Bă, Cătă, cu  ce greșește femeia asta care se declară partizana familiei tradiționale? Când spune că: „Eu sunt creştină, sunt ortodoxă şi consider că familia este formată dintr-o femeie şi un bărbat.” . Să nu-mi spui că tu și ai tăi cu care conduceți la București încă mai credeți în poveștile cu omuleții verzi care ne răpesc femeile, le lasă gravide, le plimbă câta cu farfuria lor zburătoare, apoi dispar și în barza care aduce copiii în cioc. Sau te pomenești că în România de astăzi e o rușine dacă nu faci parte din comunitatea LGBT? Don Cătă, tălică ai văzut, sau măcar ai auzit, ca din două femei sau doi bărbați care se iubesc să se nască un copil? Cunoști vreun caz la voi în USR de acest gen?

Dragă Drulă, tu ai crezut că dacă o ștergi pe Lasconi de pe lista de la europarlamentare, alegătorii o să-și spună: „Uite, bă, ce deștept e ăsta. De oameni care să gândească ca el avem nevoie să ne reprezinte.” Sau că românii se vor călca-n picioare să voteze USR. Așa este? Că ăia de la Bruxelles o să tropăie și o să te cheme la ei să te felicite pentru decizia ta: „Bravo, măi Herr, măi Mister Drulă sau cum dracului ți-or zice. Ești cu adevărat european și universal în același timp.”.

Auziți și voi ce a putut debita Drulă după decizia luată: „Am certitudinea că Elena a înțeles că întreaga discuție publică din ultimele 24 de ore, împreună cu situația personală devenită publică, afectează campania și concentrarea USR pe lupta cu monstrul PSD-PNL.”. Bă, agaricilor, după decizia voastră o să rămâneți cu jumătate din procentele pe care le-ați avut până săptămâna asta, că restul sunt ale Elenei Lasconi pe care niște frustrați o condamnă pentru convingerile ei referitoare la familia tradițională. Nu v-ar fi rușine!

Auzi, bă, nene, când l-or întrebat unul de-al nostru, din sală, dacă are de gând să candideze la Cotroceni, nea Nicu a răspuns profund, ca un adevărat lider politic, ca să nu spun ca un adevărat comandant de oști: „De ce credeți că sunt aici?” Am exclamat sincer: „Așa o zis, mă?” „Chiar așa, nene” Nu m-am putut abține: „Bravo, don Ciucă, bine i-ai spus, că dacă n-ai avea de gând să candidezi ai fi stat acasă, s-o ajuți pe doamna lu’ tălică să pună gogonele și conopidă pe iarnă și varză la butoi, că așa face un bărbat responsabil.”. Șukar răspuns, nene, dar vin eu pe partea astălaltă și zic „Cum să întrebi, bă, fie și la mișto, una ca asta? Dacă candidează sau nu președintele partidului? Cine ești tu, bă, să-ți permiți așa ceva? Ce dracu, te tragi de șireturi cu eroul nostru din bătălia de la Nassiriyah? Păi dacă nu era el să țină piept irakienilor, crestinismul se ducea pe sfânta sulă. Și la urmam urmei, de ce nu ar trebui nea Nicu să candideze? Să nu-mi spui că-i mai bun piticul ăla de la Cluj, Boc, bă, că de el este vorba, sau Bolojan.”.

Nene, și de ce n-ar fi bun, bă, de președinte, nea Nicu? Că a plagiat la teza de doctorat? Ce e atât de grav? Câți n-au făcut asta și nimeni nu le-au luat caii de la bicicletă. Că are pensie specială? Ei, și? Păi noi am vrea un președinte pe unul care a trăit toată viața lui din ajutorul social. Să se ducă la Cotroceni ca să ce? Să frece ridichea cinci ani și se îmbogățească. Zău mă? Și ce rău a făcut dacă a plagiat și el câteva rânduri acolo, că a explicat că nu a făcut-o din rea voință, ci din lipsă de inspirație.

Bă, Gogule, să știi că ai dreptate: pentru atâta lucru să nu lași omul să candideze? Să fim serioși, ce dracului! Invidia e mare, asta e, nu că nea Nicu nu e cel mai bun sau măcar la fel de bun, precum o fost Klausică. Nu, invidia asta care vine dinspre Batistuță și Boc. Că nu se mai satură de funcții și de bani. Dar eu sunt convins, vorba lu’ Eba, fata mică a lu’ Băsescu: „Cu nea Nicu în frunte, vom avea succesuri multe!”

Nu am nimic cu acest domn Alin Muntean, noul manager interimar al Direcției de Cultură. Bravo lui că este liberal, că a știut să dea din coate, că este navetist, că până în urmă cu trei, patru luni a fost și subprefect, tot datorită partidului, dar îl întreb, ce cauți matale, don Alin la Cultură? Eu știu că PNL-ul ăsta (sărac, dar cinstit) avea obligația să-ți dea un post de șef pe undeva după ce ai fost trimis acasă de la Prefectură. Că așa e la noi. La noi în PNL. Stai liniștit, că și în PSD e la fel. Că ăști, după cum știi, au pus un popă șef la Direcția de Tineret și Sport.

Repet, cum ai ajuns  să conduci Cultura acestui județ?  Că te întreb pe tălică, în afară de „Capra cu trei iezi”, „Punguța cu doi bani” și „Prâslea cel voinic și merele de aur”, ai mai citit ceva? Cum, doar pe primele două? La asta din urmă te-a apucat somnul și n-ai mai terminat-o. Te înțeleg, frate, greu cu cititul ăsta. Și, atunci, ce cauți la Cultură? A, te-o numit doamna Raluca care (scuzați cacofonia, dar la ministerul ăsta e permis orice) se exprima atât de plastic când citea din propriul puț al gândirii: „Omul să aibă garanția că nu se culcă sănătos și se trezește, ferească Dumnezeu, mort.”. Și, mă rog, doamna Raluca care este de unde te știa pe matale de te-o numit șef la Cultură? Să nu-mi spui că când (iartă-mi din nou cacofonia) ați fost mici ați alergat amândoi cu cercul, că nu te cred.

Doamne, asta-i o palmă grea pe obrazul Culturii cărășene. Pe cuvânt, dacă exagerez cu ceva. O mare bătaie de joc la adresa unui poet de talia lui Costel Stancu, a unui critic literar precum Gheorghe Jurma, Bata Marianov. Să nu mai vorbim de Ada D, Cruceanu. Cum e posibil, frățioare ca oamenii ăștia să aibă deasupra lor pe unul ca Alin de la Glimboca. Apropos, don Muntean, matale ai auzit de oamenii ăștia de cultură? De Sabin Păuța sau de Octavian Doclin, de Petru Comisarschi? Nu? Păi n-ai de unde, că la rugă la Glimboca nu se joacă după compozițiile maestrului Păuța, ci după ce zice torogoata!

Auziți și dumneavoastră de ce au fost în stare să scrie liberalii într-un comunicat al PNL citat de presă, în care anunțau și justificau numirea lui: „Alin Muntean este un factor de echilibru și consens, demonstrând capacitatea de a anticipa și evalua în consecință orice decizie cu profesionalism, deschis dialogului și bun cunoscător al firii umane. A dovedit de-a lungul timpului afinitatea și susținerea sa pentru toate evenimentele de calitate al căror scop a fost acela de a promova valoarea și tradiția românească”. Comunicatul ăsta îmi amintește de anii ’50, când primarii erau puși din rândul celor care nici nu știau să se iscălească.

Alo, PNL-ule, nu mai posta, bă,  comunicate de astea că te faci de cacao. Auzi la ei, bă, frate: „este un factor de echilibru și consens, deschis dialogului și bun cunoscător al firii umane.”. Și pentru asta trebuia să-l puneți șef la Cultură? De ce nu l-ați trimis la Situații de Urgență sau la Comisia de Dialog Social, dacă tot e factor de echilibru și consens? Bă, voi sunteți cu toate țiglele pe casă, vorba lu’ Gogu. Eu nu cred!

Că de ce scriu toată ziua de rău despre Romi. Altceva mai bun de făcut nu am decât să mă leg de Romeo că, vorba aia, doar e președintele Consiliului Județean, iar eu un pârlit de ziarist. Zău, mă? Află că, tocmai pentru că e președintele Consiliului Județean scriu despre el. Despre prostiile pe care le face și tâmpeniile ce le dă pe torogoată.  De asta scriu. Iar el nu se supără, doar uneori îmi spune că am cam exagerat. Nu că n-am dreptate, ci doar că am prea exagerat.

Unii îmi reproșează că publicația la care scriu este una de tot căcatul. Că în ea îmi vărs toate frustrările și că sunt plătit de alții ce să scriu. O fi, gusturile omului trebuie respectate, dar dacă este așa, de ce mai citesc stimabilii detractori? De ce, aproape zilnic, vin cu comentarii în care sunt făcut în fel și chip. Inclusiv, să-mi fie rușine că la anii mei, în loc să-mi văd de bășinile mele scriu toate tâmpeniile de pe lume. Sau că am contracte cu instituțiile statului. Pe cei care sunt îngrijorați de modul în care mă „înfrupt” din banii publici îi întreb un singur lucru: Câți bani ați scos din buzunar să ne citiți, pe mine și colegii mei, zilnic? Nici un leu, vă spun eu. Câți dintre voi, cei care mă înjurați și mă faceți cum vă vine la gură sunteți dispuși să plătiți un abonament lunar, de 3, 4 euro (cât un pachet de țigări)? Nimeni, sau foarte puțini, nu-i așa? Atunci, vă întreb: Vi se pare normal să beneficiați gratuit de roadele muncii mele? E ca și cum v-ați duce la supermaket cu cardul și buzunarele goale. Faceți experimentul ăsta, să vedeți dacă casiera vă lasă treceți moca cu coșul plin de cumpărături. În plus, Subiectiv este opinia personală a celui care scrie (de asta îi și spune Subiectiv), iar pamfletul este un gen literar în care laudele și poveștile despre panseluțe nu au ce căuta.

Și atunci de ce mă înjurați? Nu mă mai citiți, și gata. Schimbați foaia. De mâine treceți pe alt site sau ziar unde sunt lăudați toți cei care vă sunt dragi: politicieni, șefi de instituții. Și va fi bine pentru voi care tot înjurați zi de zi presa asta din Caraș-Severin. Sau făceți-vă un ziar online în care să scrieți cât de frumoși și deștepți sunt cei pe care îi proslăviți, cât de colorată este toamna asta și cât de buni sunt (o parte) din cei care ne conduc. Făceți-o și eu vă promit că nu o să vă înjur. Dimpotrivă, o să vă respect opiniile. În plus, voi face abonament  căci, vorba aia: Nici pâine fără muncă, dar nici muncă fără pâine! Dar până atunci, vă întreb, precum regretatul antrenor de fotbal, Titi Teașcă: Ce rău v-am făcut?

Dar până atunci, protagoniștii se tatonează, participă la tot felul de workshop-uri, fac sondaje, trag sfori, dau din coate să ajungă la televiziuni, întocmesc liste de candidați și își iau angajamente care de mai care mai năstrușnice. De pildă, Comisarul, alias Ionuț Popovici, vicele PSD-ului cărășean, mărturisea că, dacă Silviu Hurduzeu nu va ajunge președinte al Consiliului Județean, va pleca din oraș, din județ și din țară. Din Europa nu, că America ar fi prea departe  ca să facă naveta săptămânal.

N-am avea motiv să nu-l credem, deși Romi ne vinde un pont, precum Oracolul din Dămăroaia: „Stați pe pace, că n-o să plece niciunde. Ce să să facă în afara țării? Acolo nu merge cu vrăjeala, acolo trebuie să muncești. Apoi, astăzi în România găsești cam tot ce e și afară.” La rândul său, întrebat fiind, Silvică Hurduzeu se declară de acord să demisioneze din fruntea PSD-ului, dacă pierde alegerile. Că așa e și la fotbal. Nu ai calificat Naționala la Campionatul European sau Mondial de fotbal, îți dai demisia și pleci. Corect, don Silviu.

Dacă credeți că acestea sunt cele mai sincere declarații de responsabilitate politică, înseamnă că nu l-ați auzit pe „ursulețul” Dunca într-un LIVE la Express de Banat, când sugera populației să-l aleagă la pachet cu consilierii. Cât mai mulți, consilieri și dacă s-ar putea, fără număr, fără număr, ca la maneliști, ca să nu se trezească ca în mandatul ăsta, că va rămâne în curul gol, dacă îi vor pleca cinci, șase consilieri la alt partid. Altfel, își va da demisia în secunda următoare.

Bă, frate, ce vremuri am ajuns să trăim! Ptiu pe voi, să nu vă deochi!

Iar tu, după cum ți-e năravul, ai reacționat în secunda următoare. Că așa ești învățat, tot ce-ți bagă unii  în cap, dai pe torogoată. Ești ca un prunc neumblat prin lume și care pune botu’ la orice. Imediat ți-o sărit țandăra. Ai sărit de cur în sus. Nu pe dracu! Ți s-o urcat sângele în cap când l-ai văzut pe Brian pozând alături de dușmanii tăi. Ce ți-ai zis: „Doamne, cu ce ți-am greșit, Doamne, de rămân și fără Brian? De ce mă pedepsești, Doamne, în halul ăsta?” Zi că nu este așa? Ai încercat să o scalzi, să-i găsești o scuză lui Brian, cum că ar fi un câștig imens pentru PSD, dacă s-ar da de partea lui Silvică, dar n-a ținut. Și știi de ce nu a ținut? Pentru că ai dat cu bățu-n baltă, spunând : „Primarii noștrii PNL în foarte multe situații sunt faini și corecți pe când conducătorii PSD din județ (cel puțini cei din fotografie) sunt alunecoși, profitori sau escrocii ca în cazul traseistului de la PMP.”.

Bă, Romi, tu te auzi ce spui? Sau vezi ce prostii scrii? În primul rând, „noștrii”, adjectivul ăsta posesiv (îi spune așa că aparține cuiva) nu se scrie niciodată cu doi de „i”, dar niciodată. Asta trebuia să înveți în clasa a IV-a sau a V-a. Iar, în contextul dat, „escrocii” nu trebuie articulat. Adică, scris cu doi de „i” . Cu cine ai făcut, bă, puiucule, gramatica? A, cu profesorul de latină. Limba Latină veche. Ei, așa mai ai o scuză.

Dar postarea ta a avut și o parte hazlie, demnă de Gala umorului românesc ce se difuzează pe TVR 2. Aia cu „Primarii noștrii PNL în foarte multe situații sunt faini și corecți”. Auzi, la el, în foarte multe situații. Și în rest nu… Ha, ha, ha. De unde dracului le scoți, bă, Romi?  De unde?

„Ce râzi, bă, ca prostu’, bă, Gogule? Ce ai găsit de râs în treaba asta, dacă așa l-o chemat pe om? Că așa cum te cheamă pe tine la carte Gogu, tot la fel răspundea și el când era întrebat al cui era: «A lu’ Flocea, neică, al cui să fiu?» Asta nu-i poreclă, așa cum avea fotbalistul ăla de la Steaua, Florin Marin, ci chiar numele lui. Nimeni n-a luat în seamă numele său, dovadă că, dintre atâția oameni care au făcut ceva pentru neamul ăsta, el a fost ales să devină sfânt, iar cei care au făcut propunerea, cu siguranță au avut suficiente motive să ceară asta. Așa că numai râde ca proasta-n târg, că n-ai de ce.”

Așadar, de anul viitor, să nu vă surprindă auzind-o pe soție spunând că se duce la biserică să aprindă o lumânare și să se închine la SF. Flocea. Sau să pupe, mâine, poimâine, racla cu probele de ADN ale sfântului. Și nici să nu vă surprindă că localnicii din Pojorâta vor sărbători Zilele Comunei, exact de numele din calendar al cuviosului. Că nu numele contează, ci faptele cele bune săvârșite  aici, pe pământ.

Lasă, Gogule, nu mai da atât din fleancă, că tu și așa nu te prea duci la biserică. Zi mersi că nu l-au canonizat până acum pe Terente și roagă-te la Doamne, Doamne să nu o auzi într-o bună dimineață pe nevastă-ta: „Azi noapte am visat că am fost la biserică și m-am închinat la icoana Sf. Pomohaci, cel făcător de minuni, și ce ușurată mă simt bărbate!.”

De pildă, ieri, chiar de Ruga de Sf Dumitru, Comisia de Învățământ din Camera Deputaților, din care face parte și nea Marius al nostru, s-a întrunit în teritoriu. Și din toate locurile atractive din țara asta, au ales taman Teregova. Bă, mă lași? Ce să facă, bă, o comisie a Parlamentului României într-o comună? Ușor, Gogule, ușor. Nu te ambala, că-ți reproduc ad literam din însăilarea postată pe Facebook: „Am avut dezbateri constructive alături de colegii din Comisie, alături de Inspectorul Școlar General, alături de d-na primar, alături de profesori și elevi ai liceului Sf. Dimitrie din Teregova.”. Zău, mă? Dezbateri constructive alături de unul, de altul? Pe bune? Hai, bă, nea Marius, chiar ne crezi copii? Ai invitat Comisia la Teregova să aibă dezbateri constructive cu elevii? Care elevi, nea Marius? Ăia din Comisie știu care e promovabilitatea la BAC, la liceul cu care te lauzi? O pus vreunul vreo întrebare? Nu? A, înțeleg, ei or fost la număr, să dea bine în poze.

Pe cine prostești matale, măi, nea deputatule? Voi care lucrați două zile și jumătate pe săptămână, v-ați găsit taman de Sf. Dumitru să vă întruniți în ședință. Ce chestie, domnule! De ce nu spui că ți-ai invitat colegii la negeie, la mâncat, la băut și la distracție? Să te făloșești, plimbându-te cu ei la braț pe ulița principală. Să le arăți oamenilor că nu ești un ciuri-buri la București. Nu ești, nea Marius, că ce ai reușit tălică să faci cu aducerea Comisiei la dezbaterile constructive de la Teregova, nimeni din județul ăsta nu a reușit. Nici Frunzăverde, nici Mocioalcă și nici Vela. Și nu că nu ar fi putut, dar cui să-i fi trecut prin cap una ca asta?

Mai o chestie, nea Marius, după care te las în pace. Protocolul cu colegii din Comisia de Învățământ a fost suportată din bugetul local sau din donații? Întreb, nu dau cu parul!

Mi-am amintit de toate astea zilele trecute când, palestinienii din Fâșia Gaza au „explodat” pur și simplu când au deschis TIR-urile cu ajutoare umanitare trimise de ONU. Toate ticsite cu orez și linte. Oamenii ăia s-au blocat când au văzut una ca asta. Ei toți se așteptau să primească pesmeți, biscuiți, grisine, conserve, fructe și când încolo ONU și-a demonstrat prostia. Sau perfidia. La fel ca occidentalii la revoluția română. Cum să trimiți orez și linte, cât timp apa în Gaza e mai scumpă decât aurul? Că până și copilul de țâță știe că fără apă, nici orezul, și nici lintea, nu se pot prepara. Bătaie de joc, ar spune unii. Imbecilitate, ar replica alții. Imbecilitate din partea ONU, să ne înțelegem. A înalților comisari responsabili și specialiști în momente de criză umanitară. Dacă ajutoarele ar fi provenit din donații, treacă, meargă, dar așa…

Și asta nu e totul pentru că, după ce secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a mărturisit: „este important să recunoaștem că atacurile Hamas nu au avut loc din senin”, e posibil ca ajutoarele umanitare ale ONU să nu mai ajungă în Gaza. Oficialii israelieni s-au înfuriat atât de tare, încât i-au cerut lui Guterres să demisioneze. Și până cînd Guterres va băga la cap că libertatea nu înseamnă să spui tot ce simți și că nu e bine să te pui rău cu cei care conduc lumea, este posibil ca amărâții ăia din Gaza să moară pe capete, fără ca unora să le pese prea mult de soarta ori de cauza lor.

Și mândru mi-s că porcul nostru a ajuns la fel de apreciat și de căutat ca și caracatița, melcii și scoicile macaronarilor. Bine, nu tot porcul, ci anumite părți din el. Printr-o publicitate agresivă, dar eficientă, jmecherii din așa-zisa industrie a produselor tradiționale, au făcut din clisă, șorici și jumări vedetele oricărui târg de iarnă, primăvară, vară, toamnă. Străinii, mai ales ăștia din zona mediteraniană, care simt că afacerile lor cu fructele de mare sunt în pericol,  se întreabă care e secretul acestui boom culinar românesc bazat pe trioul respectiv. Răspunsul samsarului român este unul simplu: „Prețuri umflate, nene, prețuri umflate. Profităm de naivitatea cumpărătorilor și de politica noastră de marketing, cea cu obrazul gros.”

Până mai ieri, credeam că e o nebunie să dai 100 de lei pe un kil de jumări, ori 120 de lei pe șorici, așa cum cereau comercianții la târgul de la Reșița, dar iată că citesc în „Adevărul” că, dacă am poftă de așa ceva să cumpăr neaparat căci, în alte părți ele costă dublu. La Cluj, la un târg de toamnă, jumările au fost regina balului, doritorii trebuind să scoată din buzunare 190 de lei, iar pentru un kil de tobă 130 de lei. Să nu mai vorbim de parizerul de casă (în care se bagă de toate și mai puțină carne) care a ajuns să coste 90 de lei! Prețuri asemănătoare și la Tulcea, de parcă ar fi înnebunit toți cei care se laudă că prepară produsele astea tradiționale după rețete moștenite de pe vremea lui Ștefan cel Mare.

Acum, între noi fie vorba, nimeni nu se duce la târg să cumpere un kil de jumări. La prețul ăsta cumperi 100 de grame, cât să pui pe o măsea, sau 50 de grame, să le păstrezi într-o cutiuță și să le miroși, să-ți treacă de poftă. Și mai e ceva, o rugăminte către primul ministru al acestei țări: „Tati, când stabilești procentul cu care să crească pensiile și salariile, să ții cont de prețul jumărilor la Bursă.”

Deci, cei trei crai de la Apus, Cătă Drulă, Tomac și Orban bacsi, și-au promis unul altuia să fie împreună și la bine, și la rău. Să se sune când e nevoie, să-și trimită mesaje pe Facebook sau să se întâlnească la o pastramă și un șpriț în Piața Amzei, cu condiția ca Orban să-și aducă cu el mandolina celebră. Adică, să se aibă ca frații, ca să nu-i batjocorească alde PSD. Așa că, să nu vă surprindă dacă la iarnă îi veți vedea în formulă completă cu plugușorul și sorcova, bătându-vă la ușă să vă ureze chestia aia cu: „nu stați să vă holbați, ci pe noi să ne votați.”.

La București, ca la București, dar nu știu cum se vor înțelege în provincie că, vorba aia, orgoliile-s mari, iar interesele sunt pe măsura aspiranților la funcții și locuri de muncă babane. De pildă, cum să se impună useristul Plujar în fața pemepistului Voina și a „cardinalului” Richelieu (alias Hadrian Popescu), cât timp în urmă cu trei ani nu a fost în stare să negocieze nimic pentru el și partid? Am dreptate, conașule? Te halesc ăștia doi, cu fulgi cu tot. Andrei, tu ești prea sensibil și prea finuț pentru politică. Politica e pentru bărbați fără scrupule, fără mamă, fără tată, băieți de gașcă, nu de venit la oră fixă acasă, de plimbat copiii, de mers la cofetărie, la o prăjitură. Părerea mea. A, ca să fii la număr, merge.

Curios sunt de partea cui o să fie Lucică Voina de acum încolo. Că până acum a moștenit orientarea în CJ. Va trece de partea consilierilor liberali în Consiliul Județean sau va rămâne același soldat credincios PSD-ului când vine vorba de dat la gioale lui Romeo Dunca? În privința lui H. Popescu, ce să mai vorbim. Chiar dacă Forța Dreptei e ca ghiocelul ce încearcă să răsară de sub plăpumioara de zăpadă, el tot șef va rămâne, că nu degeaba i se spune „cardinalul Richelieu.”

De asta zic: ce alianța lu’ pește o mai fi și asta?