș recomanda, pentru starea matale de bine, să te retragi în bibliotecă, să pui mâna ba pe o carte de Logică, ba pe una de Gramatică!

Cu sistemul ăsta învechit și prăfuit (care te-a format și pe tine ca om) care la fiecare început de an școlar își trimite la festivități popii, pe șeful Postului de poliție, pe primar, pe pompierul de serviciu. Sistemul lu’ pește, vorba lu’ Gogu care de fiecare dată, în prima zi de școală, venea cu moșu și baba, dinspre mă-sa, baba și moșu, dinspre ta-su, cu mumă-sa și cu ta-su. Plus, vecinii, unchii, mătușele. Ce mai, toată mahalaua. Erau mai mulți gură cască decât elevi. E drept, nu lipsea popa Firu, plotonerul adjutant de la Miliție, Banu, și primarul Pacoste!

Ceva dreptate ai și tu, că oricât ai vrea, nu poți să-i mulțumești pe toți. Că dacă te-ai duce la festivitățile de la „Lemn”, n-aș vrea să știu ce ți-ar auzi urechile de la doamna Ana. Dacă ai alege să mergi la Traian Doda, ar sări de cur în sus, dascălii de la C. D. Loga, că, da „se duce la nevastă-sa, că noi nu suntem de nasul lui.” Cum ai da-o, tot rău ai ieși. Să nu mai vorbim de politicienii care au copiii la școală.

Așa că, anunțul făcut de tine, cum că nu vei participa la nicio festivitate organizată în prima zi, mi se pare în concordanță cu ceea ce gândești în acest moment. Că fie vorba între noi, pe care copil îl interesează ce vorbește primarul? Sau ce știe copilul de PNRR, CNI și Ministerul Dezvoltării? Iar dacă nu iei cuvântul, să spui două, trei vorbe, să te lauzi câta cu ce ai făcut și, mai ales, cu ce vei face, o să se găsească mulți care vor comenta pe Facebook: „Bă, la ce dracu s-o fi dus și Felix ăsta, dacă o stat ca mutu? Păi el vrea să-l alegem iar primar și nu ne-a promis nimic?” Sau: „iar e cu curu’n sus. N-a dormit bine azi noapte.”. Așa că…

Felix, tu știi cel mai bine ce ai făcut. Ești major, ești cu vaccinurile la zi, nu mai ești la anii la care dai urechea la șefii de la partid. De fapt, tu nici nu ai șefi. Nici nu ai avut, nici nu vei avea. Doar pe hârtie, dar asta nu se pune. Sunt curios câți primari vor sta departe de festivitățile de astăzi. Tu și Popa, sigur. Tăiețelu de la Reșița că văd că și el a postat pe Facebook (ce ne-am face noi fără Facebook?!) un mesaj ca și al tău. Voi doi.

Ne-am dat dracului, Gogule. Fără primar la deschiderea anului școlar e ca și nunta fără guristă. Se schimbă lumea, Gogule. Vorba lu moșu’ meu când o ajuns întâiași dată la oraș: „eu văd că lumea asta merge într-o direcție care nu-mi place, dar n-am ce face: trebuie să mă iau și eu după ea!” 

Mă uit la Reșița, la Govândarul pe care municipalitate încearcă să-l facă frumos, să ne placă la toți. Primăria a sădit plante decorative, sau cum s-or numi ele, între cele două căi de rulare, a amenajat trotuarele, între linii a împrăștiat pământ în ideea că va semăna iarbă. Pământ a împrăștiat și pe spațiul de lângă trotuar, tot cu același scop. Ce mai, ca afară. Singura chestie rămasă ca la… noi este cea a trecerilor de pietoni. Prea puține în raport cu cele de dinainte, iar de aici, fiecare trece pe unde i se pare mai scurt drumul.  

De exemplu, vrea unul să cumpere pâine de la brutăria de peste drum? Drept pe acolo își face cărare deși, la cinci-șase metri se amenajează o nouă trecere de pietoni. Dorește concetățeanul meu să cumpere două fleici și un kil de antricot, nicio problemă, își croiește drum exact prin dreptul măcelăriei, fără să-l mai intereseze mașinile de pe cele două sensuri de circulație. Cum procedează reșițeanul în cazul vrea să-și plătească rata la bancă? Simplu, trece ca vodă prin lobodă, fără să-l doară la bască, fără să-i pese că e la oraș și nu în pădure. Și tot așa. Fiecare cu cărarea lui. Mai rău e cu ăla care pleacă de la birt, ați ghicit, pe șapte cărări. Pe o distanță vreo două sute de metri, sunt vreo cincisprezece potecuțe. Dacă nu mai multe. Unele mai late, altele mai înguste, în funcție de nevoile personale și de traficul pietonal.

De aia zic: arde-i, Nelule, arde-i, să le meargă fulgii. Cum îi prinzi că trec brambura, cum îi arzi. Să plătească la amenzi până li s-o urî, dacă tot vor să aibă o țară ca afară.  Coboară regulamentul din pod că în felul ăsta îți rotunjești și bugetul local. Pune-ți polițiștii locali să fie după curul lor 24 de ore din 24. Scoate-i pe teren, că altă treabă n-au. Dacă o ții așa două-trei luni, nu o să mai vezi unu să treacă prin loc nepermis. Ascultă la mine, că nu te învăț rău.

Da’ dacă faci asta, Nelule, ar cam trebui ca polițiștii locali să te amendeze și pe tine.  Pe primărie, cum ar veni, cea care are obligația să stârpească ambrozia din municipiu. Buruiana aia care provoacă alergii. Știi tu care, că nu ești copil. Aia de pe domeniul public. De prin Mociur, de exemplu. Că așa mi s-ar părea corect. Să dai exemplu ălora care trec pe unde îi taie capul. Ce zici? 

Pe la prânz, ministrul de externe al Ukrainei, confirmă știrea. Ministrul nostru, care de fapt e o doamnă, ne liniștește: n-a fost nimic, unchiul Sam e cu noi. Ne-ar fi dat de veste dacă ar fi fost ceva. Răsuflăm ușurați, mulțumindu-i lui Uica Biden pentru atenția și grija ce ne-o poartă. Ceilalți responsabili nu exclud, însă, faptul că pe malul celălalt al Dunării să fi fost vreo nuntă terminată cu foc de artificii, de unde și confuzia cu drona lui Putin. Iohannis? Se întoarce pe partea cealaltă, obosit după weekend.

Spre seară, enervat că nu sunt crezuți pe cuvânt, Zelenski îl sună pe omologul său de la Cotroceni: „Dobryj vetchir, Klaus!” „Guten Abend, Volodea! Ce surpriză mi-ai făcut.” „Deranjez?” „Nu, stai liniștit, nu e niciun deranj, tocmai m-am trezit. Spune, cu ce să te mai ajut? Îți trimit câteva borcane cu dulceață de afine pentru doamna și câteva sticle cu pălincă de aia bună pentru tine?” „Bă, Klaus, situația e cum e și ție îți arde de glume!” „Langsam, Volo, langsam, repede își mai sare muștarul.” Și ca să-i demonstreze că nu era nimic adevărat cu drona rusească, și-a sunat oamenii cei mai de încredere din țara asta de la Armată și Externe, apoi a pus telefonul pe spicher: „Șefu’, să trăiți. Permiteți să raportăm: totul e sub control, nicio dronă și nici măcar un avion de hârtie nu au violat spațiul nostru aerian dintre mare și Dunăre. Sfatul nostru e să nu puneți botu’ la tâmpenile lu’ Zelenski care are tot interesul să ne tragă și pe noi în război contra rușilor.”. Când și-a dat seama cum au vorbit miniștrii lui, a fost prea târziu, Zelenski i-a închis telefonul în nas, nu înainte de a-i zice vreo două, de dulce, în limba lui.

A doua zi la întâlnirea cu prim-ministrul Luxemburgului, cotroceneanul nostru a reluat subiectul, liniștindu-l cum a știut el mai bine: „Dragă Xavier, nu lua în seamă ce se scrie presa, că nu nimic adevărat. Militarii noștri au căutat în fiecare tufă și răzor situate până la 800 metri de graniță. Și nimic. Dar absolut nimic.”.  Xavier Bettel a răsuflat ușurat: „mi-a venit inima la loc, dragul meu Klaus. Dacă tu zici că nu ați găsit nimic, nimic, atunci eu te cred pe tine și nu pe…”.

Abia miercuri, pe la prânz, Wernerul nostru a venit la televizor și a dezmințit ce susținuse trei zile la rând. Păi, bă, neamule, tu îți dai seama că la modul cum comunicați între voi și la felul în care reacționați, în trei zile de invazie, război sau ce-o fi să fie, România poate să ajungă pașalâc rusesc exact ca pe vremea sultanilor, beilor, eunucilor și mamelucilor? Bă, adormiților care sunteți! Sună-l, bă, Werner, pe Zelenski și cere-i scuze. Și trece-l pe statul de plată de la Cotroceni, că oamenii tăi nu sunt în stare de nimic.

Așa că, s-a încuiat în baie și după ce s-a consultat o juma’ de zi cu cel din oglinda special cumpărată pentru un astfel de moment, l-a sunat pe liderul PMP, aflat în acel moment la Tribunal să depună noi probe în dosarul în care a dat în judecată Consiliul Uniunii Europene. „Bă, Eugene, uite ce m-am gândit eu să ne fie bine la amândoi. Ne coalizăm, facem un pol de dreapta, de opoziție, cum nu a mai existat în România, că am eu niște idei trăsnet în sensul ăsta, Dacă facem asta, îi batem la curul gol și pe pesedei, și pe liberali. Să nu mai zic de UDMR-ul lui Hunor. Ce zici, te bagi?” Nu a aștepta răspunsul lui Tomac, deși și Eugen era și el în căutarea soluției salvatoare: „Eu zi să te bagi, bă Eugen, că altfel la anu’ o să fie cam nasol și s-ar putea să suflăm în drâmbă la alegeri. Eu ca eu, dar tu, sigur.”. Până la urmă, a ieșit bine: „Bine, bă, hai că ne înțelegem, dar cu o condiție, aceea să mă pui prim-ministru la anul.” Ce să fi zis și bietul Drulă? S-au întâlnit, au bătut palma și au băut un spriț din vinul adus de Tomac de la Bruxelles.

Oricât a încercat Cătă să țină secret discuția avută cu Tomac, până la urmă tot or aflat ai lui din partid. Și ce s-or mai supărat useriștii, bă, frate. „Adică, cum, bă, așa de proști ne crezi de ne lucrezi pe la spate? Nu e de ajuns că ne-ai adus la sapă de lemn, acu’ vrei alianță cu PMP. Să ne îngropi de tot. Asta-i ciuciu banana ce vrei tu.”, i-ar fi strigat un userist serios, dar furios care încă mai visează la ziua în care va guverna România din nou. Alții, la fel de serioși și furioși, au amenințat cu demisia. Unii chiar s-au ținut de cuvint, cum e de exemplu madame Cosette Chichirău care și-a dat seama că „motorul e cam gripat și nu mai trage.”. În traducere liberă: „greu la del cu boii mici.”.

Ceea ce nu se știa la momentul respectiv era faptul că, în urmă cu două zile, puiucul formulase o cerere la Tribunal pentru strămutarea procesului la altă instanță. Poate la cea de la Alba Iulia sau Bihor. Ori la cea din Honolulu, unde a auzit că acolo funcționează o justiție hibrid, rămasă de pe vremea atacului japonez la Pearl Harbor. La urma-urmei nu contează unde, numai la Tribunalul de la Reșița, nu. Acum, Curtea de Apel Timișoara va trebui să-i dea un răspuns pe care prezidentul îl așteaptă cu sufletul la gură.

Măi, Romi,  nici în toamna asta nu ai liniște. În loc să stai și tu acasă, să faci zacuscă, să pui la murat castraveți și gogonele, că ai văzut cât sunt de bune la Crăciun, la pomana porcului, tu umbli după copite de cai morți. Scuze, prin săli de judecată. Și de parcă n-ar fi de ajuns că te cunosc toți judecătorii și procurorii de pe la noi, ții morțiș să vorbească și alții de tine. Să-și dea ghionturi și să șușotească la vederea ta: „Fată, ăsta nu-i Romi de la Loft?” „Care Loft, fato, ăla cu Cancan-ul?” „Da!” „Bă, să știi că ai dreptate. Ptiu pe el, să nu-l deochi.”. Asta vrei? Treaba ta, dar nu-i frumos ce faci.

Ce dracu, bă, Romi, chiar nu realizezi când dai cu bățul în baltă? Când faci prostii, vorba lu’ nen-tu Crina? Că prin gestul tău de a cere strămutarea procesului de la Reșița dai un exemplu prost pentru cei ce ajung să fie judecați la Reșița. Să nu mai aibă încredere în justiția de aici. Păi se poate, puiucule? Ce dracu, ești și tu om în toată firea, gata cu tâmpeniile astea!