Asta face Romi al tău. Că au ce au unii cu el. Că din cauza unor primari nu-i merge jucăria pe Muntele Mic. Și nu e vorba doar de primarii de la alte partide care, după teoria lui, ar trebui să dea după el, să stea în poziție de drepți. Da, Romi, nu te supăra că îți spun, dar ai ajuns să te lamentezi peste tot. Să te victimizezi. Nu știu ce urmărești când te declari învins de interesele meschine ale unora și altora (de ce nu le spui pe nume?) și că te-ai săturat să lupți împotriva tuturor, tocmai acum când Nedeia a fost inclusă în masterplanul național de investiții în turism. În loc să te bucuri, să dai și tu de băut o țuică, un mic cu muștar, un leber, tu te vaieți. Ne mărturisești că ești gata să renunți la Nedeia. Mi se rupe sufletul când aud și te văd așa, însă, crede-mă, este ilogic ce spui.

Și nu doar te plângi în presă, dar mai și ameninți că Dunca Imobiliare angajează avocați pentru a cere în instanță despăgubiri de la Primăria Zăvoi pentru nerespectarea obligațiilor contractuale de asociere. Bă, Romi, dacă primăria din Zăvoi ar fi condusă de un pesedist, aș mai înțelege, dar acolo e un primar liberal. Unul care, teoretic, ar trebui să fie de partea ta, ascultându-ți orbește toate părerile. Dar nu e, așa cum nici celălalt primar liberal din zona ta de interes, Cosmin Belci, a refuzat să fie. Pe Belci l-ai „tocat” mărunt pe Facebook până ai obosit și tu. Și nimic. Acum văd că începi să faci același lucru cu Doru Cîrdei, de la Zăvoi. Să pui presiune pe el, spunând  că săptămâna viitoare vei angaja avocați împotriva primăriei pe care acesta o conduce. Dacă nu ai fi președinte de Consiliu județean aș mai înțelege, dar tu, prin firma familiei, te războiești cu primăriile. Le ceri despăgubiri. E aberant ce faci. Împotriva firii.

Romi, dragă, te-ai întrebat vreodată, cu adevărat, de ce oamenii ăștia refuză să se „alinieze”? Te-ai gândit că poate și ei au dreptate și nu vor să încalce legea? Sau nu ai timp pentru asta? Și mai e ceva, Romi: demisia directorului ADI Banatul Alpin Nedeia nu are nimic cu procesele de la Primăria Zăvoi, ci mai de grabă cu organizarea acestui ADI care nu funcționează cum trebuie. Iar ca lucrurile să fie pe deplin lămurite, te-aș întreba ce legătură există între domeniul schiabil Nedeia, aprobat de ministru și una din marile tale promisiuni electorale din 2020, cu procesele de la Brustur, cu cabana construită ilegal? Mai pe românește: ce are sula cu prefectura, Romi, că prea te vaieți ca o babă la tămâiat.

Crezi că eu nu aș fi vrut să scriu despre ce le-ai povestit tu acolo, pe munte colegilor mei? Despre proiectul Nedeia, despre cei douăzeci de mii de schiori parapantiști, parașutiști și miliardul de euro pe care domeniul schiabil îl poate produce doar într-un singur an?(asta, așa, la o primă strigare!) Eu nu cred în minuni și nici în vorbe aruncate așa, în vânt, dar dacă m-ai fi chemat, sigur aș fi scris și te-aș fi făcut mai deștept decât ești. Aș fi boldat (adică îngroșat) fiecare cuvânt, fiecare idee pe care o ai în cap de ani de zile, aș fi subliniat-o cu majuscule (litere mari, cum ar veni) și aș fi postat articolul în toate grupurile posibile. Dar tu nu ai vrut să mă chemi. Ți-a fost frică că-ți cer o sticlă cu apă ori un sandvici cald?

Nu-ți ceream, bă, Romi, că știu că n-ai nici tu de unde să dai pe vremurile astea căcăcioase. Abia îți ajunge ție să pui în farfurie, ce să mai dai la alții. Dar am fi stat la taclale după ce terminai ce aveai de spus. Găseam noi un subiect comun care să nu fi avut legătură nici cu ce fac eu și nici cu job-ul tău de om de afaceri. Spre exemplu, cum o fost cu berbecul ăla de montă pe care l-ai salvat de la moarte, transportându-l cu helicopterul la Timișoara. Povești de viață, că de administrație, de drumuri, de cărări și poteci de munte, de cabane construite ilegal, dar așteptând termenul de prescriere a faptei sunt sătul peste cap.

Povestea cu berbecul ăsta o consider impresionantă. Dacă ăia de la A 1 și România TV ar fi fost inspirați să o prezinte, ar fi dat peste cap toate audiențele, iar, tu, Romi, ai fi devenit eroul de pe tabletele copiilor. Gestul tău e mai presus de orice, dovadă că a adus și  bucuria și fericirea mioarelor din târla de la munte. Cum au behăit de durere bietele de ele când le-ai luat masculul în elicopter, crezând că-l duci la abator să faci pastramă din el, dar ce fericite or fost când acesta s-a refăcut și s-a pus din nou pe treabă. Repet, povești de viață, marca PNL, asta așteptăm de la tine, cât mai multe povești cum numai voi liberalii sunteți în stare să le scrieți pentru posteritate, unii iubind câinii bagabonzi și caii maltratați, alții pisicile, veverițele, gâzele.

Fă-o și te asigur că o să mai adăugați un procent, două la scorul alegerilor din 2024!

Cui i-ar fi trecut prin cap că Mihăiță al lor se va răzgândi după numai o lună de la vorbele alea rostite cu atâta pastos, de-ți dădeau lacrimile, nu alta: „Marcel Vela este un bănățean care a făcut multe lucruri pentru județ și pentru România, este principalul argument pentru care am ales să intru în PNL. Cred că mă regăsesc acolo. E timpul să dăm un semnal pozitiv. Vedem câte a făcut domnul ministru pentru Caransebeș, numai câte vieți au fost salvate cu ajutorul elicopterului SMURD, ajuns la noi în județ datorită domniei sale, asta aș vrea să facem, să continuăm cu astfel de realizări.” Vai părinte, pardon, ex-părinte, ce vorbe frumoase ieșeau din matale la ora respectivă, de parcă te-ar fi pus careva să-i faci un Laudatio domnului președinte Vela. Cred că n-ai dormit o săptămână scotocind în DEX după cele mai potrivite cuvinte adecvate momentului de adresabilitate.

Sincer, nu știu ce a fost în capul lui de a dat vrăbiuța din mână pe cioara de pe gard și nici nu am suficiente elemente tehnico-tactice și de strategii politice care să lege acele cuvinte de plecarea sa intempestivă, dar mă gândesc că i s-o fi promis ceva (unii zic, chiar șef peste Cultură), când a intrat în PNL. Dar când a văzut cât de lungă e coadă la care trebuia să se așeze pentru a primi o funcție, și-a zis că nu are de gând să îmbătrânească ca simplu membru de partid și dus a fost!

Gurile rele spun că s-a dus glonț la PSD cu care a tratat transferul la un suc și o cafea. Bine, el mai trecuse pe acolo atunci când cineva din partidul lui Ciolacu l-au pus pentru nici 24 de ore director la muzeul din Caransebeș, dar asta a fost mai de mult.

Auzi, don Mihai (Mihăiță pentru prieteni) și lor tot la fel le-ai promis? Că vei face rai pesedist din Valea Bistrei? Cum? La pachet cu Turnu Ruieni? Frumos! Și ei te-au crezut? Ei, nu mai spune! Ba chiar au fost fericiți? Mare e grădina ta, Doamne!

„Du-te, tu”, ar fi zis Gogu meu dacă te-ar fi auzit. „Păi tălică în ce lume trăiești de pari așa de convins?” Și până la urmă Gogu ar fi avut dreptate. Că vezi și tu, puiucule cum roiesc ăștia în jurul tău, să-ți ridice osanale care de mai care. Dar nu la telefon, ci pe Facebook, să vadă toată lumea cât de drag le ești tu lor. Te like-uiesc, te share-uiesc, îți comentează postările, doar, doar îi bagi în seamă.  Iar ție, Romi, a început să-ți placă al dracului de mult. Să te simți important și chiar să te crezi că ai devenit cineva în județul ăsta. Da, bă, Romi, dacă like-urile și share-urile astea ar fi naturale, pornite din sufletul lor de liberali aș mai zice, dar atunci când ai sarcină de la partid să dai nu știu câte like-uri la fiecare postare a colegilor tăi, e ca și cum te-ai prostitua sau te-ai masturba în spațiul public, doar pentru că așa vrea partidul.

Spun asta pentru că de la tine am multe așteptări. Tu nu ești un fitecine, ci un tip umblat în lume, cunoști realitățile cerului și pământului, știi să te dai cu schiurile, cu parașuta, cu bițicla și cu TIR-ul, nu ca ăștia din PSD care iarna se dau cu sacul pe pârtie și fac baie în piscina de plastic, că nu știu să înoate. Și cu toate astea, n-ai avut nicio reacție când băieții responsabili cu descămoșatul hainei de președinte de CJ ți-au tras câteva „bărbi”, să-ți meargă bine toată săptămâna.

Ca în situația de față. „Acest eveniment (Festivalul Răchiei de la Băile Herculane, n.r.) s-a bucurat de sprijinul Consiliului Județean Caraș-Severin, prin președintele acestuia, Romeo Dunca, al Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Caraș-Severin (…)” Bă, Romi, ce rost a avut, bă, să-ți amintească numele? Crezi că fără să facă asta ai fi fost mai puțin important? Nu, bă, o fac din slugărnicie și nicidecum din dragoste nețărmurită față de tine. Așa au făcut-o cu ăia dinaintea ta, așa o vor face cu cei ce îți vor urma la tron.

Ciudat e că, ai luat-o și tu pe urma altora cărora le place să-și vadă fățăul în ziar sau la televizor sau să se vorbească despre tine chiar și când nu ești de față. Așa că, puiucule, într-o țară în care descămoșatul a devenit sport național, niciodată să nu spui niciodată!

Într-un moment în care ieșirea sa a devenit halucinantă, Ungureanu i-a strigat acesteia:  „Sunteți nesimțită. Ați plâns ca nesimțiții pe la Cotroceni și oriunde că faceți bine, că faceți pacienții cu cancer bine. Dar sunteți nesimțită!”. Ungureanu i-a acuzat pe cei din PNL și PSD că voiau să amâne aplicarea planului până la 1 ianuarie 2024.

În replică, deputatul PSD de Caraș-Severin, Silviu Hurduzeu, spune că un astfel de comportament nu face deloc cinste Parlamentului României. Dimpotrivă.

„După modelul consacrat al USR, deputatul Ungureanu este un scandalagiu duplicitar, care una votează în comisie și alta spune poporului la ieșire. Este o minciună sfruntată că cineva ar fi vrut să amâne această lege. Scandalul iscat de Ungureanu a fost că termenul de elaborare a normelor de aplicare a fost extins de la 60 la 180 de zile, dată fiind multitudinea actelor normative subsecvente ce vor trebui emise pentru aplicarea legii.”, mărturisea Hurduzeu.

În opinia liderului PSD: „Acest comportament de țață, pusă mereu pe ceartă și scandal, a devenit emblematic pentru USR. Țipă, urlă, jignesc, fac gălăgie, iar în final realizează că măsura contestată e justificată și o votează. Alteori nici măcar nu mai realizează cât de aberante sunt pretențiile lor.”

Însă, e ceva la care reșițenii sunt unici. Ceva la care se pricep ca nimeni alții în țara asta. La ceva la care sunt mai specialiști decât orice…specialist  în domeniu! Îi bagă în buzunar pe toți! Este vorba de tramvai. Și să începem cu începutul.

Cică: „La ce e bun, bă, tramvaiul ăsta într-un oraș pe cale să devină comună (ca și număr de locuitori)?” „Numai unul ca Tăiețelu putea să gândească la așa ceva”. „Tramvai ne trebuia nou?” „Cu banii aruncați pe tramvai asfaltai trei orașe ca Reșița”. „Lasă, bă, că tot din banii noștri face tramvaiul, doar nu-i aduce de la el de acasă. De aia ne-a mărit taxele și impozitele pentru la anu’”. „E un bandit, ascultați la mine. Îl știu de când lucra în uzină. Așa era și acolo, șmecheraș. Îl mai alege dracu’ peste doi ani”. „Nu vedeți cum arată orașul, parcă e bombardat.”  „A tăiat teii de pe bulevard, a desființat parcările, deși ar fi existat soluții. Am informații sigure că ăia cu proiectul prevăzuseră și parcări pe bulevard, dar el s-a opus.” „Da, da, și eu am auzit că s-au rugat de el, dar n-a vrut.” Păi cum să vrea, aduce platani din Italia” „Nu din Italia, bă, din Ungaria,” „Nu mai contează de unde, important că-i aduce, că teii noștri nu erau buni.” „Nu v-am spus eu, se crede mai deștept decât noi. Vai de curu’ lui și de al nostru că l-am votat.” „Eu nu l-am votat și nici nu îl voi vota.”

Despre lucrările la tramvai: „Se lăuda că îl termină la anu’, în decembrie.” „În ritmul ăsta? Cât e lumea.” „Aici ar fi trebuit sute de oameni. Să lucreze zi și noapte. Inclusiv duminica. Știi cum ne scoteau din CSR și UCMR la muncă, nu conta cum era afară.” „Așa e, uită-te la ei: doi cu sapa, cinci cu mapa.” „O freacă cât e ziua de lungă.” „Ce-au lucrat în șase luni? Mai nimic. S-au chinuit de le-o ieșit ochii cu tuburile alea de apă și canalizare, de la Confecții” „Că s-au chinuit, n-ar fi nimic, problema e că n-au acceptul ministerului și dacă ăia nu-l dau se opresc lucrările și atunci să-i văd pe unde scot cămașa.” „Până acum a fost cum a fost, dar o să vină ploile, zăpada, gerul. Vede Tăiețelu’ pe dracu.” „Mi-o spus mie unul din primărie că șina asta trebuia să ajungă în iulie și a venit abia acum, că n-aveau bani cu ce s-o plătească.” „Și acum o venit ruginită. Cine știe de pe unde au adus-o!” „Stai, că ăsta e abia începutul.” „Eu am auzit că nu ar fi trebuit sparte trotuarele. Să vedem de unde ia alți bani.” „De la impozitele noastre, de unde altundeva?”

Despre constructor: „Or fi ei austrieci, dar de lucrat tot cu ai noștri lucrează!” „Uită-te la ei, primul strat, adică «patul» cum ar veni, ar fi trebuit să fie cu pietriș or ei au început cu nisip. Unde au văzut ei așa ceva?” „Acolo ar fi trebuit piatră. Ce nisip! Ce pietriș!” „Asta ca asta, dar uită-te la calea de rulare. Să nu așezi tu șina pe traverse, unde ai mai văzut așa ceva?” „Ai dreptate, te-ai uitat să vezi ce buloane subțiri au pus acolo? Alea se duc dracului într-un an an, ca popicu.”  „Uită-te și la eclisele alea, trebuiau mai groase, mai solide.” „Alea mai groase sunt și mai scumpe, ce știi tu…” „Eclisele, ca eclisele, dar unde ai mai văzut stații pe mijlocul drumului?” „Bă, numai avioane are în cap primarul ăsta!”

Concluzia reșițeanului priceput  la toate: bani aruncați pe fereastră! Cu banii ăia să ne fi mărit pensiile.

„Hai noroc. Mâine ne întâlnim tot acilea, să vedem ce-o mai fi!”

Dacă ai știi cum a fost ieri, măi puiucule! Toată lumea cu capul pe sus, așteptând să-ți vadă elicopterul aterizând în stațiune. Unii erau convinși că o să ne faci o surpriză cât casa: să cobori cu parapanta sau cu parașuta de pe Domogled. Alții erau gata să parieze că o să apari la volanul „namilei” ăleia de Ford Raptor. Tu nici pomeneală de așa ceva, parcă intraseși în pământ până la genunchi, ca Făt Frumos (nu mai contează din care basm) și nu mai puteai să ieși de acolo. Dar o dată tot am tresărit când Touaregul instituției, cu care ai rănit un animăluț pe șosea, a oprit în dreptul agentului îmbrăcat în ținută de vară care dirija circulația. „Vineeeee!”, s-a auzit un glas patriotic din mulțime. „Cine vine, frate?” a replicat altul (la fel de implicat politic). „Vine Duncaaaaaa!”. Pe dracu, din mașină au coborât consilierii tăi personali în frunte cu Zache Rădoi pe care nici măcar liberalii nu-l cunoșteau, darămite cei veniți să te vadă. O mână de oameni, cât să-i fi băgat într-un autocar și un microbuz cu 19 locuri. Nu mai mult.

Că uitai să-ți spun, Romică, la câți producători erau adunați acolo, puteai bine mersi să ții festivalul în sala de ședințe a Consiliului Local din Herculane. Ori în cabinetul tău de la CJ. Voi nu și nu, ați ținut morțiș în fața statuii lui Hercules. Să-i faceți și lui o bucurie și să vadă și el, săracul, cum e la un târg de răchie și bucate tradiționale organizat de liberali. Adică, prost. Frumos ar fi fost să-l fi dat jos să se ușureze. Știi ce zic? Că i s-o fi umplut beșica de când stă pe soclu ăla. Poate la anu’, dacă anul ăsta nu v-a trecut prin cap.

Și încă ceva, Romi. Bă, dacă nu erau primarii din Cornereva și Luncavița, să-și trimită producătorii la târg, pardon, festival, ați fi fost de menune. Că n-am văzut crac de producător din comunele conduse de liberali. Bă, unul, unul singur să fi fost prezent acolo. Putea să fie din Lăpușnicu Mare, Armeniș, din Clisură, Răcășdia, Măureni, de oriunde, numai să fi fost. Dar cum să fi fost, bă, dacă nici măcar conducerea Consiliului Județean și nici primarii PNL nu s-au deranjat să vină la Herculane? Să nu mai vorbim de deputați, senatori, secretari de stat cu carnet de liberal. Măcar așa, de sanchi. Cum? Ei joacă în Liga Vela? Acum te înțeleg de ce nu au venit sau nu și-au trimis răchia, clisa și cârnații la târg!  

Așa că, sună-l pe Hurduzeu, „prietenul” tău și mulțumește-i că datorită pesediștilor ți-ai mai trecut în cont încă o realizare în mandatul ăsta. „Bă, Silvică, dau o bere când ne întâlnim, că dacă nu erați voi…” Cum, te-ai răzgândit și vii astăzi la Herculane? Păi ce să cauți? Că festivalul trebuia deschis ieri. Tu vii la spartul târgului, după ce s-a premiat cea mai bună răchie, cel mai bun sorice, cel mai grozav mălai? Ce dracu, bă, Romi, unde ai văzut tu așa ceva?

A, tu vii la crosul ce se ține pe cărările și potecile Domogledului. N-ai tu treabă cu țăranii ăia de la tarabă. De ce nu spui, bă, așa. În felul ăsta vii de acasă, Romi, din respect pentru festivalul pe care Consiliul Județean îl patronează de peste două decenii.   

Gardienii l-au luat cu binișorul, i-au dat și bani de buzunar, și țigări, dar el nu și nu. „Hai, măi, Costele, nu te mai prosti atâta. Du-te acasă, că te-o aștepta Maricica și nu te mai gândi la cât de bine o fost la noi. Hai, du-te, că de azi nu mai ești în porție la prânz.” , i-ar fi zis ăia care-l păziseră până atunci. El, nu și nu, părea iremediabil îndrăgostit de pușcăria aia. O nebunie, nu alta. De dragul clipelor minunate petrecute în spatele pereților reci de beton, ferite de ochii curioșilor, Jan Val Jan de la Găiești s-a întins de-a curmezișul drumului ce trece prin fața penitenciarului, dând peste cap circulația mașinilor, căruțelor, bicicletelor și trotinetelor. Și iar s-au rugat băieții de el, cum au știut ei mai bine: „Măi, Costele, ce draq, ești om în toată firea. Înțelege și tu că nu mai e de stat aici. Tu zici, dar o gură în plus la iarnă atârnă greu în bugetul sărac al țării. Așa că, du-te și caută-ți de lucru.”

În timp ce băieții încercau să-l convingă să plece acasă, de pe margine, oamenii, indignați, strânși ca la urs, îl luaseră cu huo: „la muncă, la muncă, nu la întins mâna!”, el se bătea cu curu’ de pământ. În cele din urmă se pare că va avea noroc și dorința i se va îndeplini: a fost amendat cu 2.000 de lei pentru tulburarea liniștii publice, măsură pe care nu o va contesta, iar judecătorul va face ce a făcut și prima dată. Și uite așa se va întoarce în pușcărie pentru alte 11 luni, căci, unde e mai bine ca la Popa Șapcă unde ai de toate: masă, casă și câte o mai fi pe acolo din seria „Surprize, surprize”?

Răspunsul bărbatului, unul demn de vorba aia bătrânească cu „bătaia e ruptă din rai”, îi lasă cu gura căscată pe toți cei prezenți: „ce-am făcut de mă amendați? Așa o alint eu dintotdeauna. Întrebați-o dacă nu e așa.” Femeia îi întărește vorbele, dând din cap, cu o grimasă de durere în colțul gurii. „Vedeți, așa ne iubim noi.” Și ca să vedeți că bărbatul era umblat în lume, a scris în procesul-verbal încheiat de polițist: „asta nu e faptă, soția nu a depus plângere”, semn că era la zi cu legislația referitoare la violența domestică în familie. Ce-o fi urmat când cei doi au ajuns acasă, Dumnezeu mai știe…

Întâmplarea asta mi-a amintit de o alta petrecută cu mulți, mulți ani în urmă. La o masă, sub o boltă de vie, El, Ea, fata și ginerele veniți de la oraș acasă, în concediu. Ea prinde curaj și se descarcă: că El stă mai mult la bufet, că are pe una văduvoane, că fumează prea mult. El: „bă, femeie, taci, că nu de aia au venit copiii pe la noi.” Ea, crezând în mintea ei că el se va îndrepta de rușinea copiilor, dă înainte: „că uite, vine iarna și nu avem lemne, că nu se duce să macine la moară, că o picat colțul la casă…” El: „fă, mai tacă-ți fleanca, că-ți dau una peste mâncătoare.” (ce guriță, ce buze moi, direct peste mâncătoare!) Ea, nu și nu. El se ridică, ia strachina cu ciorbiță de pui acrită cu aguridă și pleosc, i-o toarnă în cap. Moment de uluială, de liniște profundă și contemplativă. Doar bâzâitul unei muște, care da târcoale resturilor de mâncare împrăștiate în țărâna strămoșească, sparge liniștea rurală. Ea se ridică, pleacă și se întoarce îmbrăcată cu o altă bluziță cu nasturei și părul ud. Își umple strachină cu ciorbiță și tace mâlc până termină de mâncat.

Povestea asta are și un sfârșit, El și Ea au trăit împreună până la adânci bătrâneți. Ea fericită că El se potolise și nu mai sărea seara gardul la văduvoanea din tinerețe. Ba, mai mult, l-a îngrijit ca pe ochii din cap când El a căzut la pat, privind ultimii ani din viață pe fereastra cu geamul căcat de muște.

Două povești de Love Story mioritic, aproape identice, semn că nimic nu s-a schimbat în cei peste 50 de ani care despart cele două întâmplări. Sau cum ar zice cântecul: „când dragoste nu e, nimic nu e!” La români!

Să-ți explic, puiucule, ca să înțelegi și tu expresia aia populară cu „brânză bună în burduf de câine”. Ieri, la conferința de presă ți-ai amintit din nou de Spitalul Județean de Urgență Reșița (cred că de când a revenit Alina Stancovici pe funcție ai insomnii noaptea) și de parteneriatul transfrontalier cu Serbia, despre care recunoști (bravo ție), că nu suntem în stare să-l ducem la capăt, dacă nu se plătesc arieratele. Foarte bine ai făcut și frumos din partea ta că ți-e gândul și la altceva în afară de certuri, de postări și comentarii zilnice pe Facebook.

Sincer, când am văzut una ca asta, mi-am zis că: „uite, bă, la Romi al nostru, cine o zis că o ține tot în scandaluri și procese?” Dar, vorba lu’ Nicu Novac: „lumea-i rea, lumea-i dușmană”, iar tălică nu te poți abține să nu sari măcar cu gura. Te mănâncă undeva și nu te lași. Așa cum ai făcut-o ieri când, în loc să te fi arătat optimist, dacă nu chiar vioi (ca la început de săptămână), ți-ai amintit de toate ce le ai în cap de la începutul mandatului, legate de arierate, parteneriat și spital: „Spitalul nu are altfel absolut nicio șansă să-și revină!” Ce dracu, bă Romi, ești om în toată firea, cu experiență de viață pe pământ și-n aer, ești umblat în lume ba cu bicicletă, ba cu motorul,, ba pe schiuri și patine cu rotile, cu sute de ore de zbor cu elicopterul, ce-ți veni să zici una ca asta? În loc să ne încurajezi, să ne spui că o să fie bine, tu mai rău ne arunci în depresie. Nu ai deloc tact, n-ai învățat nimic de la șeful tău Vela și de la prietenul Nelu Tăițelu. Da’ nimic, nimic.

Și mai ziceai să vină parlamentarii toți, să vă așezați la un șpriț și să găsiți soluții pentru spital. Bă, Romi, mă faci să râd, bă! Cum să vină bă, Mocio, când tu cu două zile înainte îl făceai „creatură politică”? Cum? Ai fi tu cine ai fi, dar la cum le vorbești „Hurduzeilor, Popovicilor, Vrîncenilor și Ciascilor” nu vei reuși niciodată să aduci liniștea în județul ăsta. Dimpotrivă!

Sau, cel puțin așa au lăsat impresia: liniștiți, stăpâni pe situație, încrezători în alegerile din 2024. Și uite așa am fost convinși că vom trece fără probleme peste problemele acestei ierni. Că n-o să ne pese nici de coșavă, nici de crivăț, nici de gazele rușilor, nici de aia, nici de ailaltă. Că la cât de grijulii sunt, nu se vor putea așeza  la masă fără să se întrebe: „bă, poporul ăsta are bani de plătit facturile la gaze și curent? Are cu ce să-și cumpere varză de băgat la butoi, gogonele și alte legume de sezon?”

Da’, uite că nu fu să fie cum încercară să ne ducă cu zăhărelul.  Săptămâna trecută, ce se gândiră ei stând la un mic cu muștar și un țap cu bere: „ia să le majorăm noi impozitele pe case, vile, bordeie, magazii de mână și alte acareturi, ca altădată să nu mai fie atât de naivi și să creadă că tot ce zboară se mănâncă.” Bă, nea Nicule, bă, nea Marcele, vouă nu vă e rușine, bă, să majorați impozitele cu până la 50%? În plină criză, când mulți dintre noi nu se vor putea căca de foame și se vor scobi în cur să plătească facturile la gaze și curent, voi vă gândiți cum să mai luați un rând de piele de pe noi? Voi sunteți întregi la cap de faceți una ca asta? În loc să vă fi gândit cum să ne faceți iarna mai ușoară, mai puneți un bir pe noi? Ia, spuneți? Acum nu mai puteți da vina unul pe celălalt: „că noi n-am vrut, dar n-au fost de acord peneliștii.” Și invers. Bă, nea Nicule, ai îmbătrânit degeaba (mai bine zis, ești pe cale să o faci), te credeam oltean de omenie, cu dragoste de popor și de țara și când încolo, te iei după Marcel, punându-ne să strângem cureaua. Păi asta e treabă?

E pe dracu, de aia zic, duceți-vă după colț și dați-vă două palme, ca să nu vă dăm noi două șuturi în cur!