Până nu de mult, existau cazuri izolate, ici-colo un primar care, nu că nu vrea să îmbătrânească, ci mai degrabă să impresioneze domnișoarele și doamnele nemăritate cu podoaba lor capilară. Cu timpul, precum pesta porcină, boala a  scăpat de sub control, iar astăzi în județ au apărut adevărate focare, după principiul „Eu-s mai fraier decât el?” Chiar așa, frate, tu ești mai prost decât alții? Cum să te uiți la ăla care n-are decât un singur mandat în fruntea primăriei, iar tu cu trei, patru să rămâi chel toată viața? Păi e corect? E drept să fie așa? Eu zic că nu. E adevărat, nu chelia (la fel ca haina) face pe om, dar una e să te fotografiezi cu ea zi de zi, că n-ai încotro, și alta-i să-i bagi în boală pe cârcotași. Adică să-ți tragi look nou cu care să te plimbi toată ziua, bună ziua pe bulevard, pe uliță ori pe Facebook. Va fi un adevărat șoc pentru unii care de o viață te știu chel și, dintr-o dată, te văd cu părul  dat pe spate, a la Elvis când juca în filmele alea de la Acapulco și Las Vegas, ori cu freza pe partea dreapta.

La urma, urmei ce mare scofală e și asta? Să i se ia păr de la subsiori, de pe fese sau mai știu eu de pe unde să i se pună pe frunte. Că între noi fie vorba, după atâta muncă pentru binele obștii, merită și ei săracii tichia de mărgăritar, mânca-v-ar tata pe ei de băloși. Pardon, de frumoși ce sunteți voi!

Dar până să vină Moș Crăciun, cel cu barba de vată și sacul cu care gazda cărase varză sau cartofi la Ziua Recoltei (altă poveste din vremurile în care aveam de toate… și nimic), „spectacolul” era desăvârșit de tradițiile strămoșești legate de sacrificatul porcilor. Nu vorbesc de obiceiul de la Prilipeți, Crâșma sau Gogoșu. Nu, mă refer la tradiția urbană născută din necesitatea supraviețuirii, apărută și dezvoltată între blocuri. Da, între blocuri, cu porcul înjunghiat (nu se inventase moda cu asomatul, sic!), cu pârlitul lui Ghiță, unii îl pârleau chiar cu paie, cică șoricul ieșea mai fraged, alți cu lampa cu benzină sau cu butelia. Cu spălatul în troacă și tranșatul pe „cuier”, cu cârnații, sângereții, pateul și caltaboșii preparați acolo, sub geamul vecinilor. Nimeni nu se supăra și nici nu se simțea deranjat de vălătucii de fum ori de mirosul ăla autentic, pentru că era în firea lucrurilor de atunci când, pentru cei ce nu știu, puteai să cumperi porc doar pe bază de buletin, dacă nu aveai bani. Dădeai buletinul țăranului (fermierii au apărut mai târziu) și plăteai când intra avansul sau lichidarea de la făbrică.

Mi-am amintit de toate acestea, în timp ce citeam un material legat de o întâmplare  care a avut loc zilele astea la Baia Mare. Un porc tăiat după tradiția urbană despre care spuneam că se încetățenise în conștiința orășeanului. Dar nu între blocuri, nici măcar în scara blocului. Nu, că ar fi fost prea nu știu cum. Fără haz și savoare. Așa că l-au suit pe acoperișul acestuia. Cum și cu ce? Habar nu am. În niciun caz cu liftul, la un bloc cu doar patru etaje. Nu știu dacă acolo i-au luat și beregata, cert e că sus, la înălțime l-au pârlit, l-au căsăpit și i-au dat un look nou, transformându-l cârnați și jumări, dup care l-au pus pe Facebook, să vadă toți băimărenii cum se tăiau pe vremuri porcii la bloc. Și ca la orice pomană a porcului, au mâncat, au băut și au jucat după cum le cânta ceterașul. Polițiștii locali erau în ziua lor liberă, așa că nu s-a pus problema să-i deranjeze careva!

Trăind așa, ca pe vremea lui Pintea, stai și te întrebi dacă Schengenul ăsta mai e o prioritate pentru mulți români. Că, vorba aia, ce ne trebuie nouă Schengenul, că doar nu ne aduce  lapte, carne, brânză, ouă, drob de sare în spinare, mălăieș în călcâieș, smoc de flori la subsuori. Nici măcar pensii ori salarii mai mari. Și, atunci, de ce să ne îndepărtăm de tradițiile astea strămoșești cu care ne-am născut, am crescut și am făcut mișto ori de câte ori soarta ne-a fost crudă?

Bă, voi ăștia europeni, ce vă credeți mai cu moț decât noi, mai lăsați-le dracu de păreri de rău, de gesturi de compasiune și alte rahaturi de genul ăsta, că nu ține. Dacă ați fi vrut să ajutați România, mai ales că s-au spus numai minciuni despre ea, ați fi chemat Austria la ordin, să-i spuneți să-și bage mințile în cap, să nu-și bată joc de UE. Or voi ați tăcut sau, în cel mai bun caz, ați mimat  neputința. De ce nu impuneți sancțiuni, inclusiv economice, împotriva kaiserului de la Viena? Dați-le peste bot urmașilor lui Hitler și a împăraților care, fie vorba între noi, nu veneau în Banat să ne dea, ci să ne ia tot ce aveam mai bun. Nu o faceți pentru că n-ați avea sânge în instalație, ci pentru că socotiți că e mai bine să vă vedeți de rețetele cu lăcustele și greierii voștri crocanți pe care vreți să ni le băgați pe gât, decât de interesele a două țări creștin-ortodoxe.

După același model al (ne)intrării în Schengen, într-o bună zi ne vom trezi singuri în fața unei declarații de război a Rusiei. Rând pe rând veți da bir cu fugiții. Singurii ce ne vor fi aproape, vecinii noștri tradiționali: Dunărea, Marea Neagră și Munții Carpați. Și nu pentru că n-ați vrea să ne fiți alături, dar n-ar fi exclus ca, taman atunci, trupele NATO să fie prinse în exerciții militare terestre în Câmpia Panonică a fostului Imperiu.

Cu ce suntem mai prejos decât alții, Gogule? Sau, mai bine zis, cu ce sunt ei mai deștepți decât noi? De ce a trebuit să ne milogim la ușile lor, când ai noștri copii erau și sunt cu o clasă peste ai lor? De ce a trebuit să facem compromisuri, să le dăm tot ce am mai avut mai de preț? Ca ei să voteze împotriva intrării noastre în Schengen, iar pe la spate să bată palma cu grupurile de interese de la Kremlin? Pentru asta? Ia să nu fi sărit în ajutorul refugiaților ucraineni cu ce am găsit mai bun prin cămările noastre, și în loc de un ceai cald și o pătură să le fi bătut obrazul pentru drepturile românilor din Ucraina. Sau să fi scris la fel de mult și despre ruși ori că Ucraina asta nu e înregistrată, oficial, în actele de la ONU. Mamă, mamă, ce tărăboi ar fi fost! Ce ne-ar mai fi auzit urechile și ce sancțiuni s-ar fi abătut asupra noastră. Ei au voie să facă ce vor, noi, nu.

Nu, pentru că noi suntem fraierii ăia, în frunte cu toți deștepții care ne-au condus până acum plecând de la premisa seculară cea cu „capul plecat sabia nu-l taie.” Și continuăm să fim la fel de umili. Doamne, să fi făcut austriecii una ca asta ungurilor, că a doua zi toate firmele cu sediul în Viena ori ar fi jucat ceardașul, ori ar fi avut obloanele trase și trimise acasă în 24 de ore. De ce nu avem și noi un Orban unguresc care să bată cu pumnul în masă? Căruia să nu-i pese de directivele UE, de Bruxelles, de Strasbourg, ci doar de țara sa și de ungurii săi.

Și, atunci nu se întreabă corect poetul Daniel Marian: „Eeei unde-i Iancu să meargă la-mpărat, noi fără Schengen, voi mâncați…”

Poftă bună să aveți!

Partea bună e că lu’ nea ministru nu-i pasă că e război și că prețul la petrolul rusesc a fost plafonat. Îl doare la baston. Din punctul ăsta de vedere, nu trebuie să vă faceți griji pentru mâine, poimâine și răspoimâine, și nici să vă fie frică că sistemul hidroenergetic pică sau că o să înghețați de frig în casele voastre. Neica Vergică ne asigură că în România liberalo-pesedistă (sună ca dracu formula asta de guvernare, nu-i așa?) iarna asta nu va exista riscul unei pene de curent, a unui „blackout” (ne-am dat dracului cum am ajuns să vorbim!) Și știți de ce? Pentru că avem de toate: apă în fântâni, baraje și lacuri de acumulare, stocurile de cărbune sunt căcălău, țiței pentru toate rafinăriile avem, plus râul, ramul și alte ingrediente de natură patriotică.

Bă, dacă ministrul spune asta, atunci așa e. Nu mai dați urechea la ce spun ăia la televiziunile pesediste unde toată ziua bună ziua i se cere demisia. De unde au scos-o și pe asta cu „taxa pe soare?” Nu mai poate să greșească omul că și săriți cu gura pe el, să-i luați beregata! Voi n-ați văzut că neica Vergică a explicat  după aia că a fost o neînțelegere la mijloc și că niciodată, dar niciodată, nu va exista o astfel de taxă? Doar în caz de…  De ce anume, nea Vergică? De cotele apelor Dunării la Drobeta Turnu Severin sau de cât de cald o fi la vară?

A,„există posibilitatea introducerii unei taxe. Dar eu nu văd niciun Guvern care să introducă această taxă vreodată în România.” ne asigură domnul ministru. Pe bune? Există, dar nu vezi că ar fi posibil să fie aplicată. Nu vezi acum că te-o luat gura pe dinainte spunând că o astfel de taxă nu va fi plătită niciodată în România. Nici tălică nu crezi ce spui, nu-i așa?