Ce fel de declarații face domnul deputat? De tot felul și, vă asigur, că-i trec multe prin cap, că de asta e parlamentar, să cunoască toată problematica momentului, începând cu diminuarea șeptelului de vaci cu lapte, a hectolitrilor de țuică de Teregova care se vinde pe marginea lui DN 6 mai ceva ca braga în Severin și terminând cu încălzirea globală, efectul benefic al greierilor în alimentația noastră, viață de cuplu în triburile nomade din Africa sau percepția pe care tineretul trebuie (e musai, chiar) să o aibă despre politica de cumetrie. Uneori, domnul deputat vorbește mai ceva ca un om bătrân. Dacă îi privești pozele de pe Facebook sau te uiți cum vine spre tine din depărtare, nu ai zice că e în stare să dea din el atâtea vorbe care ung la inimă babele și moșii ce merg duminica la biserică. Doar că, atunci când se face comod în fața computerului și dă frâu liber imaginației, juri că e făcut să împrăștie cuvântul celei mai vechi și profitabile meserii de pe pământ.

În consonanță cu cele mai sus arătate, nea deputatul are o mare supărare care se trage din observațiile și analizele făcute în timp. Și anume, „în România implicarea tinerilor în alegerile politice este îngrijorătoare și acest lucru îl dovedesc ultimele statistici”, și spune că în 2020, doar 25,39% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 34 de ani, au votat pentru viitorul, cel puțin mișto, al țării. Restul, au stat călare pe telefoane, laptopuri, la plajă sau, pur și simplu au preferat să rămână acasă, că de aia era duminică. După o campanie în care au umblat cu cioara vopsită și cotărița plină de gogoși, politicienii, inclusiv don deputat de Teregova, or mai avut pretenția să-i aducă pe tineri la vot. Poate cu arcanu’, cum am văzut în filmul ăla cu Ciprian Porumbescu, că cu programele lor de bunăstare pentru țară și popor n-ar fi avut nicio șansă.

Și ca să o spunem pe-a dreaptă, domnu’ de la PSD îi îndeamnă pe tineri să vină la urne, pentru că el că are mintea odihnită, lucru firesc, de altfel, după 23 de ani de mâncat pită albă de pe cârca statului. Speri mata, dar speri degeaba, spune o vorbă din bătrâni. Până când lupul nu-și schimbă și năravul, și la anu’ tot unii ca mine și ca Gogu vor veni la vot. Tinerii, tot cu Facebook, tot cu Tik-Tok, tot cu BUG Mafia că, vorba aceluiași Gogu: „Sunt sătul de minciunile mele, ca să le ascult pe ale altuia,”

Sincer, decât să te fi dus acolo, doar pentru trei-patru vorbe, și alea despre Raliul Dakar și Polul Sud, și să ți se vadă  ceafa lată, mai bine vorbeai cu Stanciu și făceați un „live” la Express de Banat. Te scutea de drumul până la București, de bani (să nu spui că emisiunea a fost moca că nu te crede nen-tu Victor) și aveai și audiență dublă, dacă nu chiar mai mare. Dar așa…

Acum, dacă te-ai dus, te-ai dus, că așa e frumos să facă un președinte de Consiliu Județean. Te înțeleg și te felicit pentru hotărârea luată deși, repet, ai mers degeaba, că pe cetățeanul de la Vaslui, ori pe cel din Botoșani îi interesează prea puțin faptul că primarii de la noi au accesat nu știu ce proiecte de apă și canal sau au asfaltat ulițele satului. Asta nu e o noutate, că peste tot în țară se întâmplă la fel. Sau tu te aștepți să vină turistul la Ocna de Fier să vadă țevile pentru apă, ale primarului de acolo? Sau asfaltul din nu știu ce comună? Ce dracului, bă, Romi, doar nu ești copil să crezi una ca asta.Sigur, nu e vina ta, ci a moderatoarei care așa a înțeles ea că se face o promovare.

Dar știi ce nu înțeleg eu, Romi? Cum de ai adus atâția lăutari cu tine în studio și pe oamenii cu greutate i-ai lăsat acasă? Sigur, nu mă așteptam să aduci primari de la PSD, că vorba aia, a fost o promovare a județului liberală 100% (un fel de campanie electorală, dacă-mi permiți), dar să nu-i iei cu tine pe Vela, Rujan, Marșalic, parcă e prea de tot. Măcar să-i fi sunat și să le fi spus: „măi fraților, prietenilor și camarazilor noi ne-am gândit să facem asta la televiziunea aia, să audă lumea și de bine despre noi, nu numai de rău, vreți să veniți și voi? Hai să le dăm dracului de certuri și neînțelegeri dintre noi”. Iar ei, cu siguranță, te-ar fi înțeles: „măi, Romeo, venim, cum să nu venim, să vadă lumea de acasă că suntem o mare familie, strânsă la un loc și la bine, dar și la greu.”. Dar nu au venit. N-au venit că nu i-ai sunat să vină și ei. Tu ți-ai luat doar primarii și oamenii tăi, pe ai lui Vela i-ai lăsat să privească la televizor. Păi, asta e treabă, bă, Romi?

Romeo Dunca, pentru cei care nu știu, este președintele Consiliului Județean Caraș-Severin, nicidecum un nima-n drum. Omul ăsta, care ar trebui să fie cel mai tare din parcările județului, dă dovada neputinței sale într-o astfel de funcție, felicitându-se că a avut gura aurită, fericit că n-a murit niciun pacient, fiindcă el se aștepta să se întâmple și așa. La cum mărturisește (o și avut cui să se plângă, lui Dani Stanciu!), probabil că primul lucru pe care îl făcea dimineața era să deschidă telefonul, să citească presa ca să vadă dacă Marila se prăbușise sau nu peste noapte. Ca apoi să-și frece mâinile bucuros: „las’, că-i bine, vedem ce-o fi mâine.”. Și tot așa, zi de zi, săptămână de săptămână, an de an, până marți când, totuși, a răsuflat ușurat după ce a citit Express de Banat: „bine că nu a murit nimeni!”

Romi, lasă, bă, meseria asta și apucă-te de crescut oi și capre în zona alpină. Sau apuca-te să joci bambilici. Administrația nu e de tine. Cum, bă, tu știai că în sanatoriul ăla era vai de capul lui, că ploua în el ca afară și nu ai luat nicio măsură? Tu îți dai seama ce spui? Ce să fi făcut? Să fi bătut și tu un cui într-o blană sau să fi reparat plafoanele și să fi schimbat țiglele sparte. Că nu s-ar fi ajuns aici. Măcar atât să fi făcut și tu de când te tot lauzi că faci și dregi la Marila. Dar, nu, nu ai făcut și nici faci nimic, puiucule. Nimic în afară de scandaluri și procese unde ești numbere one. Ba mai ai și tupeul să spui că te așteptai să se ducă dracu șandramaua. Te-ai zgâit la ea, ca ăla la drobul de sare din povestea lui Creangă și nu ai făcut nimic. În Occidentul pe care îl tot invoci, n-ai mai fi stat o clipă pe funcția aia. Și acum dai vina (cum altfel?), tot pe ăia dinainte. Pe indiferența și neputința lor. Tu, puiucule, nu ai nicio vină. Nici măcar când te întrebi senin: „La ce să ne fi așteptat când ploua de atâta vreme înăuntru?!”

Romică, Romică…

Puiucule, nimic nu-ți merge bine. Parcă ești blestemat, nu alta. Drumurile sunt praf, cum dai un strat de asfalt, cum dispare în două săptămâni, turismul e în aer, îl vezi numai tu din elicopter, investitorii sunt de nicio culoare și, colac peste pupăză, se duce dracu’ și acoperișul. Că nu mai înțeleg nimic, nu putea să mai aștepte o lună, două? Să fi căzut la vară sau mai spre toamnă, ce atâta grabă?  E clar, la mijloc e ceva necurat. Nu se poate ca doar ție să-ți meargă rău și ălora din Timiș, Arad, Hunedoara, chiar și Mehedinți, nu.

Sincer, îmi pare rău de tine, Romeo. Numai eu știu câte speranțe îți făceai în urmă cu un an și ceva, când erai convins că vei reface cu zeci de milioane de euro spitalul de la Marila. Parcă te văd cum visai ca în jurul Marilei să se dezvolte turismul, comerțul, să apară langoșeriile, tonetele cu înghețată, tarabele cu gogoșele și kurtos kalacs. Dorința ta era să pui accent pe mâncarea sănătoasă și tradițională a locului: tocăniță de melci, piciorușe pane de puichițe, găigană cu urzici și leurdă.  Si mai visai hoteluri, restaurante, tiroliene, shaormerii, case de vacanță pentru vizitatorii pacienților veniți din toate colțurile țării. Nu știu la câte te mai gândeai tălică la vremea aia, dar mi-e tare teamă că din toate ce le visai se alege iarăși praful.

N-ai noroc și gata. Și nu știu de ce, că nu ești om rău. E adevărat, ești spurcat la gură, pentru tine toți sunt hoți, bandiți și profitori, numai tu ești haiduc. Un fel de Mărgelatu, doar că tu nu spargi semințe de floarea soarelui cum o făcea Florin Piersic în filme și scuipa cojile pe unde apuca. Și nici nu încaleci cai, ci elicoptere. Nu, tu ești un justițiar de ăsta modern, pe post de bau-bau, cu postări pe Facebook, cu comentarii, like-uri și share-uri. Tu în loc să te ocupi de lucrurile serioase, să aprinzi și tu o lumânare și să te rogi la Doamne-Doamne, te ții de cioace. Și atunci, cum să-ți meargă bine, puiucule? Cum?

Dar între atâția șpăgari de duzină, iată a răsărit unul care ține cu adevărat la blazonul lui de universitar. Care nu se vinde pe o shaorma ori o pungă cu sticksuri. Bravo lui. Ce mama dracului, să le arate lor că are cojones și că nu degeaba era liderul de sindicat pe școală. Vă spun asta ca să nu fiți surprinși dacă nu ați auzit încă că, ieri, un lector de la respectiva universitate a fost flagrantat (de la flagrant) în plină stradă. Băieții ăia și procurorul  de la DNA au apărut  așa, din senin, și în loc de bună ziua, l-au întrebat câți bani are în buzunare. „Niște mărunțiș pentru cumpărături, asta am!” De unde să fi știut amărâtul câți bani erau în plicurile de la studenții masteranzi? Că avea și lei, și euro. „Hai să-i numărăm împreună”, o propus unul dintre polițiști. O mie, două, trei, 10, 20, 30, 40, 50 de mii de lei. Plus 1000 de euro și 3.000 de lei primiți sâmbătă, ca să îi aibă așa, de cheltuială în weekend. Bă, ești prost? Bă, ești nebun? E tare tipul, bă! S-au dus vremurile în care examenele se negociau ca la piață: „Mai las eu, mai pune tu!” Tarif fix: 600 de euro pentru un 5 curat, 1.200 de euro pentru 10 și 50 de mii de lei pentru cursurile doctorale. Tot respectul pentru el!

Așadar și prin urmare, să trăiască universitatea care și-a schimbat stăpânul, dar năravul, ba, că mult bine a mai făcut ea sutelor de analfabeți funcționali care astăzi te tratează cu curul din funcțiile lor publice.

UPDATE: Singurul lucru de care îmi pare rău în toată povestea asta, e faptul că don Cristi spăgaru’ îi lasă cu curu’ în baltă pe polițiștii înscriși la el, la masters. Că de acum încolo, o lună, două, nu mai are unul curaj să dea șpagă, iar ei ca să pună mâna pe carte, să învețe, ferească Dumnezeu și Maica Precista!

În America, o astfel de poveste, cu doctorii măcelari de la Iași care au ajuns să le dea bolnavilor tot feluri de hapuri pentru a li se înrăutăți boala de inimă și să ajungă la mâna lor, s-ar termina pe scaunul electric. Sau, în cel mai fericit caz, cu închisoare pe viață pentru fiecare cap de acuzare. În statul islamic un astfel de medic ar rămâne fără mâna cu care a scos stimulatorul din cadavru. În China, ar primi un glonț în ceafă, iar în Papua Noua Guinee e dat ca momeală la pești. La noi, nu știu ce va fi, că nu este ca la alții. Că, la noi șmanglitorii, demolatorii de uzine și fabrici și profanatorii de cadavre au drepturi. Chiar mai multe decât ăla cinstit și prost. Prost că nu fură, să aibă și el drepturi.  

Dacă stăm și ne gândim că ăla de la Iași (iertați-mă, nu cred că merită să-i spun medic) a mai fost condamnat pentru șpagă, de ce instanța de acum nu i-ar da tot o pedeapsă cu suspendare? Sau una prin care i-ar interzice să mai profeseze în spitalele de stat? Păi nu ar fi destul? Că doar nu a omorât pe nimeni. A luat un stimulator de la un mort (practic l-a recuperat, nu l-a furat) și i l-a pus altuia care avea nevoie de el A făcut un bine, cum ar veni. Dare dacă totuși, insistați pentru o pedeapsă exemplară, aduceți-l pe doctorul Ciomu, de unde se află acuma, că știe el ce are de făcut.

Bă, Romi, știi ce cred eu? Că pe undeva tu ai dreptate. Ăștia, pomeniți de tine, de mult timp încearcă să ți-o coacă. Din răutate, cum altfel? Și acum au prins momentul. Că așa am auzit, toată săptămâna au trecut pragul mânăstirilor (tu când ai fostt asta ultima dată să te spovedești?), au aprins lumânări, s-au închinat la sfintele icoane, au făcut cotoroage (aituri, cum se spune la tine în Maramu), au fiert grâu, au dat de pomană de Moșii de iarnă, au plătit slujbe și iată că rugăciunile lor au fost ascultate: ploaie și vânt pe muntele tău. Nașpa.

Și mai este ceva Romi, ăștia de la PSD, la câte relații au la Patriarhie și chiar mai sus, nu doar că au ușile deschise peste tot, dar sunt în stare de orice. Adică să-ți facă rău, să se bucure până la Dumnezeu și înapoi de nerealizările tale Chiar să-ți provoace un tsunami în bălțile alea de pe lângă Borlova sau orice ce ți-ar putea dăuna ție și nervilor tăi. Sfatul meu e să nu te pui cu ei, lasă-i în pace, dacă vrei să-ți fie bine. Să nu spui mâine, poimâine că nu te-am avertizat.

UPDATE: Uite dovada. nici azi, în Sfânta Duminică nu se poate schia pe Nordica și Vâslanu. Și tot din cauza lor, că au reușit să fie primiți în audiență la ăla mare de sus, responsabil cu ploile, vântul și ceața peste munți. Dat dracu PSD-ul ăsta, Romi!

De cum a pășit în sala tronului, lui Galben Împărat i-au venit dracii instant, când a văzut că jumătate din supușii săi, ăia care îl bârfesc la Curte, lipseau, iar restul, prieteni cu ei, i-au întors vorbele și i-au zis „pas” când el le-a cerut să fie de acord cu cumpărarea a nu știu ce hârtii deținute de împăratul de la miază-noapte. Atât i-o trebuit lui Galben Împărat ca să se dezlănțuie ca în copilărie când îl trimitea tătâne-su să păzească oile, vacile, porcii și alte animale din ograda împărăției. „Rușine acestei Opoziții de rahat și de trei lulele. Sper ca populația să vă rupă toată voturile, de nesimțiți ce sunteți.”, ar fi grăit el mânios.

Bă, împărate, din Dumbrava minunată, da’ bine le-ai mai zis supușilor neascultători. Ai mai spus-o și altădată, dar ca acum, nu. Cred că dacă îl aveai pe Patrocle lângă tine îl asmuțeai asupra lor de îi făcea harcea-parcea. Nervos, Înălțimea Voastră, nervos, cum niciodată nu te-am văzut.  Mă gândesc că dacă erai cu ei la palat îi luai și la pumni pe unii, că așa zic cârcotașii că ai făcut în trecut cu alții care și-au căutat-o cu lumânarea până au luat-o în meclă. Știu că nu este adevărat, dar așa bârfesc unii dintre supușii matale care n-au altă treabă decât să frece menta toată ziua și pe tălică la melodie.

Auzi, Galben Împărat, ce ești, nu te mai da balenă în lighean și nu mai fă lumea să-ți plângă de milă, gen: „vai sărăcuțul, cum nu are el noroc din cauza dregătorilor de la Curte.” Tălică ai impresia că doar Opoziția din împărăție e de rahat și de trei lulele? Că doar ea merită făcută cum îți vine la gura aia spurcată? Te înșeli amarnic, neicușorule. Întreabă-l pe vătaful care îți tot dă peste nas în adunările astea ale voastre și ai să vezi că o să-ți explice că la fel e și Puterea (dacă nu chiar mai mult) pe care o mângâi pe creștet:  de rahat și de trei lulele, atunci când sfetnicii tăcuți ce te înconjoară, fac scurtă la mână, respingând tot ce nu este emanat de mintea matale.

Așa că, Galben Împărat din Dumbrava Minunată ce ești, mai tacă-ți fleanca aia, că așa îi stă bine unui împărat, fie el făcut doar la apelul bocancilor, dar care are cei 7 ani de acasă. Mucles, cum ar spune ăia cu care ai păzit vacile, dibolii și porcii, și fă bine cere-le scuze supușilor. Fă-o, că nu-ți pică coroana!

Tocmai de asta nu înțeleg scandările fanilor echipei Minerul Dognecea: Dunca, lasă-ne, lasă-ne! Că ei sunt veșnic nemulțumiți, ba de drumul ce vine de la Ocna (nu că ăla dinspre Lupac ar fi strălucit), ba că trebuie să facă un ocol de 30 km să ajungă acasă, ba de podul de tablă peste care nu se mai poate trece cel puțin până va veni un alt președinte la CJ, ba de aia, ba de cealaltă. Nimic nu le convine. Absolut nimic, de parcă Romi al nostru nu ar face nimic pentru Muntele Mic. Ei, nici chiar așa. Și alții or fi nemulțumiți că, vorba aia, nici Romică nu le poate face pe toate, dar nu îi aud plângându-se toată ziua, bună ziua. Îl înțeleg și îi sunt aproape: sufletește, cu gândul, cu like-urile, comment-urile și distribuirile pe Facebook

Eu cred că ăștia din galeria Minerului sunt împinși de la spate primarul Rof. El e capul răutăților, că l-am auzit eu pe domnul președinte spunând asta. Că ani de zile Rof ăsta a supt sângele dognecenilor și al cărășenilor așa cum o făceau boierii la 1907 când a explodat mămăliga în moldovenii din Flămânzi. El și pesediștii lui, iar acum face pe haiducul. Aruncă cu vorbele grele în domnul președinte și cu noroi în realizările dumnealui. Câtă răutate, câtă nerecunoștință față de zbaterile acestuia ca nouă să ne fie bine. Cum poți să spui una ca asta, cât timp până și râul, ramul, păsările cerului și iarba pământului îi sunt prieteni și îi slăvesc realizările mărețe?

Ce oameni, domnule, ce oameni!

Mai mare rușinea, nu alta că, vorba aia, nenea Charles nu e fitecine, un troglodit care n-are două-trei lire pe card să-și cumpere șosete noi. Fie ele și de la second-hand. Să fim serioși. Dar când ajungi rege la bătrânețe, când ai toate șansele să dai în mintea copiilor, nimic nu ar trebui să ne mai surprindă. Nici măcar că e posibil ca ciorăpeii să-i fi luat din mașina de spălat sau de sub patul regal unde îi aruncase seara înainte de culcare. Ce, vouă nu vi s-a întâmplat să aruncați hainele pe unde apucați? Așa și cu dumnealui, că înainte de a fi rege e și el bărbat. Și care bărbat nu e împrăștiat, mai ales când gândul îți este la ce să le pui copiilor pe masa a doua zi? Ce dacă William și Harry sunt mari, că tot copii rămân.

Tocmai de asta, nu el merită vorbele de ocară, ci consoarta sa. Păi bine, mă, Camilla asta nu s-a uitat la Charles când au plecat de acasă? Nu i-a aranjat și ea cravata, nu s-a uitat la dacă pantofii erau lustruiți sau nu? Sau dacă gulerul la cămașă era scrobit sau nu. Ce nevastă e asta care lasă bărbatul să poarte ștrinfii rupți? Eu înțeleg austeritatea asta, dar să fi făcut bine să fi pus mâna pe ac și ață, să-i fi cârpit. Să nu-l fi făcut de rușine pe bietul om. Cum, la ei în casă nu există ac și ață? Să-și cumpere, frate, că de aia plătește poporul taxe și impozite, nu ca să-l vadă pe nenea regele cu ciorapii pe care i-a purtat odată bunicul său de pe linia maternă!

Auzi, bă, la ei, pentru atâta lucru să-ți dai demisia? Îți vine să și râzi. Or fi ei sârbi, dar nici chiar așa, să-i distrugi cariera unui om doar pentru că admira una bucățică de femeie dezinhibată și dezbrăcată. Uită-te la politicienii noștri că nu se dau la o parte, pentru lucruri cu mult mai grave, nici dacă îi picuri cu ceară. Mai bine preferă să fie bălăcăriți și înjurați peste tot decât să facă așa ceva. Amintiți-vă câte luni i-o trebuit lui Sorin Cîmpeanu să se hotărască să-i lase pe alții să conducă ministerul Educației. Câte huiduieli, câte jigniri, câte vorbe grele a trebuit să înghită pe unde se ducea, până când a făcut ceea ce trebuia să facă din momentul în care a fost demascat că plagiase teza de doctorat.

Sau, nu mai departe de Bode. Tot ministru și ăsta. Și tot plagiator de teză de doctorat. A, și fără pic de rușine și cu nesimțirea dusă pe culmile cele mai înalte. Omul nu se dă la o parte, și gata. Nu se dă pentru că nu recunoaște că a făcut asta.  O ține pe a lui că e victimă a jocurilor politice la care se dedau useriștii și o parte din colegii săi invidioși. El, săracul, n-are nicio vină. Ce-s alea douăzeci de pagini luate cu copy-paste de la alții? Doar n-o s-o face gaură în cer pentru asta. Și unde mai pui că problema lui îi interesează doar pe 2% dintre români. Ceilalți sunt prea scârbiți de ceea ce văd ca să mai țină socoteala politicienilor plagiatori.

Eu cred că în capul lui Bode funcționează următoarea chestie: „bă, dacă eu îmi dau demisia, același lucru ar trebui să-l facă și Ciucă, pentru că și dumnealui a fost prins cu fofârlica. De ce să-i fac rău omului, dacă partidul nu-mi cere asta?”. Ei, aici e problema noastră, la sârbi, partidul i-a cerut deputatului să-și dea demisia, și pentru ce, că se uita bietul om la două țâțe siliconate? Pe când la noi nu vei auzi niciodată să se întâmple așa ceva. Indiferent de partid.