Lăsați că știu, ca să ajungi statuie trebuie să ai un merit anume. Sau mai multe. Uneori, însă, nu e nevoie neaparat să răstorni munții, să te înrolezi și să pleci pe front să-ți aperi țara și neamul și nici să semnezi contracte de milioane de lei pentru reabilitare de drumuri județene, ci de mult mai puțin. De exemplu, să faci lumea să râdă, să se amuze, să o binedispui, capitol la care Romi de la CJ este expert și atunci când alții scriu despre el, dar mai ales când scrie el despre ei. Când n-are somn noapte și nici odihnă duminica se apucă să posteze pe Facebook toate prostiile ce îi trec prin cap fără să se întrebe: „bă, e bine ce fac?”

Așa cum a procedat în weekendul recent încheiat când a postat tot felul de documente și poze legate de Spitalul Județean de Urgență Reșița. Nu mă leg de obsesia lui pentru Alina Stancovici, repusă de instanță în funcția din care el a dat-o afară, și nici de faptul că toți sunt proști în spitalul ăla, în afară de el și câțiva de-ai lui ce-i ciugulesc din palmă. Între fotografiile de care vorbeam, nitam-nisam, sunt unele în care o prezintă pe directorul economică, Adina Miloș, căreia i se adresează cu apelativul „lady în red”, de parcă ar fi copilărit cu ea sau ar fi mâncat amândoi din același blid și cu o singură lingură. Despre Adina Miloș a găsit de cuviință să spună că are ceva în comun cu nevasta sa. Dincolo de faptul că sunt femei. Și anume, că amândouă se îmbracă provocator. Bă, ești nebun? Bă, ești prost? Cum să faci, bă glume de astea? Să te tragi de brăcinari cu cineva pe care nici nu-l cunoști? Să repeți într-una (că nu e prima dată când o face, că se îmbracă nu știu cum.)

„Soția mea, de două ori pe an, (se îmbracă provocator! n.r.) la petrecere sau dacă iese în club, ceea ce s-a întâmplat de 5, 6 ori în 10 ani. Doamna director financiar Miloș, în schimb, poartă roșu provocator când vine la ședința la Consiliului Județean. Diferența este că soția mea își contruiește garderoba pe banii mei, ea nu lucrează la stat , în timp ce cealaltă doamnă, o face probabil din salariul primit pentru că are multă grijă de banii spitalului, de fapt de minusul din vistieria acestuia…” Adică ce vrei să spui musiu cu visteria spitalului? Ce insinuezi sau îți place să te auzi vorbind singur?

Ha, ha, ha, ce glumă idioată! Am încercat să mă amuz, dar nu am reușit. Ș-apoi, cum să-ți compari, bă, nevasta cu altă femeie și să vorbești așa după ce ea, după ce a apărută în postările video de la nunta Andrei Stroe, fosta Pleșa, și din Cancan? Cum s-o estimezi în halul ăsta? În locul soției matale, măi Romi dragă, nu ți-aș mai da să mănânci mâncare caldă o lună de zile, să te înveți minte ca altădată să nu mai faci de astea. Să te ia gura pe dinainte, să o faci de menune.

De asta zic oameni buni, Romeo Dunca merită o statuie, în mărime naturală, amplasată în Piața Prefecturii, între terase și fântână, să ne amintim de el ori de câte ori mergem să votăm.

Poate că ți-au trucat timbrul vocii ca să semene cu al lu’ tălică, cu scopul de a te băga în belea. Zic. Că oameni răi din ziua de astăzi știu cum să facă și să dreagă, să te facă de menune. Ce dacă e vorba de biserică, peste tot lumea este la fel, rea și haină, ascultă la mine. Nimeni nu-ți vrea binele. Cum, e vocea matale? Ești sigur? Poate te înșeli din cauza emoțiilor care te-au copleșit. Ai recunoscut deja în fața superiorilor, că mâinile matale i-au făcut inventarul feselor femeii, burticii și sânilor? Și că ai întrebat-o dacă s-a simțit deranjată când ai atins-o? Și ea ce-o zis? Te-a întrebat dacă ai atins-o ca un prieten sau ca preot? Și matale i-ai spus că ai făcut-o ca și prieten, dar nu cu intenție, ci cu gândul. Că de fapt, de vină i-o fost tricoul ce i s-a ridicat în timp ce ai îmbrățișat-o, și așa a ajuns mânuța în care ții sfânta cruce s-o mângâie pe spate, pe țâțișoară. Dar nu-ți amintești dacă ai țucălit-o pe ureche că te concentraseși pe sânișorul ei drept. Ce mai contează, părinte Visarion. Ai împărtășit-o într-un mod cât se poate de original. I-ai băgat bietei femei mâna în chiloței la căldurică și ai aștept să ofteze prelung, ca o ușurare trupească.

Înțeleg, frate Bălcescu, vorba unui amic, că nu te-ai gândit nicio clipă să-i faci vreun rău. A fost un moment de rătăcire, de pierdere a busolei. Și știu de unde ți se trage, mai ales că ai o vârstă la care nu mai ești tânăr cum erai odată, dar cu dorințe intacte.  Doamne iartă și păzește pe toată popimea ta de la ispita la care îi împinge Satana. Că numai Împielițatul ar fi putut să facă una ca asta.

Dar știi ceva? Orice rău e spre bine. Chiar dacă se anunță o iarnă grea și o griză energetică cum nu a fost de mult, să privim partea plină a paharului. Aia cu nectar din flori de câmp. Drept pentru care, părinte Visarion îți urez un bun venit în lumea noastră, a păcătoșilor, în care orice petrecere ca între bărbați se încheie, nu doar spre amuzament, cu tradiționalul refren: „cu mâna la pupăză și cu cucu gol.”.

Fraiere, cum poți să crezi una ca asta? Pentru creșterea salariului tău și a pensiei nu se vor găsi bani. Nu pentru că până acum ar fi fost altfel, ci pentru că cineva trebuie să trăiască de la „foarte bine în sus”, de parcă în toți acești ani au dus-o rău săracii. De unde știu? Păi tu nu ai văzut ce a putut ieși din puțul gândirii liberale al senatorului Guran care a votat creșterea salariului demnitarilor, inclusiv  a parlamentarilor lu’ pește ce sunt. A votat cu convingerea că așa trebuie să fie.  „Eu cred că trebuie să începem să învățăm să fim bogați și cinstiți și țara o va duce mai bine.” Cât tupeu jegos, în timp ce tu și ai tăi clamezi strânsul curelei, voi vă creșteți lefurile cu o nesimțire ce nu există.

Va fi bine pentru tine, bă, nu și pentru fraiericii care tac și nu ies în stradă, deși la iarnă locuințele le vor fi ca și camerele din hotelul de gheață de la Bâlea Lac, și vor îngroșa rândurile celor care nu vor avea nici după ce bea apă. Va fi bine pentru mamelucii care ne conduc, nicidecum pentru țară. Și ai face bine dacă ai lăsa țara asta în pace, să nu te întorci la ea ori de câte ori te apucă nostalgia patriotismului desuet, că datorită unuia ca tine a ajuns unde a ajuns. Așa că, ia-ți țambalul și cântă la altă masă!

Iar ție, fraiere, care ești, ce să-ți spun: ai ce meriți, moștenirea lăsată de liber-cugetătorul Iliescu în urmă cu 33 de ani: „sărac, dar cinstit.”

De ce te întreb asta? Păi cum să nu te întreb, bă, Romi, după postarea de pe pagina ta de Facebook. Uitați-vă oameni buni la ce o postat președintele Consiliului Județean, Romeo Dunca. „Un accident care s-a mușamalizat cu concursul autorităților. Zilele astea e posibil sa se mai mușamalizeze unul! Un accident mortal în șantierul de la Valiug a unui protejat al d-lui senator Mocioalca. Nici Dani Stanciu si nici Nafiru n-au scos nici un cuvânt. Deși e greu de crezut ca nu au aflat. În final, poate că mortul e doar un vizitator, eventual o ruda cu proprietarul ,iar accidentul e poate, doar o moarte regretabila, nicidecum un accident de munca. In acest caz ,bine ați venit în mica Sicilie!”

Bă, Romi, tu chiar nu mai ai măsură în nimic? Tu nu vezi cât ești de penibil vorbind așa despre moartea unui om? Iei în bășcălie un nefericit eveniment, încercând să faci pe pamfletarul? Ce are, bă, sula cu prefectura și eu și Dani Stanciu cu cele întâmplate. Te crezi hazliu spunând „în șantierul de la Valiug a unui protejat al d-lui senator Mocioalca” (ți-am spus până mi s-a urât, scrie, bă corect gramatical, măcar atâta lucru să înveți și tu în patru ani de mandat) a avut loc un accident? Îți spun eu, știrea asta de care tu faci mișto e de tot căcatul pe lângă alea cu tine pe post de pilot de maxi-taxi, ori alea de la nunta Andrei Pleșa și Mamaia de te-or „luat în balon” băieții de la tabloide și s-o distrat o săptămână o țară întreagă. Te mai întreb încă o dată, Romi: tu ești întreg la cap? Sigur nu-ți lipsește o doagă din moment ce întinezi memoria unui om mort într-un accident de muncă? În locul familiei te-aș da în judecată.

Cât privește mușamalizarea accidentului (cum le știi tu pe toate, Romi!) ai cam dat-o în bară dacă ai intenționat să lovești într-un om de-al lui Mocio. Nu de alta, dar ITM, care între altele se ocupă și de accidentele de muncă, nu e condusă de un pesedist, ci de un liberal. Dacă nu știai (nici nu m-ar mira acest lucru), Iancu Panduru este un apropiat al lui Marcel Vela și un camarad de încredere, iar dacă tu, Romi, vorbești de o posibilă mușamalizare a accidentului de muncă respectiv, este chiar trist, pentru că ne demonstrezi că tu nu ai încredere în instituțiile statului, indiferent de cine sunt conduse. Și cu atât mai trist cu cât faci urarea macabră într-un moment ca acesta: „bine ați venit în mica Sicilie”, din care, după logica ta, fac parte cei care aveau obligația să informeze despre acest tragic eveniment. Adică camarazii tăi liberali, apropiații lui Marcel Vela.

Doi polițiști discută pe stradă :
– Bă, tu știi de ce e cunoscut Columb ?
– Nu, ba’, de ce ?
– Fiindcă a stat atâta timp, și nu l-au depistat aia de la FBI că a intrat in America fără viză.

Bancul e ceva mai vechi, între timp polițiștii s-au mai deșteptat la minte, normal, după o școală de un an și ceva, cu cursuri ținute la distanță, însă, la unii, coeficientul de inteligență rămâne cel din bancuri. Sau, cel puțin așa am crezut până nu de mult căci, să-mi fie cu iertare, ce minte a putut să aibă comisarul șef Aurel Coman, adjunctul IPJ Caraș-Severin, care i-a băgat în ședință pe subalternii pentru faptul că i-au ars la buzunare pe transportatorii frauduloși de material lemnos? Bă, nene, în loc să-i fi făcut raport pentru recompensă, să-i fi înmânat o diplomă, ceva acolo să cheme presa pentru a se lăuda în genul: „uitați, domnilor cum își face poliția treaba” sau să-i fi dat o bere, ditamai adjunctul inspectorului șef, mai, mai să-l ia la poceală pe agentul care, în prostia lui, chiar a crezut că a făcut un lucru bun, sancționând pe cei fărădelege.

Bă, prietene, vorbesc de agentul în cauză, dă-mi voie să-ți spun că nu degeaba ești milițian, pardon, polițist, că ești tare naiv. Tu nu te uiți la serialul ăla „Las Fierbinți”? Da? Doar când nu ești trimis în misiune? Normal, când ești nu ai cum să te uiți, e logic. Așa, și ce-ai înțeles tu din ceea ce face Robi, omologul tău din film? La un furt de găini, de exemplu. Cercetează, ia declarații de la martori, pune toate informațiile cap la cap și la sfârșit vine primarul Vasile și-i spune să claseze cazul că nu-i de nasul lui. Așa și tu cu don comisar șef, te-ai crezut artist, șmecher. Te-ai dat balenă în lighean că așa v-au învățat ăia în școală. Să fii vigilent, intransigent și impardonabil cu infractorii. Uite don agent că nu e așa, teoria e una, iar practica e alta.

Ai avut noroc prietene că ai scăpat doar cu atât. Doar cu vorbele comisarului furios că i-ai deranjat prietenii. Zi mersi că nu te-a luat la poceală, că nu s-o urcat pe tine cu bocancii, că nu ți-o frânt gâtul ca altădată să nu mai faci de astea. Să stai în banca ta, prietene, să nu-ți bagi nasul unde nu-ți fierbe oala. Iar pe matale, don comisar șef, chiar nu te-am înțeles. Las câtă carte ai să te comporți ca un novice. Să dai dovadă de lipsă de profesionalism. Cere-te afară că faci Poliția de râs și nu pentru că l-ai făcut ca pe dracu pe agentul care ți-o stricat șustele, ci pentru că nu te-a dus capul că poți fi înregistrat…

De exemplu, obletele ar face bine să mănânce mai puțină carne, lapte, brânză, ouă pentru că, de la o vârstă, stomacul nu le mai digeră așa de ușor, și s-o dea pe zarzavaturi, să renunțe la cafea, la fumat și alcool, la bomboane și  biscuiți, la televizor, la mașina de spălat, să nu mai îmbrace haide care trebuie călcate, să folosească în baie un singur bec, nu două, că așa face și mama europarlamentarului Ghiță Falcă, să țină cât mai puține mâțe în casă, iar dacă nu poate să renunțe la ele, să le taie neaparat cozile, precum Hagi Tudose, Să facă duș nu doar în doi, ci în patru, cu vecinii de palier. O săptămână la unii, o săptămână la alții.

La fel și cu medicamentele, cât mai puține, că astea, după ce că sunt pline de otrăvuri, dau dependență și scurtează viața. Un leu economie de acolo, doi din partea cealaltă, mai o haină groasă, nu contează că e veche, și uite așa mai trece o iarnă fără să ne rugăm de copii să ne ajute, dar și înțelegând mesajul lu’ guvernanții care sunt: „că la toți ni greu, dar nu la toți la fel!”

Întreb și eu și să mă lămurească careva și pe mine de s-o putea: dacă obletele nu fumează, nu bea cafea, alcool, nu are pisici în casă, programează centrala termică la 18, hai 19 grade, iar becul din baie e folosit doar când vin musafirii, credeți că acesta va face economie la consumurile casnice mai mult decât cei care au toate aceste vicii? Nu? Și atunci? A, dau dovadă de civism și patriotism? Ptiu, drace, uite chestia asta nu mi-a trecut prin cap. Atunci să ne apucăm de economie, frați obleți!

Nu, nu am nimic. Absolut nimic, doar că, trecând zi de zi pe lângă o parohie de cartier unde se practică acest serviciu, iar nările mi se inflamează, ca de la tămâie, de mirosul de sarmale și cârnați prăjiți la felul II, nu pot să nu-mi pun întrebarea, ca un bun creștin ce sunt, câți dintre enoriașii amărâți ajung la un polonic de ciorbă, o lingură, două de pilaf ori piure? Câți dintre cei care, dintr-un motiv sau altul, au ajuns să-și trăiască visele sub poduri, prin săli de așteptare din gări sau guri de canal, au avut norocul să fie opriți pe stradă de un om al Domnului și îndemnat să treacă pragul sălii de mese a parohiei? Că eu așa înțeleg să-ți faci pomană cu aproapele tău. Nu tu cu burduhanul plin, iar el cu mațele ghiorțăind de foame.

Iar de aici, o altă nedumerire la fel de mare: unde se duc banii obținuți din vânzările porților de mâncare? Intră în gestiunea parohiei și cu ei se cumpără candele, lumânări și iconițe sau ajung mai sus? Mai sus și de protopopiat? Sus, de tot, la Episcopie? Întreb, nu dau cu bota. Că așa zic unii. La Vlădică, la Episcopie, după principiul centralismului democratic. Eu nu cred. Bârfe și cârcoteli de oameni cu mintea odihnită. Că, vorba aia,  Vlădica are destui bani să hrănească o singură gură, pe a lui. El nu va ajunge niciodată șomer și cu atât mai puțin, muritor de foame. El este veșnic, în straiele lui preoțești, cusute cu fir de aur. Ș-apoi, la ce bun i-ar fi opulența din biroul episcopal, cu mobilă scumpă și bunuri care de mai care mai sofisticate și făcute pe comandă?

Bănuiesc că salariul Prea Sfințitului este unul suficient de mare pentru un singur om (pentru că la urma, urmei e și el om care mănâncă cu o singură gură, la fel ca noi toți), care nu are familie și nici moștenitori. Și atunci, ce să facă cu banii, că doar nu i-o lua cu el pe lumea cealaltă. Mă gândesc că are un salariu ca al prefectului sau al președintelui de Consiliu Județean, dar nu am de unde să știu asta pentru că, dacă veți încerca să aflați asta din declarația de avere o să primiți un răspuns pe măsură: „nothing found”, ceea ce în traducere liberă înseamnă că nu s-a găsit nimic din ceea ce vă interesează.

Totuși, unde se duc, când se duc, banii din porțiile de mâncare din bucătăria parohiei?

Auzi, Gogule, imaginează-ți-o pe tanti Claudia, că așa o chema pe străbunica lor, Claudia Rhedey, la conacul din Sângeorgiu, plivind buruienile din stratul cu ceapă și lăptuci, întinzându-și pe sârmă jupoanele și corseturile, ștergând praful din dormitorul ei, aranjându-se în fața oglinzii imense de la castel, punându-se la punct cu toate știrile mondene din imperiu, cine cu cine s-a mai cuplat, cine a mai divorțat, care s-au mai duelat, fiind la zi ultimele noutăți din modă. Că am uitat să spun, Claudia asta era o femeie pedantă, iubitoare de petreceri, ca orice unguroaică din istorie, și nu scăpa niciun party organizat la Viena. Nu începea un bal fără dumneaei, iar bărbații făceau scurtă la gât de la atâta privit spre ușa pe care obișnuia să intre. Ce mai, un fel de miss al imperiului, ba chiar al Europei din acele timpuri.

Ei, acum înțelegi, Gogule, de ce Charles ăsta al tău o căutat cu tot dinadinsul să ajungă la Viscri? Nu să grebleze pășunea, să ia un leu de la APIA, nu să pună în pământ o fasole, un cartof să aibă pentru iarnă și nici să taie lemne de foc. Îl trage ața, glasul pământului, cum ar veni. Că a visat el într-o noapte un moș, unul cu trăsături de cioban mioritic, care îl îndemna să vină la Viscri, condiție obligatorie pentru a ajunge rege. După modelul Claudiei noastre care, le place unora sau nu, a fost unul dintre artizanii a ceea ce este regatul de astăzi. Căci, fie vorba între noi, fără Claudia lu’ Rhedey, azi poate nici nu vorbeam de moartea reginei căci cine știe dincotro ar fi apărut descendenții lui United Kingdom…

Terminați cu prostiile. Nu v-am spus că a fost plecat în vacanță, dar acum s-a întors și cum s-a întors îi dă peste nas lui Felix Borcean. Pe Facebook, să vadă toți cine e jupânul. Că de la un pârlit de primar la secretar de stat e cale lungă neică. Ce contează că unul e pus acolo să fie la număr, iar celălalt ales. E ca-n armată: funcția bate gradul. Pe Felix l-o mâncat în cur, Doamne iartă-mă că vorbesc așa într-o zi de sărbătoare ca asta, n-a avut de lucru și și-o spus părerea într-o cestiune fierbinte:  „Și Dani Surdu ocupă o funcție importantă, dar nu cred că vine cu setea de revanșă să candideze împotriva lui Nelu Popa.”.

Atât i-o trebuit lui Daniel, dovadă că de îndată i-o sărit muștarul. Și de la înălțimea funcției de secretar de stat, i-a aruncat peste umăr amărâtului de primar: „În primul rând, sunt un om de echipă și am demonstrat de nenumărate ori acest lucru, inclusiv domnului Borcean în campania electorală în care el a candidat, propus de echipa PNL! În al doilea rând, nu voi candida împotriva unui camarad, iar ceea ce spune Dl. Felix Borcean este tocmai pentru a «băga joarda prin gard» și a crea instabilitate și discordie, un gest pe care nu îl înțeleg…” Râde ciob de oală spartă. Dani Surdu, în momentele sale de nostalgie, rememorează și acum vremurile cu marea familie a PPDD, din care și el cu mândrie patriotică făcea parte!

Așa e, domnule Dani. Unde ai dreptate, ai, și nu te contrazic. Tu ești unul din oamenii de bază din echipa liberală. Mai bine zis, din jumătatea (aia bună) de la Caransebeș, căci, în cealaltă jumătate din echipă, cea de la Reșița, nici nu contezi. Pagubă-n ciuperci. Așa zic unii. Unii camarazi care nu te-ar fi trimis niciodată în minister dacă ar fi fost după ei. Nu numai că nu te-ar fi trimis, dar nu ți-ar fi dat nicio funcție de șef aci, în județ.

Cât privește supărarea pe primarul din Caransebeș, dă-mi voi să-ți spun că, vorba matale, trăiești într-o coproducție SF, pe care o înțelegi doar tălică. Prin vorbele lui, omul ăsta n-a spus nimic rău, că să vă îmbârlige sau, cum plastic te-ai exprimat, să bage joarda prin gard, să creeze instabilitate și discordie (bă, Dani, nu e de ajuns instabilitatea care e acum? Crezi că era nevoie de alta în plus? Ce dracu ești așa copil…). Că dacă citeai cu atenție, și nu doar că citeai, ai fi înțeles corect ce a spus (nu ce ar fi vrut să spună): „Și Dani Surdu ocupă o funcție importantă, dar nu cred că vine cu setea de revanșă să candideze împotriva lui Nelu Popa.”. Deci, omul ăsta spune clar: „nu cred că vine… să candideze împotriva lui Nelu Popa” Capito? Simplu ca vaca. Pentru asta nu-ți trebuie multă școală și nici măcar să citești printre rânduri. E suficient să fii secretar de stat.

UPDATE: Când te întorci de la București, oprește-te la Caransebeș că am înțeles că Felix s-a apucat de meditații la Logică. Lucrează ieftin și eficient!

Ca de exemplu Charles, care o viață întreagă a trăit pe spinarea lui tătâne-său și din ce-i dădea pe ascuns mama regină care s-o prăpădit zilele trecute. Degeaba a fost cine a fost, că nu a muncit nicio zi în viața lui. Nici măcar o oră. A, pentru albumul de familie mai punea mâna pe o greblă, pe o mașină de tuns iarba, se mai fotografia lângă o grămăjoară de curcubete, dar de muncit cu carte de muncă, niciodată. Nici nu vreau să-mi imaginez, flăcău fiind în toată firea, cum se ducea la regină să-i ceară câteva lire acolo să poată ieși la un suc cu Diana sau Camila. Și regina, ca orice mamă iubitoare și înțelegătoare, scotea de la pușculiță firfiricii. Ce greu i-o fi fost sărăcuțului de prinț să tot stea cu mâna…

Ei, dar acum s-o schimbat boierul. Bătrâna regină a trecut la cele veșnice și, vrând, nevrând, Charles al III-lea, așa se numește acum de când a devenit rege, se vede nevoit să se apuce de lucru. Dacă vrea pensie, dacă nu, să-l întrețină fi-su și noră-sa. Deocamdată își face formele de angajare, cu fișa medicală, cazier, protecția muncii, CAR, bănci,  cu toate cele trebuincioase. De lunea viitoare își ia tronul în primire. Gata cu zburdălnicia, cu joaca, cu intratul în casă după 9 seara. Totul va fi la program. Gata cu mofturile la mâncare, gata cu plimbările nocturne, gata cu mai știu eu ce…

Din păcate, gata și cu Viscri, că nu mai ține, ca, una, două să fugi de la Palatul Buckingham la Viscri să bei un stamplu de vinars, să mănânci slană cu ceapă roșie și mălai făcut în țăst. Știu că-ți pare rău, dar nu am ce-ți face, cine te-o pus să te faci rege?