Duduia, în fapt o doamnă onorabilă, este supusă oprobiului public nu atât pentru șpaga luată de la un afacerist, (bine i-a făcut, mama lui de bandit!) cât pentru niște poze în care apare cu cei mai destoinici foști și actuali liberali. Cu Ludovic Orban, de exemplu, cu Sebastian Burduja, cu Boc, cu nea Nicu Ciucă, cu nea Ilie. Mă rog, cu toată crema liberală. Ba chiar și cu Nicușor. Poza asta e cea mai tare, ceva în genul Marilyn Monroe odihnindu-și cârlionții pe umărul președintelui, fericit ca un copil.

Ce atâta tărăboi, dom’le, plecând de la niște poze postate pe Facebook? Că s-a fotografiat cu Șică Mandolină, Boc, Nicușor și Bolo? Păi ăștia să zică mersi că au apărut lângă duduia Adriana. Că la cum arată blonda, nu știu care bărbat din showbiz-ul politic de Dâmbovița ar refuza o ședință foto cu dumneaei. Un aurist? Să fim serioși, dom’le. Ăla s-ar trece primul pe listă. Uitați-vă la ea, e ca Elena Udrea în vremurile ei de glorie. Înaltă, blondă, șarmantă, iar pe deasupra, liberală până în măduva oaselor. Niciodată nu a ascuns lucrul acesta. Ba, chiar s-a mândrit cu așa ceva. Dovadă sunt aceste fotografii în care, lângă ea, bărbații mustesc de bucurie, încântare și fericire, contrazicând-o pe Alina Gorghiu care a spus că PNL e un partid de misogini și labagii.

Interesant e că după ce apucăturile blondei au fost dezavuate de DNA, ăia din PNL au început rând pe rând să se dezică de realitatea din teren. Ba chiar să o dea afară din organizația sectorului I unde plătea cotizația la partid. Au uitat cât de fericiți au fost când pozarul le striga „atenție, păsărica!”, sau câte nopți nedormite au petrecut, uitându-se la pozele cu minunea blondă de la partid, câte zâmbete și oftaturi și câte și mai câte. Mari oameni politici, mare caracter. Noroc cu pozele  de pe Facebook și Google, ce vor dăinui și peste veacuri, dar și cu remarca Alinei Gorghiu…

Astăzi, la Reșița este despre regenerare urbană, despre promenadă pe malul Bârzavei, despre plimbări sub clar de lună pe funicular, despre ONG-uri și asociații care știu să facă bani pocnind din degete pe lângă cine trebuie, despre oraș smart, inteligent, cu tentă europeană. Mai nou se vorbește de un proiect care va face din Govândari un cartier mai sigur, mai verde, mai plin de culoare și tandrețe, în contrast cu griul blocurilor comuniste, mai bine organizat, mai prietenos cu locuitorii săi.

Bună idee, de zeci de milioane de lei, numai că, orice chestie de genul acesta are și incoveniente. Dispar locurile de parcare, care oricum sunt puține raportate la bunăstarea reșițeanului de rând. Câte? După unii, vreo 1.600, au spus cei din PSD. „E o minciună, cu scop exclusiv politic”, au răbufnit cei din primărie, avansând, la virgulă, 628 de locuri care vor dispărea pentru a face loc băncuțelor, aleilor unde mămicile își vor scoate copilașii la socializare, locurilor de joacă.

Bine, nu vor dispărea 1.000 după cum cârcoteau ăia din PSD, dar și așa, să ai sau să nu ai 600 de locuri de parcare e deja o mare problemă pe care tu, primărie nu ești în stare să o rezolvi de ani și ani. Justificări de genul: „să renunțe la mașini, să călătorească cu tramvaiul” ține doar la proști ori la cei cărora le plac gogoșii. Eu nu l-am văzut pe Nelu Tăițelu venind în Govândari cu tramvaiul. A, doar la inaugurarea acestuia și atunci, la grămadă cu alți invitați care circulau moca. E adevărat, e primar și ca orice primar cum să se deplaseze cu tramvaiul? Să miroase transpirația unora sau altora? Și nu numai Tăiețelu e în situația asta. Sunt atâția și atâția angajați din primărie care fac la fel. Deci, e ușor să faci pe lupul moralist într-un oraș pe care îl ajung din urmă comune precum Dumbrăvița sau Florești.

Dincolo de comunicate de presă, de insinuări cu nuanță politică, de justificări, realitatea ne spune că dispar 600 de locuri de parcare și că, la fel ca prietenul său Bolojan, Tăițelu taie fără să se gândească la cârnații care l-au votat. Fără să pună ceva în loc. O parcare subterană, supraterană sau cum o mai fi ea, ar rezolva în mare măsură problema locurilor de parcare. Îi faci omului o astfel de parcare, lucru banal în Europa pe care o tot invocă primarul nostru, împaci și capra și varza. Dar dacă nu-i faci, cu ce drept îi tai locul unde își ține mașina? Că și el e plătitor de taxe și impozite. Și el iubește orașul ăsta. Și el vrea o Reșiță frumoasă și curată, deasupra căreia să audă din nou cum cântă cinteza, nu doar cum măcăne rațele pe Bârzava.

Ca noi să știm toate astea, (chiar dacă nu ne interesează) sunt cu ochii pe ei ca pe butelie: de la ce brand de haine se înțolesc, ce ojă folosesc, câte calorii consumă dimineața, la prânz și la cină, de unde cumpără fardurile pentru riduri, ce pantofi încalță, ce apă bea. De câțiva ani, atenția tabloidelor și a emisiunilor de reality show s-a focusat pe politicieni. Dacă în privința VIP-urilor din showbiz interesul s-a mai diluat, în cazul politicienilor succesul informației și al videoclipului este asigurat sută la sută. Puțini politicieni au scăpat nescărpinați de paparazzi.

De departe, premiul de vedeta momentului, cu coroniță, este Teleleu Nicușor Dan. Cu mersul de roboțel, cu gesturile omulețului creat de Gopo, cu râsul lui la orice cioară după care se uită ostentativ și cu glumițele de care se amuză de unul singur, nici nu-i de mirare că este așa. Nicușor nu e singurul politician ajuns în gura presei. Au fost și alții însă, să recunoaștem, Teleleu e cel mai tare. Numărul unu din parcare. Asta nu înseamnă că paparazzi și-au focusat atenția doar pe el. Paparazzi au cășunat și pe ministrul Apărării, Radu Miriță, de la USR, invidioși pe ascensiunea sa politică. Că de ce la întâlnirea cu oamenii de afaceri din Germania, Răducu al nostru a venit îmbrăcat în blugi. Nemții toți la cravată și costum, Bolojan la fel, numai el cu blugi.

Asta e știre de Antene că s-a dus ministrul îmbrăcat în blugi? Că a făcut țara de rușine și odată cu ea și pe țața Veta de la Tg. Jiu. Voi de unde știți, bă, amărâților ce sunteți? Ați întrebat-o pe țața Veta sau ați dedus voi că nu e bine să te duci la întâlnire nebărbierit, nepieptănat, nemâncat, ne… aia, ne… ailaltă? Ce aveți, bă, cu el, dacă așa e moda la ei, la USR? De când? Începând cu luna asta, e bine? Cu ce vă deranjează faptul ăsta? Că dacă v-ați fi uitat bine, hainele îi erau curate, îngrijite, stăteau bine pe el. De departe părea era cel mai prezentabil dintre toți slăbănogii și burtoșii din fotografia de grup. Sunteți de acord și voi. Normal că sunteți de aceeași părere. Și atunci, ce aveți, bă, cu Răducu?  

Șapte luni de reformă, de tăieri de pensii, de cheltuieli bugetare, sporuri și indemnizații pentru elevi, mame, gravide și persoane cu handicap. Mă rog, o rețetă originală cu care Bolo și-a pus în cap, deopotrivă, pensionarii, bugetarii, pe ăia din opoziție, ba chiar și pe cei din coaliția de guvernare. În ultimul timp s-a umflat fasolea până și în Rareș Bogdan și Hubert Thuma, doi dintre vajnicii liberali care au tăcut până acum  din respect pentru freza a la Telly Savalas, interpretul celebrului Kojak, din serialul cu același nume. Ăștia doi i-au sugerat s-o lase mai ușor cu Reforma, dacă vrea să mai conducă guvernul. Dacă nu, la baie la Bocșa, cum e o vorbă pe la noi.

Sigur, susținătorii săi au sărit de cur în sus, acuzându-i pe cei doi de fraternizare cu PSD, AUR, POT, SOS. Că s-au dat cu Grindeanu și Olguța, ăia care îi tot cer să repornească economia. „Bă, vouă chiar nu vă este rușine să vorbiți așa despre președintele nostru? De unde, bă, măsuri, dacă dânsul nu știe decât să taie? Cum să pornească, bă, motorul economiei pe gerul ăsta? Mai aveți și voi puțintică răbdare până la primăvară, când s-o încălzi afară, și dă urzica sus pe coastă.” s-ar fi rățoit fanii la ei.

Și ca să le arate că are principii și ține la ele, nea Ilie le-a dat de înțeles că s-ar putea descurca și fără pesediștii lu’ Grindeanu, renunțând la ei. Un guvern minoritar, întărit cu trei, patru useriști în ministerele cheie, flancați de unu, doi liberali și noi tăieri, că altfel nu s-ar justifica Reforma. Ori la bal, ori la spital. „Asta ca să ne arate că nici nea Ilie nu e fraier să-și schimbe cărarea la freza a la Kojak, doar ca să le facă pe plac oamenilor lu’ Grindeanu!”

Un adevărat show care, sincer să fiu, pe mine dom’le, m-a lăsat mască. Cu tot ce s-a întâmplat acolo, în piața prin care, cândva, au trecut și Eminescu, și Bădia abțiguiți după două trei stacane cu vin date peste cap „La trei sarmale”, cârciuma ce le ieșea, invariabil, în cale, de fiecare dată când se terminau ședințele la „Junimea.” Surprins nu de faptul că Nicușor că a fost huiduit ca pe maidan de compatrioții lu’ POT, AUR și SOS că, vorba aia, câte huiduieli și înjurături a luat nea Nelu la viața lui, și pentru asta tot a trăit mult și bine de ni se urâse cu el, ci de numărul de stand up pregătit de Nicușor special pentru acest eveniment. Unul demn de cele mai haioase chestii ale genului satirico-umoristic.

Și vorbesc de momentul în care mașina lu’ Teleleu a oprit în piață, iar fanfara se pregătea să intoneze marșul de întâmpinare. Mulțimea îl huiduia și îl înjura, el proțăpit și nedumerit, uitându-se speriat în stânga și-n dreapta. I se lungise gâtul ca la girafă.  Ai dracului și ăștia de la televiziuni, l-au prins la fix, taman când se ridicase pe vârfuri să vadă, din spatele Loganului din care coborâse, de unde veneau huiduielile. Pe poante, cum ar veni, precum Siegfried, lebădoiul  din baletul Lacul lebedelor a lui Ceaikovski.

Oamenii de lângă el îi dădeau ultimele indicații înainte ca el să intre în scenă: pe unde să calce, cum să calce ca să nu se împiedice să-și frângă gâtul, cum să țină mâinile pe lângă corp, cum să dea bună ziua ostașilor, să nu se mai uite după ciori, să nu mai facă dreapta-n-mprejur ca în alte dăți. „Hai că puteți, domnu-le președinte”, l-a încurajat  șefa de protocol, care repetase cu el toată săptămâna. Sfaturi ca pentru un copil de clasa a cincea. Ce-o fi înțeles Nicușor din tot ce i s-a spus, nu știu. În orice caz, nimic bun căci,  de cum o pășit în fața gărzii de onoare a redevenit aceeași jucărie trasă cu cheița. ’Geaba îi strigau consilierii să pășească pe covorul roșu întins special pentru el, că dânsul o ținea pe-a lui, se ținea la jumătate de metru distanță, de parcă îi era frică să nu-l muște..

Și atunci să ne mirăm că galeria înfrățită AUR-POT-SOS scandează: „Lasă-ne, lasă-ne, Nicușoare lasă-ne”?

La Davos, Zelenski s-a înfoiat în pene, mai ceva ca un curcan, în fața ălora care s-au ascuns sub fusta Europei. Și în fața Franței, a Germaniei, și a Italiei, comparând Uniunea Europeană cu „o salată de puteri medii și mici așezonată cu inamici ai Europei.” Cum ar veni, prea mulți morcovi și cartofi fierți și fleciți, și prea puțin muștar sau maioneză. „Bă, ori sunteți bărbați, ori lăsați pe alții în locul vostru”, le-ar fi zis actorașul lu’ Macron și Merz. „Ce dracu, ați trimis 40 de militari în Groelanda și cu ăștia vreți voi să-i descurajați pe chinezi și ruși? Păi nici pirații din Caraibe nu se sperie, bă, de 40 de oameni.” A șters pe jos cu mai marii lumii. Că nu sunt în stare să-i dea peste bot Rusiei, că îi dau nas lu’ Lukașenko care îi permite lu’ Putin să instaleze baze militare, că, în timp ce poporul său trăiește la – 25 de grade Celsius, Europa se cântă, joacă și dansează menuete, polci și valsuri.

Bieții oamenii nu se așteptau la una ca asta. Mai ales Emma Macron care din „mon ami” nu-l scoate. „mon frere” de la răsărit.”, cum îl prezenta peste tot. că, vorba aia, numai eu știu de câte ori l-a primit la el pe Volodimir.  L-o primit, l-o omenit cu ce avea mai bun în frigider și în cămară. Ba, i-o făcut și pachet la plecare, să aibă pe avion, la întoarcere acasă, să nu cheltuie banii la buticurile din aeroport. Și „mon ami” ,„mon frere” cu nesimțire, face instrucție cu Emma, cu Ghiorghița Meloni și cu Merz al nemților: „Culcat! drepți!, târâș!, drepți! aviație la joasă înălțime”! A scos untul din ei, nu alta, sub privirile extaziate ale lu’ Trump și Putin. Să le fi plâns de milă, nu alta!

N-o scăpat un lider de mânia lu’ Volodimir. I-a luat pe toți la rând și i-a făcut ca pe dracu’. Albie de porci, nu alta. Unul n-a scăpat nesorcovit la Davos. Mint. De Nicușor n-a zis nimic. N-a zis nimic, nu că nu ar fi avut ce să zică despre el, ci pentru simplu fapt că Nicușor nu s-a dus la Davos. Că dacă ar fi mers, nu l-ar fi spălat nici apele Nistrului, Tisei și Prutului la un loc. Că știți și voi cum e cu facerea de bine…

Așa am zis și în decembrie, anul trecut, „dom’le, îl cred pe cuvânt pe primar. Dacă Tăițelu a zis că impozitul pe locuință se va majora cu până la 80 la sută, atunci așa va fi. Nu dau urechea la cârcotași, la toți neaveniții.” Că vorba aia, dacă în primarul Reșiței nu am încredere, atunci în cine frate să-mi mai pun nădejdea? Și cu această convingere fermă m-am dus ieri să-mi plătesc obligațiile față de urbea în care locuiesc de 46 de ani. Dis-de-dimineață, m-am făcut frumos (îmbăiat, bărbierit, parfumat), am îmbrăcat puloverul primit cadou la Crăciun, am luat ghetele încălțate doar o dată, și asta doar să onorez un astfel de moment important din viața fiecărui cetățean responsabil. Și ce credeți? De la 375 de lei, anul trecut, impozitul pe apartamentul de la bloc a sărit la 880. N-am fost bun la matematică, dar la aritmetică m-am descurcat. Oricât am socotit în gând, pe deștele de la cele două mâini, tot nu am scos-o la capăt. Nu „pușca” cu ce ne spusese don Nelu Tăițelu.

Mi-am luat inima în dinți și am întrebat-o pe salariata din fața mea „Doamnă, sunteți sigură că atât am de plată, că nu prea se potrivește cu procentele primarului nostru.” Femeia m-a mai întrebat o dată dacă mă numesc așa cum m-am recomandat și mi-a sugerat să mă duc la cartea funciară să fac o copie și apoi să vadă dacă mai scade din impozit sau nu. „Ce să caut la cartea funciară, doamnă? Ce e prostia asta?” Femeia a ridicat umerii și m-a lăsat cu ochii în soare și lipsă 20 de lei din 900.

Alo, Primăria Reșița? Spune-mi, drago, de ce mi-ai luat atâția bani? Ai vrut să-l faci de rușine pe primarul nostru că una zice și alta face? Pe bune, de ce mi-ai umblat la portofel ca șuții în tramvai sau autobuz? Că eu nu te-am văzut nicio dată în 46 de ani să fii venit o dată, o singură dată, la mine la bloc să mă întrebi pe mine și pe ceilalți locatari dacă ne lipsește ceva sau nu. Și erau multe de spus, dar nu ne-am plâns. Nu ai venit să ne ajuți să ne anvelopăm blocul, nici să ne facem acoperiș. Am pus mână de la mână și l-am făcut cum am putut. Nu am avut pretenții să ne tunzi iarba ori gardul viu și nici să ne cureți zăpada de pe trotuarul din fața blocului. Că ne-am gândit că ești o primărie săracă, care nu le poate face pe toate. Mi-ai pus două bănci în fața blocului? Ia-le, soro de acolo și spală-te pe cap cu ele. Du-le la pontonul de la Văliug sau pe plaja din Zanzibar, dacă așa se pune problema. Mie să-mi spui, însă, de ce mi-ai luat atâția bani pe o locuință de 70 de metri pătrați? Domnu’ Nelu, pune-i pe ăia care mi-au calculat impozitul să-mi explice cum de s-a ajuns în situația asta. Dă-le numărul meu de telefon și să mă sune. Sau să explice pe Facebook. Nu de alta, dar eu chiar am crezut în vorbele lu’ tălică din decembrie. Parol.

Dacă ăștia ai lui hotărăsc să se ducă cu trenul, autocarul sau un alt mijloc de transport la vreo întâlnire la Bruxelles sau Berlin, așa face. Că ați văzut cum s-a dus la Paris. Cu avionul militar de-or crezut ăia că aterizase vreo navă de război rusească. Zelenski, care chiar e în război, i-a lăsat pe toți cu gura căscată cu avionul prezidențial, Nicușor cu Spartanul. Degeaba au făcut mișto de el Merz și, mai ales, prietenul său Emma Macron, că pe el l-a durut la bască. E ascultător și cu mult bun simț și nu-și bagă nasul unde nu-i fierbe oala ori acolo unde nu se simte în largul său. „Bă, decât să mă duc acolo să râdă alții de mine ca de o păpușă muppets, mai bine stau acasă, să fiu de folos poporului meu”, s-a fi destăinuit Nicușor lu’ Ilie Sărăcie, sfătuit de unul dintre consilierii săi de la Cotroceni.

Așa și cu Davos. Atâta caz pe seama plecării la reuniunea Forumului Economic Mondial. Ce dacă vor fi prezenți toți ăia cu capul mare în frunte cu Trump? Să fie sănătoși. «Nu umblu teleleu prin lume când sunt lucruri atât de importante care reclamă prezenţa mea în ţară, mai cu seamă când consilierii mei nu îmi pot construi suficientă substanţă pentru prezenţa mea la Davos”, mărturisea Nicușor al nostru când a fost întrebat de ce nu se duce la întâlnire. Și are dreptate. Ce să facă el la o reuniune la care vin elitele lumii? Doar ca să se găsească în treabă? Să ia vreun virus de pe acolo, să nu mai scape de răceală până la primăvară?

Și atunci o trimite pe Oana. Oana de la Externe care se pricepe la toate, inclusiv la probleme economice. Pe ea și pe vreo doi miniștri și tot atâția consilieri. E maxim ce poate da România la cea mai înaltă reuniune economică a anului. Nicușoare, Nicușoare, ai grijă ce vorbești și unde vorbești, că dacă aude Trump că ai zis că tu nu umbli teleleu prin lume ca alții, chiar o să creadă că te referi la el. Și ai pus-o, frate, că ăla nu știe multe și nu ține la glume ori la zicalele din zestrea noastră populare. Faci cum crezi, dar să nu zici că nu ți-am spus!

Afirmațiile managerului au pus pe jar atât cadrele medicale din cele două compartimente, cât și pe consilierii locali din opoziție care au replicat la unison: „Uite, bă, ce vrea să facă Felix (primarul Borcean), să ne lase spitalul fără specialiști și pe noi să ne trimită să ne căutăm de sănătate unde a înțărcat mutu iapa.”

Într-o conferință de presă, edilul șef a explicat că decizia a aparținut noului manager, în ideea de a optimiza cheltuielile spitalului.

„Să luăm cazurile concrete pe care mi le-a transmis managerul, a spus Felix Borcean. Compartimentul ORL avea la data luării deciziei foarte puține internări și un personal care nu era susținut din acest punct de vedere. Altfel spus, gândirea economică vs gândirea medicală tradițională, că noi (medicii, n.r.) putem face orice, că ele tot nu se desființează. Că de aia e spital de stat.” Corect, așa s-a gândit și încă se gândește în spitalele din România.

Ce s-a întâmplat mai apoi e de râsu-plânsu.

„După ce s-a vehiculat închiderea compartimentelor, surprinzător au apărut (și) internările. Ce să înțeleg de aici? se întreba pe bună dreptate Felix cel hulit de consilierii liberali. Fie că medicii nu sunt atât de dornici să facă internări, fie că aceste cazuri nu sunt atât de grave”.

Bă, să știți că Felix gândește ca un om  bătrân. Simplu și logic. Nu suspectează pe nimeni, nu aruncă cu pietre, nu vorbește ce nu trebuie. Numai că, zilele trecute, minune, mare minune la raportul de gardă: „La compartimentul ORL au apărut mai mulți pacienți decât paturile existente. (Tu chiar vorbești serios, Felix?). Și dacă, da, cum ar trebui să interpretez acest lucru? „Înseamnă că undeva, în privat, medicii respectivi desfășoară o (altă) activitate și preferă să trateze pacienții în detrimentul spitalului, în acele clinici private”. Wow, ești tare domnule! Tare rău. Ești primul primar pe care îl aud spunând asta.

Pe ce te bazezi, domnule, cum ar fi spus Moromete trăgând din mucul de țigară ce-l ținea mereu între buricele degetelor? „E o problemă de sistem, totuși inexplicabilă că într-un oraș cu spital în care nu sunt internări, apar foarte multe clinici. (Nu chiar ca ciupercile după ploaie, dar oricum fac concurență numărului de SRL-uri și AF-uri din municipiu) Eu nu pot să interzic apariția acestor clinici private, care este un lucru bun. Repet, clinicile nu apar în localitățile în care nu sunt spitale, dimpotrivă ele se aciuiază tocmai în aceste zone. (coincidența dracului, Felix, ce să zic altceva) Și atunci, medicii sunt mulțumiți cu salariile din spitalul municipal și cu banii primiți pe gărzile pe care le fac, cu gărzile la domiciliu, căci puțini știu că există și așa ceva, adică timpul trece, leafa merge.” Stai, puțin, don Felix. Ai spus gărzi în spital și gărzi la domiciliu? Bă, să tot fii doctor în cazul ăsta, să pui diagnostic în timp ce amesteci în cratița cu tocăniță.

Și mai zi, Felix, că zici bine: „În paralel, ei tratează și în clinici private, mai iau și un ban de acolo. Cine e prejudiciat în situația asta? Spitalul, cine altcineva? Corect, don primar. Surprinzător, când s-a dat semnalul de alarmă au apărut brusc internările. (Coincidența dracului, ce pot să spun altceva?) Am purtat o discuție cu domnul Dena și am cerut o păsuire de șase luni, să vedem dacă lucrurile vor continua sau nu ca și până acum. Sigur nu vom desființa serviciile, ci le vom trece în ambulatoriu, pentru cazurile mai ușoare.”

Nu știu de ce am impresia că după conferința de presă susținută de primarul Felix, cele două compartimente nu vor mai duce lipsă de pacienți…

Să-i fi văzut pe marțafoi cum stăteau ca milogii, cu sacoșele la bancomatele de la parlament să-și ridice drepturile legale. Cei mai mulți erau negri de supărare că, auzi, dom’le ce tupeu la Bolojan ăsta să-i bage în aceeași oală cu ăia din administrație, cu pensionarii, cu handicapații pe care i-a ars la buzunare în numele reformei fiscale. Da, da, să le taie 10% din subvenție, de parcă cu banii ăștia o să salveze țara de la dezastru.

De-a dreptul revoltați, nu alta. „Bă, sărăcie, care ești, i-au strigat lu’ nea Ilie ăștia de la AUR care veniseră să-și ridice cei 2, 8 milioane de lei, tu altceva nu știi decât să tai de peste tot, bă?” Și de îndată au scos vuvuzelele de la brăcinar, scandând ca la galerie: „Să plece hoții, să vină patrioții” Și boierii de la PSD erau cătrăniți, dar, de bun simț, n-au comentat nimic în public, promițând că-i vor bate obrazul în ședințele coaliției. „E prea de tot, bă, nene. Dacă și de la noi iei, atunci nimic nu mai este normal în țara asta.” Doar ai lu’ Orban, de la Forța Dreptei, n-au zis nimic. Una la mână că Șică Mandolină mai completează veniturile la partid cântând la câte un chef al liberalilor, și doi, la cei doar 64.000 de lei subvenție, ce ar mai fi de comentat? La câte procente au avut în alegeri, să zică mersi că îi primește și pe ăștia.

Una peste alta, subvențiile pe ianuarie sunt de 14,5 milioane de lei, cu șapte milioane mai puțin decât în aceeași perioadă a anului trecut. Înmulțiți 14,5 milioane cu 12 luni și transformați suma în euro la cursul zilei, apoi întrebați-vă de ce a fost nevoit statul să taie subvenții de peste tot unde lucrează și activează amărăștenii.

Cică ar reduce numărul locurilor bugetate. Că doar de aia trăim în capitalism: cine are tată cu bani să facă o facultate, cine nu, la coada vacii. Că nu e o rușine să dai cu sapa, să crești porci, oi și capre. Apoi, unde scrie că tot sărăntocul trebuie să ajungă doctor sau inginer? Acu’ să vezi profesori universitari la Bursa locurilor de muncă!

Și s-a mai gândit Ilie Pălie Demolator III la o variantă de rentabilizare a învățământului superior, aceea de a comasa universitățile. Din trei proaste să faci una, dar bună. Sau măcar de a le apropia. De ai face pe studenți să socializeze pe criterii de tradiții și obiceiuri strămoșești. Cum face asta? Simplu. Ia una bucată universitate de la Cluj și o alta de la Suceava ori Târgoviște și le combină. Ce-o ieși, o ieși. Important e să se facă economii la buget, iar studenții să fie fericiți.

Cum, nu poate să facă astea pentru că suntem corigenții Europei la Educație? Cine spune că suntem pe ultimul loc în UE la numărul de absolvenți de facultate? Studiile și statisticiile ălora de la Bruxelles? Să fim serioși, nu mai luați în seamă prostiile lor. Voi nu știți cum e cu statisticile și sondajele astea? Dacă nu știți, vă spun eu, tot la a treia vânzătoare întâlnești o absolventă de facultate și nimeni nu te mai angajează gropar sau cioban dacă nu ai terminat măcar un masters. Așa că, ciocul mic ălor care ne dau lecții.

Prin urmare, succes nea Ilie în tot ce ți-ai propus acum la început de drum ca ministru interimar la Educație. Deși este greu să faci din rahat bici și pe deasupra să pocnească, sunt convins că tălică poți. Poți orice.