Ca urmare, Nenea Ciucă și ai lui au încropit o ofertă de primăvară, din care vor bifa începând cu data de 1 mai următoarele măsuri: înghețarea salariilor și a angajărilor, limitarea cheltuielilor cu bunuri și servicii la nivelul celor din 2022, interzicerea cumulului pensie-salariu la stat și alte chestii de genul ăsta. Totul pentru „folosirea chibzuită a banilor”, obiectiv pe care și l-a fixat guvernul. Bă, ne Nicule, de unde le tot scoți, dom’le? Când te aud că vorbești de așa ceva, îmi vin dracii instant. M-am săturat să tot aud de 30 de ani aceeași placă: „să economisim, să chivernisim, să folosim chibzuit banul public.” Chibzuiți-i, bă, frate, cine vă oprește? Sau cine v-a interzis una ca asta până acum? Faceți-o și nu mai dați din gură, lăudându-vă cu „vom face și vom drege.” Bagă-te, bă, nea Nicule în ăia 200 de secretari de stat, directori şi membri în consiliile de administrație, precum şi angajaţi în conducerea serviciilor de informații, toţi cu rang de secretar de stat. Bagă-te, bă, nene, că acolo colcăie de secretari de stat. În unele ministere sunt și opt, fiecare cu secretară, mașină la scară, locuință de la RAAPPS și câte alte favoruri.

Bagă-te, ce mai aștepți? Auzi, dar cu interzicerea cumului pensie-salariu la stat ce se aude? Ei, stai liniștit, nu bat niciun apropo, că tălică ești prim-ministru și ai voie să cumulezi și să ai orice, inclusiv pensie specială și teză de doctorat plagiată. Eu vorbesc de ăia de sub matale care știi cum fac: ies la pensie la 48, 50 de ani, după care țuști la stat. Ce măsură luați în cazul lor? Cum? Rămâne ca la CFR? Mai întârzie câteva luni, până la alegeri? Așa ziceam și eu, să se întâmple cât mai aproape de campanie, să fie cât mai proaspăt în memoria alegătorului român naiv, dar de bun simț. Ptiu, să nu te deochi, nea Nicule, ce ne-o mai pricopsit Dumnezeu cu un premier ca matale!

Dar până să se rumenească mielul, cică Boc, care oricât ar îmbătrâni tot mic rămâne, le-a povestit cum nu apuca niciodată să ciocnească ouăle de Paște cu tătâne-su, pentru că ăl bătrân îl spărgea mereu de fruntea lui tare și lată. Curios ca o fată mare, Batistuța l-o întrebat dacă e adevărat ce zicea Vadim despre el că atunci când era mic ai lui îi făceau baie în ibric și că ta-su îl bătea la fund cu cureaua de la ceas. „Băi, deșteptule, ai luat-o și tu pe urma ăluia? Eu te-am trimis la Bruxelles să fac om din tine, iar tu mă iei peste picior. Faci mișto de mine. Ia vezi că mă supăr și când mă supăr, fac rău.”, i-ar fi zis Boc.

Și după ce-or mâncat ei bine, până la râgâială, au trecut la lucruri serioase, care țin de țară și popor, economii la bugete și de măsuri administrative. Boc și-ar fi dat cu părerea că risipa de bani pleacă de la prea mulți bugetari, și le-a povestit cum ar fi vrut el să-i mătrășească pe când era prim-ministru, dar n-a mai apucat, că între timp s-o spart partidul, iar el o trecut la PNL. Bolojan și-a amintit că în frigider rămăsese ciorbă de miel de la Paște și a cerut să o reîncălzească până el avea să le explice chestia cu comasarea județelor, o dată, de două, de trei ori până rămân doar 15 din 41, în timp ce Batistuță s-a angajat să susțină tăierea pensiilor speciale. Și iarăși Boc l-a pus la colț: „Mucles. Tu să nu mai vorbești neîntrebat, că iar te faci de rahat.” În concluzia celor 3 B, comasarea județelor, orașelor și comunelor va salva România și pe liberali de la dezastru.

Ptiu, ce ghinionul dracului pe capul tău, puiucule. Când tu, Romeo Dunca, să zici și Doamne ajută, vin ăștia trei și reîncălzesc ciorba de potroace. Fraier ai fi dacă i-ai mai vota la anu’. Dar și așa, fă-ți de cap cât mai stai pe acilea, că după ce o să desființeze Bolojan, Boc și Batistuță județele, e gata și pita ta. Că, vorba aia, cine o să te mai aleagă pe tine președinte?  Poate ăia de la Pârneaura și Agadici. Sau ăia de la Cârnecea și Dobroaia, că pe alții nu-i văd în stare să se lege la cap cu unul ca tine după ce le-ai promis atâtea în campania electorală și nu ai făcut nimic.  Dar și cu votul lor, tot nu faci mare brânză. În cel mai bun caz, vorbești cu primarul din Turnu Ruieni și îl rogi frumos să-ți facă flotant pe Borlova că poate așa prinzi și tu în mandatul viitor postul de administrator de comună, să poți avea sub control situația de pe Muntele Mic. Din câte îl cunosc eu pe primar, nu cred că te-ar refuza. Dă-te bine pe lângă el, că nu se știe niciodată de unde-ți sare norocul.

De ce îmi vin dracii? Uite, așa. De aia, să mă întrebi tu. De fapt, tălică ai dreptate. Eu ar trebui să mă bucur că exiști, că ești unde ești, că îmi dai subiecte zi de zi, că mă amuz pentru toate prostiile pe care le scrii. De pildă, ca în postarea asta luată cu copy-paste: „Cât de neserios și nedrept să fie autorul încât să deformeze realitatea? Clasarea pe primul loc, alături de județul Cluj, în clasamentul semnării de contracte pe PNRR a fost posibilă în primul rând datorită efortului echipei de proiecte de la CJ. Ținând cont de promisiunea din campanie de a realiza 500 de km de piste de biciclete în județ, iată că s-a semnat pentru 700. Peste 60 de milioane euro atrași în județ au făcut posibil acest clasament. Rușine deci, pentru cei care denaturează adevărul.”.

Bă, Romi, iar ai dat cu bățul în baltă. Ce are, bă, sula cu prefectura și ce ai postat tu cu ce am scris eu? Mai citește încă o dată, pe silabe, ca-n clasa a I-a textul meu, dar și pe cel din Express din Banat semnat de colega mea Ildiko Szendrei, să pricepi și tu. Că eu în articolul de care te legi am scris că Ministerul Dezvoltării a publicat lista cu proiectele depuse și aprobate pe Componenta 5 din PNRR – Valul Renovării, runda 1 + 2 din cadrul Programului Național de Redresare și Reziliență. Și că, în județul nostru, Oravița e pe primul loc, cu 20 de proiecte aprobate, în valoare de 41 de milioane de euro, iar Consiliul Județean se află pe locul 4, la egalitate cu Primăria Dognecea (bă, omule, ce ți-o făcut Rof ăsta. Ți-a demonstrat că știe administrație, că știe să facă proiecte, nu ca tine, puiucule!), cu doar două proiecte. Ce au în comun, bă Romi, pistele tale de biciclete cu Componenta 5 din PNRR – Valul Renovării, runda 1 + 2 din cadrul Programului Național de Redresare și Reziliență? Îți spun eu să știe și cei care ne citesc, nimic, bă. Dar absolut nimic. Una este una, alta este alta. Că tu faci confuzia între componente și axe, programe și ce-o mai fi, e treaba ta, dar eu te rog, ca înainte să postezi comentarii de genul ăsta, întreabă-ți, bă, consilierii dacă e bine sau nu ce ai scris, că de aia ai o armată pe lângă tine. Nu de alta, dar prea te faci de râs toată ziua!

Și cine sunt hoții, Gogule? Nu hoții de cai, ci ăia de destine! „Cin’ să fie, bă, nene, ăia care au știut de la bun început că Adiță putea fi șmecher, golănaș, miștocar, orice, dar nu hoț. Orice, în afară infractor cum încercară unii să-l facă. Orice.” Zi-le, bă, Gogule, pe nume, ce tot te coiești atâta. „Politicienii, nene, politicienii. Ăia, care n-au mumă, n-au tată. Ăia care merg la biserică să-i vadă lumea, nicidecum să se vindece de răul și păcatele pe care le au în suflet. Că ei au știut de la început că ce fac, nu fac bine. Dar nu le-a păsat, că erau la putere și n-o să-i tragă nimeni la răspundere.”

După doi ani de cercetări, investigații și de probe irefutabile, ce se mai poate face? Multe. De pildă, primarul beneficiar de la Moldova Nouă să facă un pas în față și să-i ceară scuze lui Torma. Să dovedească fair-play și să recunoască că a profitat de o conjunctură murdară. Dar cum s-o facă, că aici nu suntem la atletism, unde ridici două degete, spunând: „stop, eu am furat startul!” ci la vălăul cu politică dâmbovițeană? ” Scuze ar putea să-și ceară și politicienii de care vorbea Gogu meu, cei care au transformat alegerile de la Moldova Nouă într-o mascaradă. Așa ar fi corect: „Fraților, am greșit, asta e, ne-a luat valul, înjurați-ne, beliți-ne, puneți-ne la stâlpul infamiei, faceți ce vreți cu noi.”

Sigur, n-o s-o facă nici unii, nici alții, dar de rușine ar putea intra în pământ. Dar de unde atâta rușine, vorba aceluiași Gogu?

Trecut-au anii, regimurile și vremurile, dar noi am rămas neschimbați în atitudine și în ADN-ul moștenit din vremurile de odinioară. Bunăoară, îl privim pe cetățeanul cel mai de seamă al acestui popor (cel mai de seamă cu excepția lui Klaus Iohannis), Nicolae Ciucă, cel care, vorba poetului, după atâta frig și ceață, se hotărăște să ia poziție (poziție de drepți, cum altfel) în scandalul legat de grâul, orzul și orzoaica lui Zelenski și Comisia Europeană, această mama Zina a școlii de modele de la Bruxelles. Și ca să ne fie clar pentru totdeauna, Ciucă, nea Nicu pentru prieteni, Ionel pentru cei din familie, ne avertizează din start: „Orice măsură pe care o vom lua trebuie să respectăm regulamentul UE.”. Adică să stăm capră, că e vorba de interesele Ucrainei, ale UE, ale PE și ale lu’ dracu’ mai știe cine ne dă ordine în ziua de astăzi, iar noi le executăm întocmai.

Zi zău cu limba scoasă, generale. Cine spune asta și care regulament UE crezi matale că trebuie respectat? Polonezii de ce nu stau capră și interzic importul de cereale, lapte, miere și ouă din țara transformată de Putin în poligon de tragere? Sau bulgarii, ca să nu mai vorbim de prietenii noștri unguri? Noi suntem mai cu moț ori nu vrem să ne pierdem de renumele de pupători de mâini și dosuri? Aud? De ce mereu și mereu aceeași vorbă de care mi s-a acrit ca de pere pădurețe: „mai ușurel cu gura și reproșurile, să nu se supere doamna Ursula”? De ce? Noi suntem proști din născare sau așa vreți voi să fim? Că asta nu înțeleg. Bun, în afară de chestia aia cu capra…

Ai dreptate, nea Petre, ei sunt ca și cățeii ăia care latră, dar nu mușcă, dar vezi matale de la unii ca ăștia  ți-ai pus și fermierii în cap. Că n-ai negociat bine, ba chiar deloc, în problema despăgubirilor legate de grâul, orzul și orzoaica lui Zelenski. Că polonezii au primit de trei ori mai mult de la Comisia Europeană. Ei, și? Dacă negociai ca și polonezii, crezi că n-am mai fi luat aluat congelat de pită de la unguri? Sau roșiile noastre ar fi fost mai ieftine ca alea aduse de la turci? Pe dracu. Nu suntem noi din ăia care fac economie de piață. Nouă ne place șperțul, că cu ăsta trăim de când ne știm.

Nea Petre, de ce să-ți dai demisia, domnule? Numai ca să le dai satisfacție unora? Că de vorbit știi să vorbești frumos, cursiv, chiar cu cu accent grav și circumflex. Știi să intereacționezi perfect cu bălțata românească și mai ales cu merinosul autohton, capitol la care USR-iștii sunt niște habarniști, și, ceea ce este foarte important pentru partid, știi bine la ce e bună gargara în discursurile electorale și la întâlnirile cu fermierii. Și, atunci, de ce să-ți dai demisia, neică? Nu fii fraier, că de râs de tălică tot o să râdă și o să facă mișto, unul, altul: „uite, bă, și la ăsta, nu fu în stare să se descurce, vai de curu’ lui.”.  Are rost să-ți dai demisia? Stai pe curul matale, că stai bine. O să le treacă și o să uite că ești cum ești. Uită-te la Lucică, de la Interne sau la nepotu’ Ciucă. Le mai cere cineva demisia? De aia zic: nu fii fraier, că viața merge înainte cu sau fără demisie. Că așa e la Romanica!

Chestia asta cu austeritatea ar fi fost bună de povestit lui Robin Hood și oamenilor săi. În sensul că: „Ce să furi tu de la mine, bă, Robi, dacă eu sunt rupt în cur? Du-te și tu la ăia care au de toate, nu veni la mine!” Sanchi, povești de adormit nepoții pe care îi are de la William și Harry. Că după declarația de avere și interese, Charles are bani căcălău. Peste 750 de milioane de dolari. Bani să-i întorci cu lopata, fără să muncească o zi la viața lui. Să cumpere cu ei tot Viscri, satul în care mai venea înainte de a ajunge rege. Până la 74 de ani s-a plimbat în toată lumea, că i-a plăcut să călătorească, să mănânce bine, să se distreze, să facă cu mânuța din șareta regală, poporului ieșit din casă să vadă odrasla regală. Nu zic că ar trebui să știe cum se bate un cui în perete și nici la ce i-ar fi bună o șurubelniță dar, câtuși de puțin, vorba unui prieten, să nu muncești nimic, nimic până la etatea asta, parcă nu e normal. Și nici sănătos, cum ar zice Gogu al meu. Că se anchilozează corpul, nu de alta.

Dacă ar fi trăit în România, cu siguranță că ANI și ANAF l-ar fi luat la puricat, l-ar fi căutat la fundațiile și ONG-urile regale, l-ar fi întrebat de unde are el atâția bani și din ce i-o făcut dacă toată ziua se plimbă cu Camila, mănâncă, bea ceaiul de la ora 5 și doarme? La ei nu-i așa. La ei, la regi, prinți și împărați. Charles știa chestia asta și n-a vrut să schimbe regula, vrând să ne demonstreze că nu întotdeauna averea se face trudind la șaibă și lopată. Că drept ai, Alteță!  

E drept, nu e un mesaj sofisticat, cu citate din clasicii bisericii  noastre, ci unul simplu, dar plin de semnificații, mai ales că l-ai gândit tu, în așa mod încât să exprime esența sărbătorii: „Paște fericit!”. Lângă el, o poză care face cât o mie de cuvinte, cu ouă vopsite în albastru pătat, gri și alte culori neconvenționale, plus câteva crenguțe pline cu flori de primăvară. Fără iepuraș, fără oul roșu tolănit în iarba verde și fără cozonacul de Boromir. Artă abstractă, ce mai! Bă, decât nimic, e bun și atât. Cine înțelege semnificația lor, înțelege, cine nu, să întrebe, să caute pe Internet, că de aia s-a inventat Google. Ce atâtea cuvinte adunate la un loc într-un singur mesaj, și ăla luat cu copy paste de la alții? Ăsta al tău e scurt și la obiect. Ți-o fi luat ceva timp până l-ai bibilit, așezat în pagină, dar să știi că merită.

Bă, Romi, ți-am spus să mă iei consilierul tău, dar văd că nu mă asculți. Ți-aș face niște comunicate de presă și, mai ales, mesaje de sărbători de tot felul, de ar sta mâța-n coadă. Ți-ar crește popularitatea, de ai ajunge să fii cotat la bursă. Nu că mă laud, dar sunt meseriaș la așa ceva.  Nu știu de ce te încăpățânezi să ții consilierii ăia pe lângă tine. Nu te supăra că îți repet pentru a „en-a” oară chestia asta: ăia sunt buni să întocmească procese-verbale de contravenție pentru depășirea vitezei în oraș, parcarea mașinilor în locuri nepermise, de amendat câlnicencele care vând pătrunjei pe stradă, dar la comunicare și workshop-uri sunt varză. Nu ei sunt de vină, ci tălică, puiucule, că nu știi să te orientezi. Iei ca să fie luat, nu te gândești la mai mult de atât.

În fine, hai să nu mai fiu cârcotaș și înainte de a încheia, te întreb dacă și tălică aștepți să vină Rilă Iepurilă? Adică, dacă ai fost cuminte sau nu, ca el să se obosească să vină până la Dumbrăvița sau la cabana de pe munte. Și dacă vine, frumos ar fi să-ți aducă un manual despre Administrați și ultimul volum, culegeri de bune maniere din seria: „Cum să ne purtăm în societate, la serviciu și pe Facebook.”

Și între atâtea lucruri bune, care îți bucură ochiul și inima, dai peste cele două piețe de legume, lapte, brânză, carne, ouă. Indiferent din ce parte le-ai privi, din dronă, de pe acoperiurile blocurilor din preajmă ori de la nivelul solului,  mai ales pe cea din Govândari, n-ai cum să nu te duci cu gândul la alte vremuri, cu oameni harnici, gospodari și pricepuți. Oricît de indulgent ai fi, nu poți să nu observi că sunt ca mărul stricat între atâtea ionatane, goldene, idarede și coricove de Cornereva. Gogu al meu nici nu mai calcă prin piață, de frică să nu ia vreo bacterie ca din spital. Și Gogu nu e unul din ăla mofturos. E crescut la țară și știe cu ce se mănâncă marfa adunată la un loc. Adunată la un loc, dar nu cum e în piețele astea. Mai cu seamă la Reșița Nord, cu toate cele așezate în drum, sub streșini improvizate, sau cu marfa pe marginea drumului, în praf, exact ca la primul ocico deschis la Gloria, în Govândari în urmă cu 30 de ani.

De la Mao, Adi Damian, fostul administrator al piețelor, (Mao, tu ești un punct de reper pentru evoluția piețelor reșițene!) nimeni n-a mai făcut nimic. Măcar să fi dat un strat de vopsea, să fi bătut un cui în perete, să fi legat o pancartă cu sârmă de aluminiu ori să fi cumpărat tomberoane noi. Și vorbim de vreo zece ani și mai bine. Bă, nimic, nimic nu s-a mai făcut. Dacă n-ar lua o căciulă de bani de la primărie, ai zice că actualul administrator e pus acolo de flori de măr, de portocale, lămâie și alte citrice. Să taie frunze la câini. Și cred că așa și e. Îl doare la bască că piața din Govândari nu poate fi numită piață, cât timp oamenii n-au un acoperiș deasupra capului, își expun marfa pe navete din plastic sau direct pe pământ. Promisiunile că vom face și vom drege sunt exact ca în zicala aia cu „fală goală, nimic în oală.”. Îi place să se audă vorbind, că de făcut nu face nimic.

Acum, pe bune, don Dorin, Dorin Bistrian, nu-ți place și matale să lași ceva în urma lu’ tălică? Măcar un closet pentru cetățenii care vin la piață? Să exclame oamenii când vin sau trec pe lângă piață: „uite, bă, ce om gospodar e și ăsta,. Ce frumusețe de piață a făcut. Ce gusturi are, cât rafinament.”. De ce nu iei exemplu de la ceilalți colegii din primărie, care nu doar că se străduiesc, ci și dovedesc că se pricep în domeniile pe care le conduc? Repet, peste tot în oraș se simte că se schimbă lucrurile. Se vede la tot pasul lucrul ăsta, numai la piață, nu. Dacă nu mai ai suflu, dacă stai prost cu condiția fizică și nu mai reziști ca pe vremuri, de ce nu te ceri afară la pauză? Te duci la antrenor, pardon, la primar, și-i spui: „mister, eu mai mult de atât  nu pot. Schimbă-mă sau trimite-mă la echipa a doua. Știu că pierd la leafă, dar asta e. Nu vreau să vă încurc.”. Și nu cred că mister nu te-ar înțelege. Încearcă să faci asta și o să vezi că va fi bine. Scapi de o belea.

Am văzut că nu ai postat vineri, nu mi-am făcut griji, pentru că m-am gândit că erai prea prins cu îndeplinirea planului la asfaltări, cu zăpada pe Muntele Mic, cu spitalul și demiterea Alinei Stancovici, cu Vio Bașag care, mamă, măiculița mea, v-a tras-o când v-o fost lumea mai dragă. În concluzie, nu mi-am făcut griji. Sâmbătă, nici nu m-am dat jos din pat până nu am intrat pe pagina de Facebook ta și a Consiliului Județean, convins că voi găsi un mesaj cu toate ingredientele de sezon: crenguțe de salcie, ouă roșii, pardon, galbene, să nu creadă enoriași că te-ai dat cu Mocio și Hurduzeu, cozonac, mieluț, vin de casă. Cum se urează la noi în popor. Nimic. Și iar mi-am zis, o fi prea de dimineață, nu s-a trezit prezidentul, mai lenevește, c-o fi prea obosit după o săptămână plină cu de toate. Pe la prânz, am verificat din nou. Nimic. Seara, la fel. Și mi-am zis: „bă, nu se poate, ceva, ceva s-a întâmplat.” M-am uitat și duminică, în ziua de Florii la unii, și de Paști la alții. Ba, chiar și luni, a doua zi de Paști, că mi-am zis: „o fi uitat săracul de sărbătorile astea, că se mai întâmplă când ai atâtea și atâtea pe cap.”

Bă, Romi, tu chiar ai uitat să postezi mesajele? Cum? Nici alții nu au postat? Ce ai tu cu alții? Că tu ești prezidentul nostru, nu ăia. Tu ar trebui să fii un exemplu pentru noi toți, și la locul de muncă, și la petrecerile la care te duci, și la munte ori la mare, în concediu sau în parcări, în magazine și pe stradă. Trebuie să fii un model. Un idol pentru cei care te-au votat. Dar pe tine te-a durut la bască. Hai, nu de mine, ci de ăia care îți tot dau like-uri și te share-uiesc toată ziua. Înțeleg și că nu le ai cu scrisul ori că ai uitat că a fost Paștele nemților și ungurilor și Floriile românilor și sârbilor, dar, bă, puiucule, ai o armată de consilieri pe lângă tine? Ăia ce-au păzit? Ei ar fi trebuit să te tragă de mânecă să-ți amintească sau să fi scris mesajele în locul lu’ tălică. Că de aia îi plătești, să te consilieze, nicidecum să facă ceva la ridiche.

Vezi că duminică e Paștele nostru. Poate uiți din nou, că mă supăr rău de tot pe tine. Ce dacă mă supăr? Ai dreptate, puiucule, mă supăr, nu mă supăr ori te învăț să faci cum e bine să stai și tu în rând cu lumea, tu tot ce vrei o să faci.

Cine a zis  că ăștia s-au cam lăsat pe tânjeală în ultimul timp sunt într-o mare eroare. N-au mamă, n-au tată, nici odihnă, și nici înțelegere când vine vorba de respectarea articolelor, literelor și aliniatelor din lege referitoare la numirile pe funcții de conducere la instituțiile statului. Nimic, nimic, nimic. La ei nu poți să te duci să le spui că: „stai, bre, nu o lua așa, la modul personal. Eu te-am pus acolo (eu ca politician,  care sunt), și tot eu te dau jos.” Și nici să le bați apropouri de genul: „las-o mai moale și matale sau trage de timp până se prescrie fapta.”

Nu poți pentru că îți dau peste nas cu art. 297, alin. 1, Cod Penal, privind abuzul în serviciu săvârșit de funcționarul public, raportat la art. 13, ind.2 din Legea  78/2000, pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. Adică, cum dai, pici rău. Și pici din lac în puț, din lege în lege. Ideal ar fi să nu ai treabă cu ei și nici ei cu tine. Nici măcar să salutați pe stradă. Să-ți vezi de ciorba ta de miel acrită cu măcriș, că e mai bine așa

Și să luăm un exemplu de lângă noi, drept studiu de caz. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Timișoara, solicită Administrației Bazinale de Apă Banat documentele necesare soluționării unui dosar penal, mai precis, acte din care să rezulte îndeplinirea condițiilor legale care au stat la baza numirii cu caracter temporar a lui Barabaș Lorenzo Flavius și Surdu Daniel George în funcțiile de director al SGA Timiș și SGA Caraș-Severin. Numirile s-au făcut în urmă cu aproape trei ani, însă cei doi nu au stat în funcții doar din august și până în decembrie 2020, și nu pentru că nu ar mai fi vrut ei, ci pentru că cineva i-a dat în gât, pentru încălcarea legii la încadrare pe funcție, și uite așa s-a ajuns la DNA.

Procurorii consideră că există indicii clare că numirile s-au făcut pe baza culorii carnetului de partid, ceea ce nu mai reprezintă de mult o noutate la noi, fie că vorbim de România lui Iliescu sau Constantinescu, fie de cea a lu’ Băse și KWI.