Deocamdată, se vorbește mai mult sau mai puțin voalat, a la Freddy Simonis, președintele Camerei, și Georgel Simion, președintele AUR. Freddy susține că de la discuții serioase, interesante, generatoare de soluții mult așteptate de pulime, s-a ajuns la cuvinte grele, urât mirositoare și incompatibile cu rangul lor de puliticieni ce sunt. Să-mi fie iertată exprimarea, dar am socotit că ea este expresia vie a doi oameni iresponsabili. „A venit la mine (un rusofil, n.r.) și mi-o spus: «am s-o violez pe mă-ta!».”, a mărturisit Freddy. Zău, mă? Chiar așa a zis că o violează pe bătrâna ta mamă…? Cât e Bucureștiul ăla de mare, taman pe dumneaei? Bă, ce chestie urâtă. De cioban care toată viața lui a stat la târlă și o muls oile. Cum să zici, bă, una ca asta? Că nici în parlamentele alea din Asia nu se vorbește în halul ăsta. Și chiar dacă se întâmplă, bărbații își cară pumni, își dau șuturi în cur și între picioare, se trag de păr, însă sub nicio formă mamele, surorile, mătușele și bunicile mangârilor din parlament nu sunt băgate în ciorba lor de moluște. Eventual nevestele și amantele, care sunt mai tinere și mai nu știu cum, ca să mă înțelegeți ce vreau să zic.

Acum, Georgelu zice că scandalul ar fi pornit de la Freddy care și-ar fi ieșit din minți când l-ar fi auzit pe ăsta înjurând pe nu știu care de la putere:  „Băga-mi-aş … în mă-ta! Îţi sparg dinţii! Ascultă bine aici! Ţine minte!” Adică, de la niște rahaturi de contre de natură ideologică s-a trecut direct la filme interzise minorilor cu vârste sub 18 ani. „Băga-mi-aș aia în mă-ta”. „O violez pe mă-ta!” Bă, gerontofililor, ce sunteți, voi altă treabă nu aveți decât să vi-o dați prin guriță unul altuia? Faceți-o, bă, dacă atât vă duce capul, dar nu acum în post. Că e mare păcat. Așteptați să vină campania ca să vă… în toate găurile posibile. Ptiu, cum mă împinge Satana să vorbesc și eu ca emanații ăștia!

Cătălin, file de poveste DNA, a ținut cu tot dinadinsul să ne arate că instituțiile statului de drept sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârșire. Și că, zicala aia cu „a trecut prin ei ca prin brânză” îi vine ca o mănușă. Fin cunoscător al realităților românești, Cătă al nostru a ales să treacă granița la unguri cu buletinul unei rude cu care seamănă bine de tot. Și orb să fi fost ăla care i-o verificat buletinul și tot ar fi văzut diferența de vreo 10, 11 ani între omul din fotografie și cel din realitate. Nici măcar lui nu i-a venit să creadă când, după ce l-a verificat, polițistul de frontieră l-a salutat cu mâna la chipiu, urându-i drum bună și călătorie sprâncenată în Ungaria, țara vecină și prietenă. Ajuns la destinație, Cătă ar fi spus unui prieten ce-l aștepta: „am vrut să testez sistemul de la Petea. E varză, bro, e varză.”.

Ei, cam tot așa s-o exprimat și Kaizerul de la Viena: „Bă, românilor, cum vreți voi să intrați în Schengen dacă nu sunteți în stare să prindeți nici măcar infractorii voștri?” Apoi, zic unii, ne-ar fi bătut obrazul, direct și personal cu o priceasnă, că tot suntem în preajma sărbătorilor de iarnă: scoală: „ciocu’ mic și joc de glezne.”.

Mă las conving, comut pe canalul de Youtube de la Cancan, unde citesc promo la emisiunea ce stătea să înceapă: „Show demențial cu nevasta HOT a celebrului politician. Așa ceva nu s-a mai văzut în România!” și „Vă invit la mine în dormitor. O să faceți infarct.” Bă ești prost? Cum să facă, bă, una ca asta fomeia prezidentului nostru? Hai, o fost ce-o fost la Loft,, dar și în dormitor?

Mă las dus de reclamă, mă fac comod și aștept să înceapă interviul pe care mi-l imaginam cu intrarea din culise a Valentinei pe ritmurile imnului „We Are the Champions” la fel ca boxeuri care luptă pentru centura mondială. Cu mișcări lascive, bezele în stânga și-n dreapta, cu dezvăluiri șoc legate de intimitatea celor doi în dormitor. Wow, ce tare. „O să am ce scrie lună de acum înainte”, mă gândeam eu.

Dezamăgire totală. În loc de toate astea, Valentina a povestit cât de deștept și de drept e bărbatul ei și, mai ales, cât e de muncitor. E ca un taur. Nu o zis, unde e ca un taur, dar, în ton cu reclama de pe Youtube nu ne-a fost greu să ne imaginăm. Apoi a vorbit despre familia lui, că e una extraordinară, despre tata Ion, socrul dumneaei, ba chiar și despre Muntele Mic, spunând că nu înțelege de ce poporul nu-l apreciază pentru tot ce a făcut până acum pe banii lui. Citez din memorie: „A investit bani din buzunarul lui și el vrea să facă ceva frumos pe munte nu pentru el, pentru oameni. Nu înțeleg de ce îl blochează și îi pun piedici.”

Am ascultat, așteptând  dezvăluirile din dormitor, să aud ceva despre fanteziile prezidentului, despre locurile în care îi place să facă dragoste-baie, bucătărie, șpais etc. Nimic din toate acestea. Valentina venise  la Cancan nu să-și incite admiratorii cu poveștile ei hot, ci în calitate de agent electoral. Să vorbească despre dragostea față de „bărbatul meu”, acea dragoste ce nu are granițe și învinge orice obstacol.

Cât de dezamăgit or fi fost cei care citiseră promo de la emisiunea Cancan-ului. Nu tu dans din buric sau mai știu eu din ce, nu tu apropouri cu tentă erotică, nu tu sân scăpat din sutien, nu aia, nu ailaltă. Pierdere de timp. Dintre toți privitorii, Romi a fost cel mai fericit, recunoscând că: „Am avut emoții, dar în final m-am liniștit. Nici n-am crezut că sunt atât de apreciat!”

Bă, puiucule, după interviul ăsta, eu zic că ar fi frumos să bagi mâna în buzunar și să o scoți astăzi la un suc sau o prăji pe doamna lu’ tălică. Fără șampanie, că e postul Crăciunului. Nu știu câți bani o fi costat-o interviul, dar a meritat. Pe bune. Așa că, du-o la cofetărie și las-o să-și comande tot ce vrea dânsa. Nu fii zgârcit, măcar o dată în viață nu te uita la bani.

Așa a ajuns DNA-ul să-i arunce în cârcă faptul că ani la rând i-ar fi cerut unei firme de construcții un mic comision pentru încredințarea unor lucrări. Mic, mic, dar vioi, un răhățel de 5% pentru fiecare lucrare executată. Ce-i aia 5%? Nimic, dar pentru ăștia de la DNA și un capăt de ață primit moca, să nu mai vorbesc de o papiotă întreagă, echivalează cu un act de corupție. Și uite așa, în vara lui 2021, Șopotu Nou a rămas fără primar. Într-o dimineață, băieții l-au săltat pe Păun Baba, și l-au ascuns timp de două luni. Nu înainte de a-l face de menune în fața sătenilor, ale căror griji le-a purtat cu el și noaptea când se odihnea pe țambalul bulăului. La vremea respectivă, almăjenii, oameni cu frică de Dumnezeu, s-au crucit când au auzit că un pesedist vajnic ca el, a pățit una ca asta.

Doi ani, săracul nea Păun a stat mai mult prin sălile de judecată, ba la un moment dat, Tribunalul Timiș l-a condamnat la 6 ani (șase ani) de închisoare cu executare pentru luare de mită și la interzicerea de a mai fi ales într-o funcție publică, plus un sechestru pe toată averea. Ajunsese vai de curul lui. Până și ăia din PSD evitau să mai stea cu el la masă, că doar nu se puteau afișa la braț cu un condamnat.

Dar până la urmă, acatistele și lumânările aprinse la biserică au avut efectul scontat. Curtea de Apel Timișoara a (re)citit rechizitoriul din scoarță-n scoarță, a eliminat câteva virgule puse între subiect și predicat, și l-a scos curat ca lacrima. Minune Dumnezeiască, nu alta. Că dacă i-ar fi redus pedeapsa cu doi, trei sau chiar patru ani ai fi zis că a fost o întâmplare. Că, la urma-urmei și judecătorii ăia de la Tribunal sunt și ei oameni și mai pot greși. Dar așa, să-l scape de tot, parcă e prea de oaie. Nici ăia din telenovele turcești nu s-ar fi gândit la un astfel de scenariu.

În sfârșit, acu’ dacă tot l-au scos nevinovat, nea Păun se poate întoarce la primărie, iar partidul să-l (re)primească ca pe un martir ce s-a dovedit a fi. Să-i fie recunoscător pentru toate câte le-a îndurat în acești doi ani și să-i mulțumească pentru tăria de caracter de care a dat dovadă. De altfel pe grupul de WhatsApp al fruntașilor din PSD, au și început să se posteze felicitările și să tropăie de fericire, fiindcă unul de-al lor a scăpat de mititica. Nicidecum să-i spună așa, mai pe ocolite, să fie mai atent pe viitor la chestii de astea. Primarii și alți lideri s-au pus să umple grupul cu emoticoane, din alea cu aplauze, cu zâmbete de tot felul și vorbe mobilizatoare, de încurajare: „bravo!”, „Doamne Ajută.” O veselie și un entuziasm ca la zilele orașului. Unul singur, cu mult bun-simț, a avut tupeu să întrebe: „Noi aici suntem un grup un grup de aplaudaci sau ce suntem?” Sigur, mulți s-au prins de subtilitatea vorbelor lui don Ghiță, dar toți au preferat să-l ignore și să aplaude în continuare sentința Curții de Apel, că nu se știe niciodată…

Și încă ceva, don Păun: vorbește cu un avocat bun și dă-i în judecată pe ăștia de la DNA. Cere-le daune cât nu pot duce și, dacă e nevoie, lasă-i în curul gol. Să se învețe mine!

Dacă cetățenii tac și nu fac reclamații (sau poate fac și nu știu eu), asta nu înseamnă că așa ar trebui să arate o piață. Un loc de utilitate publică, în respect față de plătitorii de taxe și impozite. Apropos de reclamații și sesizări. Am tot scris despre WC public din piață. Că nu e normal ca acesta să stea închis din lipsă de personal. În urma unei astfel de reclamații, pe ușa closetului a fost lipită o hârtie cu un anunț potrivit căruia, dacă ai fi vrut să faci pișu sau caca, trebuia să cauți pe care nu știu ce nenea, angajat al pieței să-ți dea cheia de la ușă.

La a doua sesizare, conducerea pieței s-a dovedit chiar mai receptivă la nevoile cetățeanului, dovadă că găsit o soluție inovatoare, doar ca nouă să ne fie bine. În locul anunțului scris de mână, a apărut un altul, scos la imprimantă (asta da respect), prin care același cetățean e sfătuit să sune la un număr de telefon, dacă vrea să i se deschidă ușa de la buda publică la care intrarea e 1 leu și 50 de bani. Curat, murdar, coane, cum ar fi zis nenea Iancu.

Sau ca-n filmele cu proști, nu-i așa? Că dacă n-ai telefon sau, poate ai, dar l-ai uitat acasă, riști să te piși sau să te caci în pantaloni. Asta ca să te înveți minte să nu mai reclami în stânga și-n dreapta, că oricum nu te bagă șeful pieței în seamă. Don primar, dacă niciuna dintre soluțiile de până acuma nu au dat rezultat, nu crezi că ar trebui să o încerci și pe aia cu schimbatul din funcție al ăluia pe care prietenii îl alintă cu Bistri? Poate s-o fi săturat și el de atâtea bârfe și comentarii. E adevărat, la prima vedere el pare să aibă bunăvoința, dar dacă mai mult de atât nu poate, nu ai ce să-i faci. O fi el secretarul general al PNL Reșița, dar în materie WC-uri e praf.

A, și mai e ceva, de fiecare dată încearcă să ne convingă că doar el are dreptate când spune ceva legat de Consiliul Județean, de județul ăsta sărman, de drumurile, podurile, rigolele și potecile din Banatul Montan, dar de fiecare dă cu bățu-n baltă. Așa e, Romi? Ei, nu pe dracu. Nu vrei să recunoști, dar așa e cum spun eu. Uite, îți amintești de scandalul ăla cu Salvamontul din Caraș-Severin? Ăla, bă, Romi din urmă cu doi ani când, neștiind cum să scapi de angajații de atunci, chipurile, oamenii PSD-ului, te-ai dat peste cap, ai făcut pe dracu-n patru să-l scoți din subordinea Consiliului Județean. Îți amintești? Nu? Lasă că îți împrospătez eu memoria cu ce declarai în iulie 2021: „Nu este firesc ca Salvamontul să depindă de cei de la Direcția de Drumuri Județene! Va trebui să devină de sine stătător, să aibă personalitate juridică. După noua organigramă, va fi un compartiment, în care apare un post în plus, în cadrul formației Salvamont Caransebeș, urmând ca după aceea să îl scoatem de sub umbrela DJJ, să îl transformăm în serviciu independent.”. Da, și te-ai ținut de cuvânt, l-ai scos de sub umbrela DJJ, i-ai dat afară pe aia de dinainte și ai angajat oamenii tăi.

Tu cu gurița ta ai declarat asta. Și oamenii de bine, cinstiți și corecți, și ăia care te-au votat, și cei care te înjurau, și încă te înjură, au pus botu’. Și cum să nu creadă un președinte ca tine, care nu are altă preocupare când vine vorba de stoparea banului public. Și mai spuneai și ne asigurai atunci că noul Serviciu Salvamont, independent din toate punctele de vedere, mai ales politic, „va putea să acceseze și anumite sume de bani în așa fel încât dotarea lui să fie făcută așa cum trebuie, și nu pe bani de la buget.”. Și iar ți-au dat like-uri postacii de serviciu și ți-au share-uit vorbele: „Bă, ce președinte grijuliu și vizionar avem. Dumnezeu să-i dea sănătate, să ne conducă tot așa mulți ani de acum înainte.”.

Pentru cei care au crezut și încă mai cred în vorbele tale, să arătăm ce declari astăzi despre același Salvamont: „Deși în urma cu 2 ani multă lume critica măsurile luate pentru a desprinde din DDJ acest serviciu, noi am demonstrat că se poate și pe calea firească a lucrurilor. Păcat însă că din 2024, sub nevoia reducerii de personal și a economiilor dictate de huzurul bugetar din ultimii 30 de ani, vom fi nevoiți sa trecem acest serviciu independent azi ,înapoi in subordinea Direcției Județene de Drumuri.” . Cum, tot Mocio, Hurduzeu, Crina, Comisaru & comp. sunt de vină pentru toate astea? Te cred, puiucule, te cred. Măcar tu ai încercat să faci din rahat bici și pe deasupra să pocnească, pe când ăia nici măcar de așa ceva n-au fost în stare!

Na, Felix, te-o mâncat în cur și uite ce a ieșit. De câte ori nu ți-am spus să stai, bă, în banca ta, să nu te mai iei în gură cu Mocio, să faci ciocu’ mic, să-ți vezi de-ale tale? De câte ori ți-am spus să nu mai faci mișto de Bebe și mai ales de Mariusică de la Teregova. Tu cu ăsta te pui care face politică de pe vremea lui Iliescu și Brucan?

Ce dracu, bă, Felix, uită-te la el cum vorbește, cum îți recită din legile pe care le votează în parlament, cum gesticulează, cum calcă apăsat glia străbună a patriei sau cât de mult turuie din gură, de parcă ar fi Domozină când transmitea pe vremuri un meci al Craiovei. Ăsta și la făcutul răchiei te bate, să nu mai vorbim de cărți. Și acolo e plin de noroc la careu de popi, chintă roială. Te bagă în buzunar, ascultă la mine. Dacă își aduce  tot neamul de la Teregova, prietenii și ortacii, nici nu mai trebuie să se țină alegeri la Caransebeș. E adevărat că tu îl bați și noaptea-n somn, dar asta nu se pune. Că urnele se închid la 9 seara. Înțelegi? Felix, am pretenții de la tine, ce dracu. Ești venit de un an în PSD și tu vrei să te susțină tovarășii din partid la primărie?

Încă o dată, vezi-ți de treaba ta și ai încredere deplină în sondaje că, te asigur, ele se vor tot repeta până când va ieși cine trebuie!

Hagi e campion la așa ceva. Când echipa câștigă și câștigă un meci, dar și campionatul este meritul al jucătorilor, iar când se poticnește pe teren propriu, dar nu numai, e din cauza arbitrilor care au ce au cu Farul. A lui Horațiu Sfeșnic, de pildă, din cauza căruia, chipurile, echipa sa a pierdut două puncte pe teren propriu cu Hermannstadt. Dintr-un „avantaj” lăsat pentru echipa constănțeană, sibienii au egalat în minutele de prelungire. Atât i-o trebuit lui Hagi la sfârșitul meciului.  Numai că nu l-a luat la palme pe Feșnic, care, ca orice arbitru, i-a dat roșu direct după ce regele i-a strigat la ieșirea de pe teren: „E fault, e fault și nu ai dat! De ce ai VAR? Marele șmecher de la Cluj ce ești.”

Poate că Hagi a avut dreptate. Poate că Feșnic a interpretat greșit legea avantajului, dar asta nu justifică cu nimic ieșirile nervoase ale regelui. După Hagi, toată lumea are ce are cu el: Federația Română de Fotbal, în frunte cu Burleanu, arbitrii, conduși de grecul Vassaras, comentatorii sportivi de la nu știu ce televiziune și ziare, pentru curajul de a-l înfrunta, și chiar și antrenorii, inclusiv cei de la națională, că-l țin rezervă pe Ianis. Într-un fel Hagi vrea să ne transmită că el e cel mai bun, că fără el fotbalul nostru ar fi la pământ, că doar el are dreptate, că de aia e rege!

În contrast cu ce s-a întâmplat la meciul de la Constanța, cu ieșirile lui Hagi, un meci de handbal feminin din EHF Champions League, dintre Rapid și tripla campioană europeană, echipa norvegiană Vipers Kristiansand. Cu o secundă înainte de final, la scorul de 29-29, o rapidistă interceptează mingea, pleacă ca din pușcă spre poarta adversă și pe drum este faultată de o adversară, care este eliminată. Se oprește cronometrul, arbitrele analizează faza la VAR și, după vreo două minute de suspans, dictează 7 metri în favoarea româncelor. O fază controversată ce a avut loc la mijlocul terenului, în care se putea acorda sau nu 7 metri. Arbitrele au interpretat cum au crezut ele de cuviință. Rapid a transformat lovitura de pedeapsă și a câștigat meciul.

Vă veți întreba și ce-i cu asta. Păi este, fraților, este. Și încă una mare, care ține în primul rând de cultură. Că la sfârșitul meciului, antrenorul norvegiencelor  (repet, triple campioane europene) nu a sărit la arbitre să le întrebe de ce a dat 7 metri. Nu le-a bătut obrazul, nu le-a strigat că sunt hoațe, ori că și-au bătut joc de munca lui și a fetelor sale, nu le-a zis nici că sunt șmechere, nici nu s-a plâns că ar fi avut ceva cu echipa sa. Nu. S-a dus la arbitre, le-a strâns mâna, la fel a făcut cu antrenorul rapidist.

Cam asta e diferența dintre un „rege” de pe la noi și un viking de pe la ei.

Șugubăț nevoie mare, dar de data asta s-a ținut de cuvânt: i-a dat afară de pe grupul pesedist  de prietenie de pe wahtsApp pe toți cei care ba țin de neamul lu’ Damian de la Teregova, ba l-ar vrea candidat pe Bebe Pasere. „Basta, è finita! Capire?”, le-ar fi spus Felix mai hotărât ca oricând să facă ordine, disciplină și curățenie în sala de ședințe a PSD-ului local. S-o aerisească. Deci, să ne înțelegem: producția începe brusc și abrupt, dar și la obiect. Adunarea, nu mai contează numărul celor prezenți la ea, puteau fi doar doi, pentru că ea a fost convocată statutar, a votat în unanimitate să-l susțină pe Felix la primărie și și-a exprimat adeziunea cu privire la candidatura lui Silvică la CJ. Cum ar fi zis latinii: „Vox dei, vox (pese)dei.”. Altfel spus, și unul, și altul au primit girul organizației. Logic, de azi înainte, gata cu sondaje la telefon, pe stradă, în autobuz, pe Facebook.

Partea a doua de la „Felix și restul” se va turna în curând, când în scenă vor intra contestatarii. Mariusică Teregoveanu, Luca de la Oțelu, poate și Comisaru’ din Reșița, da' și alți sfinți netrecuți, încă, în calendarul ortodox al PSD-ului. Bebe, nu, pentru că Bebe nu e pesedist. Deocamdată. E suficient Mariusică că la cât dă din el, și la cât îi turuie gura, poți să mai faci un film, gen „Un surâs în plină vară”. 

De mâine, ăștia vor intra în cantonament. La munte. Ar fi vrut pe Muntele Mic, dar ei nu vorbesc cu Dunca, așa că se vor duce pe Athos. Părerea mea e că va fi show. Vă sfătuiesc să vă rezervați din timp bilete la premiera filmului, că ar fi păcat să ratați așa ceva. Că după ce îl veți viziona, n-o să vă mai întrebați, precum cetățeanul turmentat: „Dar eu cu cine votez?”   

Ce să facă președintele în Africa? Ei, na. Ce întrebare insinuantă și plină de răutate. Să taie frunze la câini. Sunteți mulțumiți de răspuns? În loc să vă bucurați că de la Ceaușescu și până astăzi niciun alt președinte de-al nostru n-a mai călcat pe continentul negru, voi vă întrebați  ce face Werner al nostru în Africa. Da’ Ceaușescu ce-a făcut? Că una, două era în Africa, cu Leana lui. Peste tot avea prieteni. Două zile la Jean Bedel Bokassa, trei la Idi Amin Dada, alte două în Congo, la Mobutu Sese Seku N’Gbendu Wa Za Banga. Nu avea timp să se plictisească. Se întâlnea cu ei și le promitea tunuri fabricate la Reșița, puști, gloanțe. Ăia ne dădeau banane, să avem de Crăciun, și toată lumea era mulțumită.

La drept vorbind, Klausică nu prea mai are ce să le dea, că totul e pe butuci de când l-au împușcat pe nea Nicu, dar asta nu înseamnă că nu are ce să facă în Africa. Ba o sesiune foto cu maimuțe, lei și pantere, ba o vizită într-un sat african tradițional, iar după modelul lui Charles ar putea să-și cumpere o colibă de vacanță pe acolo, ba o baie în Atlantic, dacă tot și-a luat slipul de acasă. Chestii de astea, că de consolidat relațiile economice cu Kenya, Tanzania, Capu Verde și Senegal, e mai greu, deși, dacă ar fi să mă iau după unii,  ar fi zis că ar vrea să dubleze și chiar să tripleze importurile din Senegal care în urmă cu doi ani erau de 15 mii de euro. Dacă ar reuși asta ar fi ceva, nu? Și unde mai pui că le-ar închide gura cârcotașilor care spun că timp de nouă ani a frecat menta la Cotroceni!

Surprinzător e faptul că, dintr-o dată, oamenii ăștia, din PNL și PSD (am scris în ordinea alfabetică) au ajuns la concluzia că din sărăcia asta de pensie un bătrân nu poate trăi. Poate în țările alea din Africa și Asia, unde azi mai prăjești o mână de greieri, mai faci o ciorbă de viermuși, iar mâine mai potolești ramazanul  cu o porție de răbdări prăjite, dormi pe unde apuci, nu plătești apa, canalul, curentul, femeia de serviciu ori  impozitul pe colibă, cu 400 de euro pensie ești boier Bibescu. Nu și în România unde de la mâncare, haine și până la lumânări și copârșeu totul costă dublu față de multe țări din UE. Și cum 2024 e an plin de promisiuni și pomeni electorale PNL și PSD, s-au pus concomitent de acord să mărească pensiile cu procentul ăla, chit că unii politicieni au făcut gură, dar de teamă să nu-și dea singuri foc la valiză, tac și înghit.

Unul dintre cei cu gura mare e Batistuță, alias Rareș Bogdan. Scuze, Rareș, alias Batistuță. Ăstuia i-o venit dracii când o puțoasă de ziaristă l-o întrebat nu știu ce în legătură cu Rolexul de la mână, care l-o costat 30.000 de euro. Și s-o enervat în așa hal că, mai, mai să-o pocnească cu pătrunjelul pe care îl dăduse lu’ nen-su Ciucă să-l miroase, ăn piața de la Șimleu: „Vreți să mă îmbrac ca Mao Zedong? Eu nu mă duc în salopetă (la lucru, la Bruxelles) şi nu-mi pun ceas Pobeda, să fie fericiţi socialiştii!”

Vai, Rareș, ce i-ai mai zis-o. De la obraz. Ce tupeu la ea, frate, să-l întrebe de Rolexul ăla. Păi Batistuță stă într-un rahat de Rolex, cât timp el acasă are o colecție de ceasuri de 200.000 de euro? Hai să fim serioși. E clar că întrebarea a fost cu schepsis, sugerată de un pesedist, că ăștia sunt cu sloganul ăla: „sărac, dar cinstit.”.

Și de la chestia asta i-o venit dracii lu’ Batisatuță. Că lui îi sare țandăra din orice. Și-o adus aminte că e liberal, om de dreapta și că prea e socialistă măsura lu’ Marcelu. Că de unde o să scoată guvernul, Ciolacu și PSD atâția bani să majoreze pensiile și alte că-că-uri de astea. Zău mă? De unde atâția bani? Asta e treaba pensionarilor de unde o să scoată guvernul banii? Da’ când ai tăi și-au mărit lefurile în parlament, tot așa ai întrebat? Sau nu mai ții minte de atunci? Bă, Rareș, dacă tot gândești ca un liberal ce te dai, ce cauți, bă, lângă socialiști?   Vezi-ți, bă, de Rolex-uriule tale și lasă-i, bă, și pe ăștia cu Pobeda să trăiască și ei, dacă tot nu ar avut norcul tău să se nască liberali.