E adevărat, până să devină senator, respectivul domn a fost mai mult artist (pictor, sculptor) decât politician, de aici și omagiul adus femeii-amante. De asta nici nu trebuie să ne surprindă gestul său, unul firesc, de altfel. Omul a fost franc și, într-un fel, a recunoscut că bărbații mai țin și câte o ibovnică pe lângă casă (de parcă femeile ar fi altfel!) Bine, la el ține chestia asta, că e artist, boem, nonconformist, dar nu și la ăia care ne conduc. La ăia care se bat cu cărămida în piept, gata să se jure că nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase. Că pentru ei familia e sfântă și că depravarea e o chestiune străină lor. Că nici măcar în somn n-au avut o relație extraconjugală. Oameni serioși, ce dracu! Cum ar fi să-l auzi pe nea Nicu adresându-se de Ziua Femeii cu: „Dragele noastre soții, mame, iubite și ăăă… amante”? Că, câtuși de puțin. Dincolo de faptul că este ceea ce este, nea Nicu a fost militar de carieră la viața lui, nu fante de Obor să se dea în bărci în Cișmigiu cu mimozele alea de pe Dorobanți ori să se laude cu cuceririle lui în studio la Brancu sau Capatos.

Și, totuși, v-ați întrebat câte sute de mii de buchete de frezii, lalele și garoafe, cutii cu ciocolată, parfumuri, desuuri, broșe și truse pentru machiat au luat calea amantelor și în acest an? Cu siguranță că nu vom ști niciodată. Nici măcar cu aproximație, dar dacă îi sugerăm domnului senator AUR să facă o interpelare în plenul parlamentului pe această temă, poate, poate vom avea un răspuns cât de cât. Până atunci, însă, vorba moldoveanului: „la mulți ani femeilor din viața bărbaților: soții, mame, fiice, colege și amante!” 

Pe vremea aia, grija față de om era pe primul loc în politica partidului. Cel puțin așa se spunea, fiecare trebuia să aibă un loc de muncă, potrivit sintagmei: nici pâine fără muncă, nici muncă fără pâine. La 50 și ceva de ani distanță vin francezii Auchan și… viața se schimbă! Nu prin abundență de carne, ouă, brânză, lapte ori mere, pere în panere, că de astea au toți cei care au dat buzna la noi după ’90, ci prin casele de marcaj. Că de ce angajatele lor să mai scaneze cârnații, biscuiții, cașcavalul și iaurtul din coș, când lucrul ăsta îl poate face orice cumpărator. Ce, noi suntem mai proști decât duduițele care făceau treaba asta până acum? Au ele mai multă dexteritate decât noi? Ei, drăcia dracului. Ne-am învățat prea fuduli. Să primim totul de-a gata. Să stăm la rând și să ne holbăm la bietele casierițe, trecându-ne prin cap tot felul de porcării legate de nuditate, sexualitate și feminitate. Și decât să păcătuim, fie și cu gândul, ăștia de la Auchan s-au gândit să ne dea de lucru, luând locul casierițelor.

Bă, Auchan, deștept ești, bă. Cum ai tu grijă de noi, cumpărătorii, să nu ne plictisim stând la coadă. Să ne scanam singur produsele. Că bine te-ai gândit. Ptiu, să nu te deochi! Dar eu zic că, dacă tot ne scanăm singuri și dacă cumva n-avem altceva mai bun de făcut, nu vrei să-ți descărcăm și TIR-ul cu crumpei ori să-ți aranjăm marfa în galantare? Ar fi o chestie. Dacă ne-am descurcat noi cu femeia aia de tablă la care băgam leul și ne dădea cafea, ne vom descurca și acum. Parol. Pe bază de barter, reciproc avantajos. Ca să nu stai degeaba: noi scanăm produsele, iar tu ne numeri ouăle. Ouăle din coș.

Bă, Romi, o fi așa, nu zic nu, dar eu te-am pus să te lauzi cu modularul ăsta? Cine era ca tine de fudul, de ziceai că răstorni munții, nu alta: facem și dregem, iar acum întorci buzunarele pe dos, la fel ca Moromete când să plătească foncierea pe pământ: „Păi nu ți-am spus că n-am?! Ce să-ți fac eu dacă n-am? De unde să-i scot? De ce nu vrei să înțelegi că n-am?” Ce dracu, bre, când te dădeai cocoș în curtea spitalului județean și arătai cu deștu’ pe unde ar fi trebuit  puse containerele alea de la modular, nu știai că n-o să ai banii ăștia? Că nicio bancă n-o să-ți dea credit?

Știai? Cu atât mai rău, puiucule. Că ai cheltuit, de la CJ, nu de la tine din buzunar, 13 mii de lei pe studiul ăla geotehnic, 154 de mii pe studiu de fezabilitate, 71 de mii de lei pe nu știu ce actualizare a documentației tehnico-economică, 15 mii de lei pe un contract de consultanță, plus alte și alte contacte de audit, publicitate, iar acu’ ridici umerii, văicărindu-te și dând vina pe Putin, din cauza căruia s-a dus dracului economia: „De ce nu vrei să înțelegi că n-am?” Ce mă interesează pe mine că nu ai? Eu te-am votat tocmai pentru că ai promis spital modular, altfel votam pe altul. Decât să spui că n-ai, mai bine tăceai și te rugai de nen-tu Ciucă să-ți dea să nu te faci de rușine!

Bă, Romi, știi ce cred eu? Că la fel o să zici și despre noul spital județean, și despre trenul pe baterii, acumulatori sau ce dracu or fi. O să ne alegem și cu milioanele de euro aruncate pe tot felul de studii, și cu drumurile neasfaltate. Și parcă văd că o să vii  cu aceeași placă și cu aceleași buzunare întoarse pe dos: „Ce să-ți fac eu dacă n-am! De unde să dau? N-am!“

L-am asculat, fără să-i  înțeleg supărarea. S-a prins. Mi-a băgat ziarul sub nas, zicându-mi: „Tu nu vezi ce scrie acilea? Că regele le-a luat lu’ fi-su și noră-sa casa unde mai trăgeau și ei când veneau din America? Casa asta a fost primită ca dar la nuntă de la bunică-sa, regina, și vii tu acum și le-o iei? Păi nu-i frumos, bă, nene (că așa îmi zice Gogu Mie), ce a făcut neica Charles. La noi nici țiganii, pardon, romi nu fac una ca asta. Că nu trebe să facă deosebirea între copii. Să bage dușmănie între ei. Aș mai fi zis dacă unul ar fi fost făcut cu Diana și altul cu Camila, dar așa… Sunt frați buni, ce dracu, bă, nene.  Lu’ ăla mare să-i tot dai și lu’ săracu Harry, nimic, doar pentru că o luat-o de nevastă pe americanca aia? Pe cuvânt, nu se face așa ceva. De aia ziceam, că îl credeam mai deștept pe Charles ăsta, dar e tot ca noi.” Mă uitam la el, neînțelegând cum vine asta. „Adică, înainte de a fi rege, e și el om ca noi toți. Zici că regii ăștia sunt mai înțelepți? Pe dracu, nene. Sunt la fel ca mine, ca tălică.”

Ce să zic, să-l contrazic pe Gogu? Nu, îi dau dreptate, dar nu pot să-i spun asta că își ia lumea-n cap. Dar apropo de Charles, Harry, Megan și casa aia. Cât mă bucur că Werner al nostru nu are copii. O avea el nepoți și nepoate din partea lui sau a doamnei, însă nu și copii. Și ăsta e un lucru bun, că dacă ar fi avut, îți dai seama Gogule ce ceartă ar fi fost pe alea șase case cumpărate din meditații și ce-ar mai fi scris presa? Mamă, mamă…

De asta și zic, hai, puiucule să facem o poză amândoi înainte de demolarea sanatoriului. Cât mai este în picioare, că ar fi păcat să nu avem o amintire cu el. Că știi ce-or zis ăia de la Compania Națională de Investiții: ras din temelii, ca să facem altul nou, precum în legenda populară, pe râu în jos, cu mult mai trainic și mai frumos. Bine, ăștia de la CNI vorbesc doar să se afle în treabă. Să nu se zică că nu au soluții la problemele noastre. Că ard gazul de pomană la serviciu. Că între noi fie vorba, odată demolat sanatoriu, mai degrabă ar trebui vorbit cu Direcția Silvică să demareze o campanie de împădurire a locului. Că trebuie să fii căzut în cap să crezi că la Marila se va mai construi un alt sanatoriu. Poate în altă viață, după cum merg lucrurile la noi. Că știi vorba aia: ce-a păpat gaia, e bun păpat.

Așa că, până una, alta, hai să facem câteva poze amândoi. Că de cât să postezi toate prostiile pe Facebook, să te cerți mereu ba cu unul, ba cu altul, mai bine hai la Marila la o ședință foto. Vorbesc eu cu un fotograf bun și o să-ți facă poze profi în pădure, culegând ghiocei, urzici, leurdă și alte bunătăți ecologice recomandate în meniul de primăvară ori când bei apă rece din izvor. Nu râde, Romi, că nu e de râs. Fii și tu în pas cu moda care bântuie printre politicieni și, mai ales, fii original că, ai văzut și tu, toți postează floricele, greierași și buburuze, dar niciunul culegând toporași, ștevie, leurdă. Dacă faci asta, te asigur că dai lovitura în planul imaginii!

Bine, acum să nu credeți că puiucu’ e ușă de biserică și lu’ Crina i s-o năzărit  să-l ia în șuturi fără niciun motiv. Nu, pentru că pe Dunca, pe care unii îl privesc ca pe un monument de cinste, corectitudine și bună creștere, l-o mâncat în cur zilele trecute și le-o zis-o de la obraz pesediștilor într-o conferință de presă: „Rușine acestei Opoziții de rahat și de trei lulele.” Motiv pentru care, Crina a luat foc ieri, în ultima zi din februarie: „Domnule președinte, înainte de a începe ședința, vă solicit public să vă cereți scuze pentru declarațiile făcute vis-a-vis de Opoziție. Mi se pare normal, dacă stăm la aceeași masă, să nu ne jignim unii pe alții, să vorbim civilizat. Așa că, eu vă solicit clar, să vă cereți scuze, pentru modul în care ne-ați făcut în conferința de presă.”

Vai, ce pretenții și la Crina ăsta. Taman de la Romică ar fi  vrut să primească scuze în plenul celei mai importante ședințe din acest județ. Preț de câteva secunde, Romică fără frică, și-a dres glasul pentru un răspuns demn de un adevărat liberal: „Nu o să-mi cer scuze pentru că, virgulă, consider că ce am spus este adevărat, pentru că toți consilierii Opoziției sunt împotriva unui proiect benefic pentru județ. Asta este părerea mea.” La care John Crina i-a dat o replică tăioasă care, cu siguranță va rămâne în istoria Consiliului Județean Caraș-Severin: „Deci, în mod normal și logic, n-ar trebui să stăm la aceeași masă. Nu o să plecăm, dar asta mă obligă să vă jignesc și eu: sunteți un mare ghiolban, domnule președinte.”

Apăi, măi, Romi dragă, la orice m-aș fi așteptat să-ți spună John Crina. Că ești habarnist de administrație, că dacă n-ar fi secretarul general să-ți șoptească răspunsul când te întreabă unul, altul, ai fi pe nicări, că umbli cu căptușeala ruptă la haina aia de la costum și câte și mai câte care nu-mi vin amu în cap, dar să te facă ghiolban, scuze, mare ghiolban, iar tu să rămâi senin și să mai ai puterea să zâmbești și să glumești, zău dacă aș fi crezut vreodată. Ești atât de original și de incorigibil, măi, Romi, încât mă rog la bunul Dumnezeu să te țină tot așa, să nu-mi ia pita de la gură!

Bag seama că Adelin Tuță, marele director din Primăria Reșița, se trage din neamul acestor flăcăi de toată isprava din vremurile de demult. Și când spun asta, mă gândesc la faptul că don director Adelin a realizat de când e la primărie, cât alții în șapte vieți. Nu mai enumăr ce a făcut de-a lungul timpului firma familiei sale SC DIA TERMO INSTAL VEST SRL: case cumpărate și înstrăinate, terenuri achiziționate (unu și unu), lucrări în construcții până la Severin și înapoi, că mi-ar trebui timp mult să le înșir pe toate.

Ultima ispravă, minunăția de hală din Mociur. În timp ce unii se căcăie ani la rând pentru a termina o amărâtă de bojdeucă, firma lu’ Adelin al nostru (îi spun așa pentru că se află cu serviciul în folosul comunității) a dat gata hala în câteva luni. Iată, deci, un exemplu de hărnicie și abnegație. Și cum a terminat-o, a și închiriat-o unei firme de curierat. Dar cum lucrurile păreau neterminate, SC DIA TERMO INSTAL VEST SRL a cumpărat de la primărie și terenul aferent construcției. Totul pe repede înainte, precum Făt Frumos. Pardon, hotărârea pentru vânzarea terenului, până atunci concesionat, au luat-o consilierii locali, încântați la superlativ  de hărnicia și spiritul antreprenorial al concetățeanului lor.

Bravos, Adelin, tată. Te admir pentru tot ce faci pentru tine și familia ta, dar mai ales pentru noi în municipiul ăsta. Crede-mă, nu o spun la mișto, ci în semn de respect pentru felul cum te miști și te învârți până obții ceea ce îți dorești. Tu ești un personaj modest, un model de urmat în viață, și nu-ți place să ieși în față, să te lauzi cu realizările de bugetar (să mai zică careva că foncționarii statului nu o duc bine), iar noi toți îți suntem recunoscători pentru toate lucrurile care se văd și nu se văd de pe urma activității lu’ tălică la primărie.

Este adevărat, că mai sunt destui care cârcotesc și vă arată cu degetul pe matale și pe firma familiei. Oameni răutăcioși, don Adelin! Răutăcioși din cale afară. Și nu ar avea de ce să fie așa că, în timp ce ei puneau coada pe spinare la ora 4 și abia așteptau să ajungă acasă, tălică începeai o nouă zi de lucru, schimbul II, până noaptea târziu. Munceai de-ți săreau capacele și transpirai. Și în loc să-ți fi dat cu spray Rexona și Fa, să te fi odihnit o țâră, o luai de la început, și iar munceai și transpirai. Nu tu cârciumi, nu tu cafenele, nu tu haine scumpe. Muncă și iar muncă, de dădeai în brânci.

De aia îți și vin dracii când vezi pe câte unul vorbindu-te de rău, don Adelin! Dar din partea mea, tot respectul și considerațiunea! Așa, să le fac în ciudă cârcotașilor!

Ce fel de declarații face domnul deputat? De tot felul și, vă asigur, că-i trec multe prin cap, că de asta e parlamentar, să cunoască toată problematica momentului, începând cu diminuarea șeptelului de vaci cu lapte, a hectolitrilor de țuică de Teregova care se vinde pe marginea lui DN 6 mai ceva ca braga în Severin și terminând cu încălzirea globală, efectul benefic al greierilor în alimentația noastră, viață de cuplu în triburile nomade din Africa sau percepția pe care tineretul trebuie (e musai, chiar) să o aibă despre politica de cumetrie. Uneori, domnul deputat vorbește mai ceva ca un om bătrân. Dacă îi privești pozele de pe Facebook sau te uiți cum vine spre tine din depărtare, nu ai zice că e în stare să dea din el atâtea vorbe care ung la inimă babele și moșii ce merg duminica la biserică. Doar că, atunci când se face comod în fața computerului și dă frâu liber imaginației, juri că e făcut să împrăștie cuvântul celei mai vechi și profitabile meserii de pe pământ.

În consonanță cu cele mai sus arătate, nea deputatul are o mare supărare care se trage din observațiile și analizele făcute în timp. Și anume, „în România implicarea tinerilor în alegerile politice este îngrijorătoare și acest lucru îl dovedesc ultimele statistici”, și spune că în 2020, doar 25,39% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 34 de ani, au votat pentru viitorul, cel puțin mișto, al țării. Restul, au stat călare pe telefoane, laptopuri, la plajă sau, pur și simplu au preferat să rămână acasă, că de aia era duminică. După o campanie în care au umblat cu cioara vopsită și cotărița plină de gogoși, politicienii, inclusiv don deputat de Teregova, or mai avut pretenția să-i aducă pe tineri la vot. Poate cu arcanu’, cum am văzut în filmul ăla cu Ciprian Porumbescu, că cu programele lor de bunăstare pentru țară și popor n-ar fi avut nicio șansă.

Și ca să o spunem pe-a dreaptă, domnu’ de la PSD îi îndeamnă pe tineri să vină la urne, pentru că el că are mintea odihnită, lucru firesc, de altfel, după 23 de ani de mâncat pită albă de pe cârca statului. Speri mata, dar speri degeaba, spune o vorbă din bătrâni. Până când lupul nu-și schimbă și năravul, și la anu’ tot unii ca mine și ca Gogu vor veni la vot. Tinerii, tot cu Facebook, tot cu Tik-Tok, tot cu BUG Mafia că, vorba aceluiași Gogu: „Sunt sătul de minciunile mele, ca să le ascult pe ale altuia,”

Sincer, decât să te fi dus acolo, doar pentru trei-patru vorbe, și alea despre Raliul Dakar și Polul Sud, și să ți se vadă  ceafa lată, mai bine vorbeai cu Stanciu și făceați un „live” la Express de Banat. Te scutea de drumul până la București, de bani (să nu spui că emisiunea a fost moca că nu te crede nen-tu Victor) și aveai și audiență dublă, dacă nu chiar mai mare. Dar așa…

Acum, dacă te-ai dus, te-ai dus, că așa e frumos să facă un președinte de Consiliu Județean. Te înțeleg și te felicit pentru hotărârea luată deși, repet, ai mers degeaba, că pe cetățeanul de la Vaslui, ori pe cel din Botoșani îi interesează prea puțin faptul că primarii de la noi au accesat nu știu ce proiecte de apă și canal sau au asfaltat ulițele satului. Asta nu e o noutate, că peste tot în țară se întâmplă la fel. Sau tu te aștepți să vină turistul la Ocna de Fier să vadă țevile pentru apă, ale primarului de acolo? Sau asfaltul din nu știu ce comună? Ce dracului, bă, Romi, doar nu ești copil să crezi una ca asta.Sigur, nu e vina ta, ci a moderatoarei care așa a înțeles ea că se face o promovare.

Dar știi ce nu înțeleg eu, Romi? Cum de ai adus atâția lăutari cu tine în studio și pe oamenii cu greutate i-ai lăsat acasă? Sigur, nu mă așteptam să aduci primari de la PSD, că vorba aia, a fost o promovare a județului liberală 100% (un fel de campanie electorală, dacă-mi permiți), dar să nu-i iei cu tine pe Vela, Rujan, Marșalic, parcă e prea de tot. Măcar să-i fi sunat și să le fi spus: „măi fraților, prietenilor și camarazilor noi ne-am gândit să facem asta la televiziunea aia, să audă lumea și de bine despre noi, nu numai de rău, vreți să veniți și voi? Hai să le dăm dracului de certuri și neînțelegeri dintre noi”. Iar ei, cu siguranță, te-ar fi înțeles: „măi, Romeo, venim, cum să nu venim, să vadă lumea de acasă că suntem o mare familie, strânsă la un loc și la bine, dar și la greu.”. Dar nu au venit. N-au venit că nu i-ai sunat să vină și ei. Tu ți-ai luat doar primarii și oamenii tăi, pe ai lui Vela i-ai lăsat să privească la televizor. Păi, asta e treabă, bă, Romi?

Romeo Dunca, pentru cei care nu știu, este președintele Consiliului Județean Caraș-Severin, nicidecum un nima-n drum. Omul ăsta, care ar trebui să fie cel mai tare din parcările județului, dă dovada neputinței sale într-o astfel de funcție, felicitându-se că a avut gura aurită, fericit că n-a murit niciun pacient, fiindcă el se aștepta să se întâmple și așa. La cum mărturisește (o și avut cui să se plângă, lui Dani Stanciu!), probabil că primul lucru pe care îl făcea dimineața era să deschidă telefonul, să citească presa ca să vadă dacă Marila se prăbușise sau nu peste noapte. Ca apoi să-și frece mâinile bucuros: „las’, că-i bine, vedem ce-o fi mâine.”. Și tot așa, zi de zi, săptămână de săptămână, an de an, până marți când, totuși, a răsuflat ușurat după ce a citit Express de Banat: „bine că nu a murit nimeni!”

Romi, lasă, bă, meseria asta și apucă-te de crescut oi și capre în zona alpină. Sau apuca-te să joci bambilici. Administrația nu e de tine. Cum, bă, tu știai că în sanatoriul ăla era vai de capul lui, că ploua în el ca afară și nu ai luat nicio măsură? Tu îți dai seama ce spui? Ce să fi făcut? Să fi bătut și tu un cui într-o blană sau să fi reparat plafoanele și să fi schimbat țiglele sparte. Că nu s-ar fi ajuns aici. Măcar atât să fi făcut și tu de când te tot lauzi că faci și dregi la Marila. Dar, nu, nu ai făcut și nici faci nimic, puiucule. Nimic în afară de scandaluri și procese unde ești numbere one. Ba mai ai și tupeul să spui că te așteptai să se ducă dracu șandramaua. Te-ai zgâit la ea, ca ăla la drobul de sare din povestea lui Creangă și nu ai făcut nimic. În Occidentul pe care îl tot invoci, n-ai mai fi stat o clipă pe funcția aia. Și acum dai vina (cum altfel?), tot pe ăia dinainte. Pe indiferența și neputința lor. Tu, puiucule, nu ai nicio vină. Nici măcar când te întrebi senin: „La ce să ne fi așteptat când ploua de atâta vreme înăuntru?!”

Romică, Romică…

Puiucule, nimic nu-ți merge bine. Parcă ești blestemat, nu alta. Drumurile sunt praf, cum dai un strat de asfalt, cum dispare în două săptămâni, turismul e în aer, îl vezi numai tu din elicopter, investitorii sunt de nicio culoare și, colac peste pupăză, se duce dracu’ și acoperișul. Că nu mai înțeleg nimic, nu putea să mai aștepte o lună, două? Să fi căzut la vară sau mai spre toamnă, ce atâta grabă?  E clar, la mijloc e ceva necurat. Nu se poate ca doar ție să-ți meargă rău și ălora din Timiș, Arad, Hunedoara, chiar și Mehedinți, nu.

Sincer, îmi pare rău de tine, Romeo. Numai eu știu câte speranțe îți făceai în urmă cu un an și ceva, când erai convins că vei reface cu zeci de milioane de euro spitalul de la Marila. Parcă te văd cum visai ca în jurul Marilei să se dezvolte turismul, comerțul, să apară langoșeriile, tonetele cu înghețată, tarabele cu gogoșele și kurtos kalacs. Dorința ta era să pui accent pe mâncarea sănătoasă și tradițională a locului: tocăniță de melci, piciorușe pane de puichițe, găigană cu urzici și leurdă.  Si mai visai hoteluri, restaurante, tiroliene, shaormerii, case de vacanță pentru vizitatorii pacienților veniți din toate colțurile țării. Nu știu la câte te mai gândeai tălică la vremea aia, dar mi-e tare teamă că din toate ce le visai se alege iarăși praful.

N-ai noroc și gata. Și nu știu de ce, că nu ești om rău. E adevărat, ești spurcat la gură, pentru tine toți sunt hoți, bandiți și profitori, numai tu ești haiduc. Un fel de Mărgelatu, doar că tu nu spargi semințe de floarea soarelui cum o făcea Florin Piersic în filme și scuipa cojile pe unde apuca. Și nici nu încaleci cai, ci elicoptere. Nu, tu ești un justițiar de ăsta modern, pe post de bau-bau, cu postări pe Facebook, cu comentarii, like-uri și share-uri. Tu în loc să te ocupi de lucrurile serioase, să aprinzi și tu o lumânare și să te rogi la Doamne-Doamne, te ții de cioace. Și atunci, cum să-ți meargă bine, puiucule? Cum?