Și între atâtea lucruri bune, care îți bucură ochiul și inima, dai peste cele două piețe de legume, lapte, brânză, carne, ouă. Indiferent din ce parte le-ai privi, din dronă, de pe acoperiurile blocurilor din preajmă ori de la nivelul solului,  mai ales pe cea din Govândari, n-ai cum să nu te duci cu gândul la alte vremuri, cu oameni harnici, gospodari și pricepuți. Oricît de indulgent ai fi, nu poți să nu observi că sunt ca mărul stricat între atâtea ionatane, goldene, idarede și coricove de Cornereva. Gogu al meu nici nu mai calcă prin piață, de frică să nu ia vreo bacterie ca din spital. Și Gogu nu e unul din ăla mofturos. E crescut la țară și știe cu ce se mănâncă marfa adunată la un loc. Adunată la un loc, dar nu cum e în piețele astea. Mai cu seamă la Reșița Nord, cu toate cele așezate în drum, sub streșini improvizate, sau cu marfa pe marginea drumului, în praf, exact ca la primul ocico deschis la Gloria, în Govândari în urmă cu 30 de ani.

De la Mao, Adi Damian, fostul administrator al piețelor, (Mao, tu ești un punct de reper pentru evoluția piețelor reșițene!) nimeni n-a mai făcut nimic. Măcar să fi dat un strat de vopsea, să fi bătut un cui în perete, să fi legat o pancartă cu sârmă de aluminiu ori să fi cumpărat tomberoane noi. Și vorbim de vreo zece ani și mai bine. Bă, nimic, nimic nu s-a mai făcut. Dacă n-ar lua o căciulă de bani de la primărie, ai zice că actualul administrator e pus acolo de flori de măr, de portocale, lămâie și alte citrice. Să taie frunze la câini. Și cred că așa și e. Îl doare la bască că piața din Govândari nu poate fi numită piață, cât timp oamenii n-au un acoperiș deasupra capului, își expun marfa pe navete din plastic sau direct pe pământ. Promisiunile că vom face și vom drege sunt exact ca în zicala aia cu „fală goală, nimic în oală.”. Îi place să se audă vorbind, că de făcut nu face nimic.

Acum, pe bune, don Dorin, Dorin Bistrian, nu-ți place și matale să lași ceva în urma lu’ tălică? Măcar un closet pentru cetățenii care vin la piață? Să exclame oamenii când vin sau trec pe lângă piață: „uite, bă, ce om gospodar e și ăsta,. Ce frumusețe de piață a făcut. Ce gusturi are, cât rafinament.”. De ce nu iei exemplu de la ceilalți colegii din primărie, care nu doar că se străduiesc, ci și dovedesc că se pricep în domeniile pe care le conduc? Repet, peste tot în oraș se simte că se schimbă lucrurile. Se vede la tot pasul lucrul ăsta, numai la piață, nu. Dacă nu mai ai suflu, dacă stai prost cu condiția fizică și nu mai reziști ca pe vremuri, de ce nu te ceri afară la pauză? Te duci la antrenor, pardon, la primar, și-i spui: „mister, eu mai mult de atât  nu pot. Schimbă-mă sau trimite-mă la echipa a doua. Știu că pierd la leafă, dar asta e. Nu vreau să vă încurc.”. Și nu cred că mister nu te-ar înțelege. Încearcă să faci asta și o să vezi că va fi bine. Scapi de o belea.

Am văzut că nu ai postat vineri, nu mi-am făcut griji, pentru că m-am gândit că erai prea prins cu îndeplinirea planului la asfaltări, cu zăpada pe Muntele Mic, cu spitalul și demiterea Alinei Stancovici, cu Vio Bașag care, mamă, măiculița mea, v-a tras-o când v-o fost lumea mai dragă. În concluzie, nu mi-am făcut griji. Sâmbătă, nici nu m-am dat jos din pat până nu am intrat pe pagina de Facebook ta și a Consiliului Județean, convins că voi găsi un mesaj cu toate ingredientele de sezon: crenguțe de salcie, ouă roșii, pardon, galbene, să nu creadă enoriași că te-ai dat cu Mocio și Hurduzeu, cozonac, mieluț, vin de casă. Cum se urează la noi în popor. Nimic. Și iar mi-am zis, o fi prea de dimineață, nu s-a trezit prezidentul, mai lenevește, c-o fi prea obosit după o săptămână plină cu de toate. Pe la prânz, am verificat din nou. Nimic. Seara, la fel. Și mi-am zis: „bă, nu se poate, ceva, ceva s-a întâmplat.” M-am uitat și duminică, în ziua de Florii la unii, și de Paști la alții. Ba, chiar și luni, a doua zi de Paști, că mi-am zis: „o fi uitat săracul de sărbătorile astea, că se mai întâmplă când ai atâtea și atâtea pe cap.”

Bă, Romi, tu chiar ai uitat să postezi mesajele? Cum? Nici alții nu au postat? Ce ai tu cu alții? Că tu ești prezidentul nostru, nu ăia. Tu ar trebui să fii un exemplu pentru noi toți, și la locul de muncă, și la petrecerile la care te duci, și la munte ori la mare, în concediu sau în parcări, în magazine și pe stradă. Trebuie să fii un model. Un idol pentru cei care te-au votat. Dar pe tine te-a durut la bască. Hai, nu de mine, ci de ăia care îți tot dau like-uri și te share-uiesc toată ziua. Înțeleg și că nu le ai cu scrisul ori că ai uitat că a fost Paștele nemților și ungurilor și Floriile românilor și sârbilor, dar, bă, puiucule, ai o armată de consilieri pe lângă tine? Ăia ce-au păzit? Ei ar fi trebuit să te tragă de mânecă să-ți amintească sau să fi scris mesajele în locul lu’ tălică. Că de aia îi plătești, să te consilieze, nicidecum să facă ceva la ridiche.

Vezi că duminică e Paștele nostru. Poate uiți din nou, că mă supăr rău de tot pe tine. Ce dacă mă supăr? Ai dreptate, puiucule, mă supăr, nu mă supăr ori te învăț să faci cum e bine să stai și tu în rând cu lumea, tu tot ce vrei o să faci.

Cine a zis  că ăștia s-au cam lăsat pe tânjeală în ultimul timp sunt într-o mare eroare. N-au mamă, n-au tată, nici odihnă, și nici înțelegere când vine vorba de respectarea articolelor, literelor și aliniatelor din lege referitoare la numirile pe funcții de conducere la instituțiile statului. Nimic, nimic, nimic. La ei nu poți să te duci să le spui că: „stai, bre, nu o lua așa, la modul personal. Eu te-am pus acolo (eu ca politician,  care sunt), și tot eu te dau jos.” Și nici să le bați apropouri de genul: „las-o mai moale și matale sau trage de timp până se prescrie fapta.”

Nu poți pentru că îți dau peste nas cu art. 297, alin. 1, Cod Penal, privind abuzul în serviciu săvârșit de funcționarul public, raportat la art. 13, ind.2 din Legea  78/2000, pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. Adică, cum dai, pici rău. Și pici din lac în puț, din lege în lege. Ideal ar fi să nu ai treabă cu ei și nici ei cu tine. Nici măcar să salutați pe stradă. Să-ți vezi de ciorba ta de miel acrită cu măcriș, că e mai bine așa

Și să luăm un exemplu de lângă noi, drept studiu de caz. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Timișoara, solicită Administrației Bazinale de Apă Banat documentele necesare soluționării unui dosar penal, mai precis, acte din care să rezulte îndeplinirea condițiilor legale care au stat la baza numirii cu caracter temporar a lui Barabaș Lorenzo Flavius și Surdu Daniel George în funcțiile de director al SGA Timiș și SGA Caraș-Severin. Numirile s-au făcut în urmă cu aproape trei ani, însă cei doi nu au stat în funcții doar din august și până în decembrie 2020, și nu pentru că nu ar mai fi vrut ei, ci pentru că cineva i-a dat în gât, pentru încălcarea legii la încadrare pe funcție, și uite așa s-a ajuns la DNA.

Procurorii consideră că există indicii clare că numirile s-au făcut pe baza culorii carnetului de partid, ceea ce nu mai reprezintă de mult o noutate la noi, fie că vorbim de România lui Iliescu sau Constantinescu, fie de cea a lu’ Băse și KWI.

Naivi și ăștia de la ANI care au crezut că așa îi pun capac  politicianului prins în ofsaid. Pe dracu. Ți-ai găsit cu Ghiță Românu cel uns cu toate alifiile democrației de doi bani. Pentru că unul ca el nu putea sta deoparte, viceprimarul rămas l-a angajat consilierul său, dar de fapt, primăria e condusă tot de don consilier Ghiță Românu, de unde și refrenul pe care îl știu până și copiii de grădiniță, dar și prefectura, președintele Dunca și cei care doar trec prin Anina. Viceprimarul cu atribuții de primar e ca un tablou agățat pe perete. Tace și înghite, pentru că și lui îi merge bine.

Adevăratul primar este, însă, consilierul Ghiță. El merge la ședințe la județ, el dă interviuri la radio și televiziuni, el se premiază singur și tot el înjură și amenință cu bătaia, cu moartea și cu alte cele pe localnicii care îndrăznesc să-i treacă prin față atunci când este nervos. Da, înjură și amenință ca pe maidan, că asta e trecut în fișa postului de consilier al viceprimarului cu atribuții de primar care, repet, există doar pe hârtie.

Nu mă credeți? Vă spun eu că așa este. Ghiță, consilierul care face și pe primarul, a fost urmărit până nu de mult într-un dosar penal, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „amenințare.”. Dar nu singur, ci împreună cu fiul său, Bogdan. Asta ca să nu mai zică cineva că nu valabilă zicala cu așchia care nu sare departe de copac. În urmă cu fix doi ani, pe când era încă primar, Ghiță Românu și feciorașul său, l-au înjurat și amenințat cu moartea pe un localnic. Mai, mai să-l ia la bătaie. Speriat, bietul om a făcut plângere la Poliție, Poliția la Parchet și uite așa cei doi s-au ales cu dosar penal.

După un an și ceva de cercetări, procurorul, om bun, cu frică și de lege, dar și de Dumnezeu, le-a schimbat încadrarea, cică fapta lor nu reprezintă un pericol social, și a dispus ca cei doi să presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 45 de zile. Și unde altfel se putea în afară de Primăria Anina. Știți cum vine asta? Ca și cum Vlădica nu doar că l-ar ierta pe popa ăla care a săvârșit sfânta taină a spovedaniei cu prohabul desfăcut, ci l-ar și promova ca pe un exemplu de bune practici.  

Și să nu vă imaginați că în folosul comunității intră și măturatul străzilor, plivitul buruienilor de pe marginea drumului pentru ca orașul să arate boboc. Asta-i pentru …, nu pentru domnul Ghiță consilierul-primar sau primarul-consilier, că nici nu știu cum să-i zic. Pentru el alea 45 de zile se vor consumă în biroul lui, din care nu s-a mutat niciodată, schițând proiecte, telefonând în stânga și-n dreapta, dând ordine, inclusiv viceprimarului. Că cine, Doamne iartă-mă, îl va verifica pe don Ghiță ce face el în astea 45 de zile înșirate de-a lungul a șase luni?

Bă, ești prost? Bă, ești tâmpit? Nu, bă, trăim în Anina, orașul-comună, unde nu mai există nici mină, nici spital, nici echipă de fotbal de Doamne ajută, nici UFET, iar pentru toate astea, don Ghiță a trudit la greu în anii în care era doar primar.

Intră în scenă, Vio Bașag, alături de colegii săi din Consiliul de Administrație al Spitalului Județean de Urgență Caraș-Severin. Rolul de șef a lu’ Vio, Paul Purea. Scuze, dr. Paul Purea, care, prevalându-se de aliniate, puncte și litere de legi, decrete, ordine de ministru, virgule, punct și virgulă, dispoziții de tot felul, prognoze meteo și alte drăcovenii pe stil nou, supune la vot propunerea de demitere a managerului, Alina Stancovici.

Nerăbdarea publicului consumator de pop-corn, hamburger, stiksuri, eugenia și pufuleți atinge cote maxime. Ritos, Paul Purea, pardon, dr. Paul Purea, întreabă: „Cine este pentru?” Pentru demiterea managerului, se subînțelege. Și ca să-i încurajeze pe ceilalți, ridică primul mâna. În sus, cum altfel? Îl urmează alți doi: o tanti și un nenea. Paul Purea, de fapt, dr. Paul Purea, exultă, apoi îi pică fața: Vio Bașag, liberal get-beget, se alătură celorlalte două femei care s-au abținut. „Bă, ești prost?” „Bă, ești nebun?”

Paul Purea, sinonim cu dr. Paul Purea, își mușcă buzele și îl privește rugător pe Vio. Vio rămâne ferm pe poziție, se abține de la vot și, fără voia sa, în câteva clipe devine personaj biblic, așa după cum avea să constate „Învățătorul” de la Consiliul Județean. Scorul la general, după două dispute în clasicul județului: Romeo Dunca-Alina Stancovici 3-3. Balotaj, curat. Conform aliniatelor, punctelor și literelor de legi, decretelor, ordinelor de ministru, virgulelor, predicțiilor astrale și prognozelor meteo, votul este nul din toate pozițiile posibile, ceea ce face ca propunerea cu schimbarea managerului să pice din nou.

Scena următoare se filmează în cabinetul lui Frunzăverde de la etajul II al CJ. Dunca către poporul liberal: „Nu s-a schimbat nimic de 2000 de ani. Isus a venit să facă bine şi a fost răstignit. Sigur, nu e o comparaţie, (asta i-ar mai lipsi județului ăsta oropsit), o spun doar pentru a accentua că avem şi noi Iuda al nostru, respectiv pe Başag. Acuma eu sunt curios de unde sunt arginţii.”

Bă, Romi, ești sigur ce spui? Adică, în sensul că voi, liberalii, aveți un singur Iuda? Ia mai gândește-te, mai sapă, puiucule, ca s-ar putea să rămâi surprins: cu cât vei sapa mai adânc, cu atât se va face mai pustiu în jurul lu’ tălică. Încearcă, să te convingi singur!

Cum sunt ziariștii ăștia care sar la beregata lui „Batistuță.” Potoliți-vă, bă, lăsați omul în pace, că v-a spus clar că n-a trecut pe acolo. Ce vreți, să vă mintă, doar ca să vă facă vouă pe plac? Puteți să veniți cu o sută de poze cum intră și cum iasă din sediul DNA.  Și ce-i cu asta, pentru atâta lucru să-și dea demisia din funcția de la partid? Păi dacă doar pentru atât îi cereți demisia, atunci ce ar trebui să facă dacă ar fi să fie încadrat, față și pofil, de mascați? V-a spus că nu-și dă demisia? V-a spus! Atunci, de ce mai insistați? Bă, amărâților de ziariști ce sunteți, nu vă gândiți că mâine, poimâine vă vine și vouă rândul să ajungeți și voi scule mari în basculele PSD-ului, AUR-ului, USR-ului? Și atunci să vă văd dacă o să vă placă să se țină scai după voi ăia rămași în locul vostru în redacții. Așa că, vedeți-vă de știrile voastre cu babe violate, câini mușcați de popi și lăsa-ți-l pe ăsta să-și facă damblaua. Că de aia a fost trimis la Bruxelles, nu să vă legați voi toată ziua, bună ziua de socoteala lui.  

Bravo, bă, Rareș, așa te vreau. Fii… știi tu cum! Bagă cocs, nu te lăsa! Nu demisiona, doar ca să le faci pe plac unora care toată viața lor au votat doar cu PSD. Nu fii fraier să le dai satisfacții că, vorba ta, tu vrei funcții noi, nu să-ți dai demisia. Tu măcar vrei să ajungi om politic mare, nen-tu Nicu Ciucă nici măcar nu îndrăznea să viseze, și uite cât de sus a ajuns. Bagă mare, prietene, nu te lăsa la cioflingarii ăștia. Ce dracu, și DNA e făcut tot pentru oameni!

Bunăoară, zilele trecute ne spunea că prețurile la legume și fructe s-au liniștit, ba chiar au scăzut, cu excepția cepei. Și o spunea cu atâta convingere de ziceai că e chiar așa. Dar cum să nu crezi un om bătrân, cu părul albit, gârbovit de sarcinile de serviciu, de grija față de subalterni și semenii săi? Că oricât ați zice voi, nu este deloc ușor să fii ministru (și nu doar o dată, ci de patru ori) să mulțumești și varza creață de Bruxelles (nu contează care o fi ea) și capra autohtonă care paște în bătătura Palatului Victoria. Dacă nici pe unul ca el nu-l crezi, atunci în cine să mai ai încredere?

Este adevărat, vorbește repede, ca un comentator de fotbal brazilian, și pe moment nu îți dai seama de prostiile pe care le dă pe torogoată. Numai după ce te duci în piață la cumpărături realizezi câte prostii este în stare să spună.  Păi cum, bă, nea Petre să te cred că prețurile astea s-au liniștit, când kilul de roșii aduse de la mama dracului te țin ca râia la distanță. Ne îndemni să le cumpărăm pe ale noastre, să-i băgăm țăranului, pardon, fermierului român banii în buzunar, nu turcului sau macaronarului. Zău, mă? Să dau 40 de lei pe kilu’ de roșii românești, când alea de afară se vând la jumătate preț? Bine, sunt și roșii mai ieftine, cu 15 lei sau chiar 9 lei kilul, dar de ce să cumpăr de la spahii, când pot lua de la ai noștri, cu 400? Că așa ne îndemni matale. De ce? A, ca să fiu patriot? Am înțeles.

Dar vin eu și te întreb pe tălică, unde este domnule faimosul Program „Tomata” cu care te lăudai? Există? Păi dacă există, atunci de ce nu sunt pe piață roșiile românești? A, vin la vară? Mersi, la vară o să am și eu , că m-am hotărât, o să-mi pun câteva fire de răsad  în grădinița din fața blocului și o am roșii toată vara. Poate chiar și ceva gogonele de pus la borcan, dacă o fi toamna lungă…

Și din nou, oare pentru a câta oară? impostura a triumfat. A triumfat călare pe gunoiul băgat pe repede înainte sub preș. El și-a schimbat ținuta de iarnă, trecând la cea de primăvară, iar noi am uitat (peste un an nu ne vom mai aminti deloc) scandalul legat de plagiatul tezei de doctorat. Că așa suntem noi, iertători și înțelegători cu cei care greșesc în viață: „ce, bă, alții nu au copiat? Acum ce să faci dacă s-a întâmplat, să-i iei capul bietului om? Alții au furat milioane de lei și nu au mai pățit nimic, iar ăsta pentru două, trei vorbe luate dintr-o carte să-și piardă slujba? Să rămână pe drumuri?”

Așa e, cum să lași, bă proiectele alea de la minister și să-ți dai demisia doar pentru că așa vrea un userist frustrat? Trebuie să fii iresponsabil, nebun, dus cu pluta, să faci una ca asta, ceea ce în situația lui Lucică Bode nu este cazul. Om serios și responsabil, dumnealui e cu gândul la ceea ce ar trebui să facă pentru țară și popor, nu să-și dea demisia. Să muncească, nu să stea toată ziua în scandaluri și la bârfe ca alde Drulă. Că ce rezolvă dacă demisionează? Credeți că o să se ieftinească kilul de miel și legătura de leuștean ori de ceapă verde? Aiurea.

Lucică al nostru nu-i atât de credul să se ia după gura unuia sau altuia. Nu, el este un vizionar și un optimist fără incurabil. L-am auzit la congresul femeilor liberale când a spus că partidul e în creștere în toate sondajele, situându-se undeva la 23-24%. Nu mai fi așa modest, don Bode, mai pune două, trei procente acolo, ce dracu, doar nu le pui de la tine. Nu de alta, dar la scorul ăsta vă ajunge AUR din urmă, care se laudă că după Paști, sar și ei de 20%!

Filmulețul acesta îi vine mănușă lui Romeo Dunca. Romi al nostru are toate motivele să exulte. Parcă îl văd cum se va exprima academic în cercul său de camarazi și de susținători pe Facebook: „ce v-am spus eu, uitați-vă cum a ajuns spitalul ăsta de când e condus de două panarame triste.”. Ce dacă imaginile prezentate sunt vechi, de anul trecut, din august? Acum e un bun prilej de a o demite pe Stancovici din funcție. Speră ca lumea să fie de partea lui. „Bă, ce om milos e Dunca ăsta! Ce om drept și de treabă.”

În principiu au dreptate. Imaginele alea sunt revoltătoare. Este inadmisibil să se întâmple așa ceva într-un spital, fie el și din Reșița. Așa că merită scandările „Jos managerul!” „Jos Stancovici!” , plus alte strigături de acest gen. Totul pentru binele colectiv, al pacienților și al celor care se cred jupâni. Apropos de filmulețul ăsta, dacă el a fost făcut în urmă cu un an, de ce dracului apare abia acum? De ce nu a fost postat atunci, în august, sau în septembrie, cât era cald și de actualitate? Nu așa ar fi fost logic și de bun simț? Nu zic că cineva ar avea abia acum interesul să-l scoată pe tarabă, că nu era momentul să se afișeze cu el anul trecut. Doar mă întreb, nimic altceva.

A, era să uit, cică, atunci când a fost făcut acest filmuleț în Secția Oncologie, managerul spitalului nu era Alina Stancovici cum își închipuie chibiții lui Romi, ăia care îi dau like-uri și share-uri și îi trimit emoticoane cu bezele. Din 21 iulie și până  în 19 septembrie aceasta a fost suspendată din funcție de același Romeo Dunca. Așa că, Romi, nici de data n-o fost să fie cum vrei tu. S-o dai în gât, să ne arați cât de grozav ești. Sapă și vezi cine conducea spitalul la vremea aceea. Și nu dispera, puiucule, până la urmă îi găsești altceva Alinei. Fii liniștit!

Muma Ursula ne îndeamnă (și pe noi românii, că de aia suntem în UE) să renunțăm, începând din 2025, la WC-urile clasice și la sulul de hârtie convențional și să ne cumpărăm toilette japoneze, care, după ce facem pișu și caca, ne spală și ne usucă cu aer încălzit acolo unde până și împăratul o face cu mânuța lui. Cică, e mai ecologic așa și mai sănătos pentru noi. Ajutăm planeta să se dezvolte armonios. Îi dăm naturii un alt sens. Îți stă mintea în loc, nu alta.

Ei, asta da revoluție la 140 de ani de la inventarea hârtiei cu miros de fructe de pădure, dar ce te faci Ursulo, fata mea, cu cei care respectă tradiția și mediul curat de la Burebista încoace? Că ăia de când se știu s-au șters la cur cu frunzele de brusture, vara, iar iarna cu glodu’ de la porumb, și n-au mai murit, bașca au ținut mediu sănătos, vesel și vioi. Pe ploaie, pe vânt, soare sau vreme rea ei se mergeau săracii în fundul grădinii și se ușurau ecologic, păsatrând comuniunea cu natura. Cum să-i faci pe ăștia acuma să-și cumpere toilette japoneze, că ei săracii n-au nici apă de băut trasă în bătătură? Cum să le spui ăstora că ziarul tipărit e pentru citit și nu pentru șters la cur, când ei cu asta a crescut?

În concluzie, peste doi, trei ani, hârtia igienică va deveni marfă de contrabandă, iar cei care vor fi prinși cu așa ceva, acasă, pe drum, la birou sau mai știu eu unde, riscă amenzi de până la 10 mii de euro rola  (în funcție de culoare, straturi și miros). Așa vor ăștia a lu’ tanti Ursula. Prin urmare, cumpărați-vă din timp toilette japoneze, la doar 1.000 de euro bucata, și nu mai stați pe gânduri căci, mare dreptate are Ursula noastră cam are dreptate: vremurile s-au schimbat și nici bășina nu mai e ce-a fost odată! Și, atunci, ce nevoie vom mai avea de hârtia asta igienică după un prânz cu greieri și lăcuste la grătar și cu niște viermișori de făină la desert? Logic, nu?

Astăzi, pentru celebrarea acelui moment de înaltă trăire locală, Ghiță Românu, retrogradat între timp la funcția de consilier al viceprimarului, grație raportului de integritate al ANI, se dă din nou cocoș. Cocoș moțat din rasa Paduana. Într-o zi de weekend, mai, mai să ia la poceală pe un localnic care a avut proasta inspirație de a filma cu telefonul minunatele realizări ale administrației liberale. Între noi fie vorba, cea mai mare realizare a ultimilor 15 ani la Anina este demiterea din funcție a primarului Românu! Nervos că nu-și băuse cafeluța la ora aia, don Ghiță l-a pus la punct cu câteva vorbe pe care nici măcar minerii lu’ Adi Burlui su Miron Cozma nu le-ar fi rostit vreodată: „cu mine n-ai nicio treabă, nesimțitul dracului. Vezi-ți de treaba ta!” Tradus, „stai pe curul tău până ți-e bine. Că ce dacă nu mai mi-s primar, că tot eu conduc primăria.” Noroc cu influencerul că s-a prins de mișcarea ce urma s-o facă fostul edil și s-a eschivat la timp, că altfel, cine știe ce ar fi ieșit.

Bine, acum să nu credeți că don Ghiță l-ar fi lovit. Da de unde, ’mnealui e un tip educat, rafinat, plimbat în lume, printre politicienii cu ștaif. La el codul bunelor maniere e ca Abecedarul la copiii de clasa a I-a. Nu se coboară el la rahaturi de genul ăsta, mai ales acum când e consilierul viceprimarului. E adevărat că, în loc să dovedească că e genul de slujbaș umil, care cară geanta șefului, mai face câte o boacănă ca astea două. Din reflex și cu speranța că se vor întoarce vremurile alea în care era, și în acte, barosanul, barosanilor din Primăria Anina.

Don Ghiță, cu apucături de genul ăsta, nu cred că mai pupi așa ceva. Nici dacă or da ăștia o dispensă să mai poți candida la primărie. Ce-a mâncat gaia, e bun mâncat, iar matale ești trecut, chiar dacă continui să te dai cocoș din rasa Paduana.