Auzi, bă, la ei, pentru atâta lucru să-ți dai demisia? Îți vine să și râzi. Or fi ei sârbi, dar nici chiar așa, să-i distrugi cariera unui om doar pentru că admira una bucățică de femeie dezinhibată și dezbrăcată. Uită-te la politicienii noștri că nu se dau la o parte, pentru lucruri cu mult mai grave, nici dacă îi picuri cu ceară. Mai bine preferă să fie bălăcăriți și înjurați peste tot decât să facă așa ceva. Amintiți-vă câte luni i-o trebuit lui Sorin Cîmpeanu să se hotărască să-i lase pe alții să conducă ministerul Educației. Câte huiduieli, câte jigniri, câte vorbe grele a trebuit să înghită pe unde se ducea, până când a făcut ceea ce trebuia să facă din momentul în care a fost demascat că plagiase teza de doctorat.

Sau, nu mai departe de Bode. Tot ministru și ăsta. Și tot plagiator de teză de doctorat. A, și fără pic de rușine și cu nesimțirea dusă pe culmile cele mai înalte. Omul nu se dă la o parte, și gata. Nu se dă pentru că nu recunoaște că a făcut asta.  O ține pe a lui că e victimă a jocurilor politice la care se dedau useriștii și o parte din colegii săi invidioși. El, săracul, n-are nicio vină. Ce-s alea douăzeci de pagini luate cu copy-paste de la alții? Doar n-o s-o face gaură în cer pentru asta. Și unde mai pui că problema lui îi interesează doar pe 2% dintre români. Ceilalți sunt prea scârbiți de ceea ce văd ca să mai țină socoteala politicienilor plagiatori.

Eu cred că în capul lui Bode funcționează următoarea chestie: „bă, dacă eu îmi dau demisia, același lucru ar trebui să-l facă și Ciucă, pentru că și dumnealui a fost prins cu fofârlica. De ce să-i fac rău omului, dacă partidul nu-mi cere asta?”. Ei, aici e problema noastră, la sârbi, partidul i-a cerut deputatului să-și dea demisia, și pentru ce, că se uita bietul om la două țâțe siliconate? Pe când la noi nu vei auzi niciodată să se întâmple așa ceva. Indiferent de partid.

Da, bă, Gogule, așa o făcut. Și și-o găsit cu cine să se pună. Cu Frunzăverde. Auzi tu la el: „Condițiile de circulat în aceste zone (Muntele Mic și Semenic, n.r.) de pe vremea lui Frunzaverde nu se compara cu cele de azi.”. Ce-o fi vrut să spună, numai el știe săracul. E și de înțeles, el știe să facă bani, nu să scrie corect gramatical. Bă, Romică, stai bă în banca ta, că te halește Frunzăverde cu fulgi cu tot. Chiar și de acolo din groapă te bagă în buzunar. Păi tu cu Frunzăverde te pui? Ăsta și-n groapă e cu zece clase peste tine. Cu zăpezile de altădată? Ce dracu, bă, Romi, chiar ai luat-o razna de tot.

Fă bine și vezi-ți de cărările tale de munte, de neaua de pe Semenic și Muntele Mic, că doar la alea ți-e gândul iarna. Că ai văzut cum îți scriu oamenii pe Facebook: „domnule președinte, drumul Voislova-Rusca Montană e acoperit cu gheață și zăpadă. Copaci aplecați pe carosabil!!… La Rușchița oameni ajung cu greu înspre Oțelu Rosu!…acolo pe Muntele Mic…este și 4×4. Săracele astea de drumuri sant aiurea !”

De aia nu mai poți tu că drumurile de la Rusperc, Gârnic, Sasca ori Cărbunari sunt aiurea! Ce treabă ai tu cu ele, că pe acolo nimeni nu se dă cu schiurile. Eventual cu sania sau cu ligheanul. Ție să-ți meargă afacerea, iar ei să facă bine să se constituie în colhozuri, să-și cumpere utilaje de deszăpezire, că așa face un om gospodar. Toată ziua numai pretenții: Romi repară drumul ăla, Romică fă aia, puiucule astupă-ne gropile, dă-ne și nouă bani mai mulți la comună, don președinte în sus, don președinte în jos. Păi ce ești tu să le faci pe toate în județul ăsta? Ei, drăcia dracului. Și atunci e normal să-ți ieși din pepeni și să te dai la toată lumea și să te compari chiar și cu morții.

Uitați-vă la oamenii lui Drulă, care au acționat împotriva firii după ce au ieșit de la guvernare. În loc să strângă rândurile, să se mai adune și ei cu familiile ori amantele (scuze, fără amante, ăștia nu-s ca ăia de la PSD și PNL) la câte un șpriț sau grătar, s-au pus să se certe între ei ca fraierii. Mai supărăcios, Cioloș și-a luat găletușa și lopățica și s-a mutat la altă băltoacă. Așa și în provincie, recte Caraș-Severin unde, chiar dacă ar vrea să facă Opoziție, useriștii  n-ar avea cu cine: nu tu consilieri județeni, nu tu primari, nu tu prefect sau subprefect.  Noroc cu Caransebeș care are doi sau trei consilieri locali. În rest, pustiu. Andrei Plujar face și el ce poate, de unul singur. Mai iese o dată la două luni cu câte un comunicat de presă primit de la București și mai ține din șase în șase luni câte o conferință de presă, când prin zonă apare câte un amărât de parlamentar de-al lor. În rest…

Știți careva dintre dumneavoastră cine e șeful AUR în județul ăsta? Ia să vă văd! Vă asigur că nu știți. Dacă nici presa nu știe, mi-e greu să cred domniile voastre aveți idee de așa ceva. La început a fost Letiția Aman, care a crezut că i-a pus Dumnezeu mâna în cap (ca orice politician ce se visa cel puțin parlamentar), dar în cele din urmă partidul lu’ George Simion i-a transmis, oral, salutul camaraderesc: „pa și pu!” Mai pe românește, a trimis-o  înapoi la cratiță. După câteva interimate eșuate, se pare că șefia conducerii organizației județene o deține unul de la Oțelu Roșu. Spun că se pare, că la partidul ăsta nu ai pe cine suna sau întreba de sănătate. Parcă ar fi în ilegalitate, stau pitiți, să nu-i vadă poporul la obraz. Nu, nu vă gândiți la Luca Mălăiescu, deși la un moment dat în PSD se vorbea că Luca ar fi cochetat cu ideea preluării partidului. Nu, pur și simplu e un cetățean cinstit, corect, patriot, cu dragoste de țară, neam, de Scorileț, Poiana Mărului și DN 68, care străbate orașul de la un capăt la altul, dar căruia nu-i place să se dea sculă pe basculă.

Ei, și ce-o mai rămas din vajnica Opoziție din Caraș-Severin? Forța Dreptei, despre care se poate spune că există, dar până departe mai este mult! Așadar și prin urmare: Cine este Opoziția și ce vreau ei?

Uite, acum sunt la mare căutare proiectele depuse pentru finanțarea pistelor pentru biciclete. E atât de darnic PNRR-ul ăsta când vine vorba de piste, încât nici nu trebuie să ai nu știu câte biciclete și nici asfalt în toată comuna, ca să ți se aprobe finanțarea. Am un prieten primar care, pe un proiect cu15 kilometri de piste, ia o căciulă de bani. Ce contează că în sat mai sunt doar vreo două, trei biciclete Tohan, și alea stricate. Ambiția lui e să pună moșii și babele, pardon, seniorii, rămași singuri acasă, să facă mișcare în fiecare zi. Să lase bastonul la poartă și să urce în șaua țoaclei, iar el din ușa primăriei să le facă galerie: „hai, tataie, nu te lăsa la ăla din față. Mamaie, dă-i bici, că arăți de parcă ești nemâncată de o săptămână. Ba, mai mult, se gândește să facă o echipă competitivă care să participe la concursurile de old boys! El ar vrea săracu, dar parcă văd că până la urmă pe pistele astea vor crește părul porcului, coada vulpii, pir, pălămidă, mohor și alte buruieni mono și dicotiledonate.

De ce râzi, Gogule? Nu la fel s-a întâmplat și pe vremea lui Adrian Năstase care în doi ani a umplut satele patriei cu săli de sport? Că a fost nevoie sau nu de ele, Adiță a aprobat construirea lor unde s-o găsit un petec de pământ liber de sarcini: la marginea pădurii, în mijlocul câmpului, în intersecții.  Și tot pentru seniori, că ăia tineri erau și atunci, ca și acum, plecați la oraș. Ascultă la mine, dacă Bombonel mai rămânea un mandat la guvernare, n-ai mai fi avut loc de atâtea săli de sport, scoteam campioni pe bandă rulantă, dar așa… Așa, am rămas tot cu banii aruncați pe proiecte futuriste, cu pirul, pălămida și costreiul.

Frumos, ce să zic. Îți crește inima când îi vezi cum se porcesc ca țațele la televizor seară de seară. Evident că în astfel de împrejurări mărețe pentru epoca în care trăim, nu-ți mai arde să picotești sau să dormi în fotoliul statului, cum o faci de obicei în cele două zile de lucru pe care le are săptămâna în Parlamentul României.  Auzi și tu Gogule cum râde ciob de oală spartă: „niște analfabeți funcțional încearcă să mă denigreze, mă răstignesc în piața publică cu privire la parcursul meu academic și profesional. Unii care nu știu să întocmească un CV, care au absolvit o facultate în 2 ani sau care se bâlbâie când au de dat explicații despre cum și-au dobândit diplomele de studii”. Bă, dacă nici Bode nu știe ce vorbește, atunci, cine?

Vai, Lucică, chestia asta cu răstignirea în piața publică mi-a plăcut la maxim. Și cu bâlbâiții care au terminat facultatea în doi ani. M-au dat pe spate, nu alta. Când te-am auzit mi-am amintit de garajele de la Herculane din anii ’90, când milițienii matale se duceau în stațiune ca turiști și se întorceau juriști. Nu știu de unde dracului scoți vorbele astea, Lucică tată, dar le arunci ca-n filmele alea interzise copiilor cu vârste sub 12 ani. Sigur, dacă te-ai uita înainte în oglindă, când îți faci freza dimineață, nu ai mai vorbi așa. Dar așa, împarți parlamentul în două, exact ca la peluza curva: „Pe ei, pe ei, pe ei pe mama lor!”, că nici CNA nu-și prinde mintea cu voi! Și asta îmi place grozav.

Spre seară a venit și răspunsul oficial, cum altfel? dinspre CJ, de la Romică, tăticul nostru la bine și la greu, care se încadrează întru totul în tiparele lozincii: „stima noastră și mândria.” De la Romică cel fără frică, când e să spună vinovaților pe nume, aflarăm că: de drumurile respective, cu neaua viscolită, a răspuns Ardelean SRL, firma de casă a PSD. După zilele astea două de coșmar, nici nu trebuia să ne mai spună domnul președinte că firma respectivă e una de-a lui Hurduzeu, Mocio ori Popovici. Că, vorba aia, dacă PSD nu vrea rău județului nostru, atunci cine? Ia să fi fost un SRL sau AF liberal, că nici nu s-ar fi apropiat iarna de noi, la cât de dotate sunt astea: cu parazăpezi pe marginea drumului,  asfalt negru, cu lopeți de ultima generație, importate din Germania, cu vânt moderat, și ăla doar pe crestele cele mai înalte, cu toporași și ghiocei ș.a.m.d.  Dar așa: „firmă de casă PSD cu contract din 2020, contractul urmând a se termina anul acesta. Sperăm să ne scăpăm de ei”, cum înțelept mărturisea Romică în limba spargă, pentru colegii de la o publicație locală. De la unul ca el, la ce să ne fi așteptat? Să fi umblat la fagurul cu miere când la îndemână îi este borcanul cu fiere?

Cum vine astă, bă, Romi: „Sperăm să scăpăm de ei”? Dar de ce vrei să scapi de ea, pardon, de ei? Doar că e o firmă de casă a PSD-ului? Sau că așa ți se pune ție pata pe tot ce nu e liberal ori nu-ți împărtășește prostiile pe care ți le bagă alții în cap cu tolcerul? Dar ca de obicei, iar ți-ai dat cu stângu-n dreptu’, că două rânduri mai jos spui: În privința drumului, la ce condiții meteo au fost, tot timpul s-a lucrat la deszăpezit. Și la Muntele Mic, și la Văliug, drumul a fost curățat, dar apoi iar a fost viscol, iar au curățat, și tot așa, ce să se facă mai mult? Contractul prevede că se intervine de la oprirea fenomenelor meteorologice extreme și că trebuie să curețe drumul în 24 de ore. Au intrat cu ratrakuri pe Muntele Mic, au ajutat pensiunile. De sus până jos la Borlova ratrakul a fost de două ori. Nu se putea face mai mult.”.

Păi dacă oamenii ăștia au muncit, cum singuri îi lauzi, de ce vrei să scapi, bre, de Ardelean SRL? Doar ca să te afli în treabă? Să ai și tu activitate și să nu zică lumea că nu faci nimic pentru județul ăsta? Tu în loc să te bucuri, să ciocnești cu ei o cănuță cu răchie fiartă, să-i feliciți pentru devotamentul lor, că sunt la fel de harnici ca și tine, vrei să le iei pita de la gură doar pentru că i-ai „moștenit” de la cei de dinaintea ta? Ce dracu, bă, puiucule, tu nu vezi că dai în bâlbă când una zici și gândești și alta e realitatea de pe teren? Lasă, bă, schiurile din picioare și revino-ți cu picioarele pe pământ, dacă vrei să ajuți cu adevărat județul ăsta!

UPDATE, 6 februarie 2023.

Romi, iată ce declarație am găsit în arhiva Express de Banat, din 21 octombrie 2021:

„Trei segmente de drum erau neacoperite. Nu am mai făcut demersuri pentru alte licitații încercând să facem deszăpezirea în regie proprie sau cu societățile la care suntem acționari, astfel încât bănuții, și așa puțini, să rămână în interior și să gestionăm noi deszăpezirea mai bine. Licitația pentru Prislop – Semenic și Văliug – Slatina Timiș (aceleași despre care am tot vorbit, n.r.) a început în mandatul trecut, dar văzând ce costuri sunt, am zis: stop joc. Nu putem să mergem în continuare așa pentru că suntem un județ care nu are atâtea resurse. Astăzi, societatea care a participat la licitația pe care noi am oprit-o a câștigat procesul și acum este pe procedură să semnăm contractul în condițiile acelei societăți. 2,4 milioane lei plus TVA, pe trei ani. Acest segment l-am scos de sub interesul ăsta. Eu am oprit licitația pentru că am considerat că nu avem destui bani să plătim acest serviciu. Am oprit desfășurarea ei. Ne conformăm!”.

Din declarația, care îți aparține 100%, rezultă că nu PSD a încheiat contractul de deszăpezire, ci tălică! Așa e?

Da’ e adevărat Romi că nu tu erai la volan, ci doamna ta, așa cum au post pe Facebook cei de la Vocea Timișului? Acum nici nu mai contează cine o fost. Fapta e fapta, nu mai poți să faci nimic. Ghinion curat, ce să zic. Trei accidente în mai puțin de un an. Prima dată ți-a sărit ție în fața Touaregului CJ nu știu ce animăluț somnambul, de ți-a băgat mașina în service. A doua oară, tot cu mașina CJ și tot cu tălică la volan, a dat peste tine un TIR-ist, iar acu, în Timișoara. Puiucule, parcă ești blestemat, nu alta. Se țin belele scai de tine, că-ți vine să te duci în lumea largă cât vezi cu ochii. Ba, în CJ, ba în particular. După ce n-ai avut zăpadă toată iarna și în CJ e ca la balamuc, vine și necazul ăsta.

Părerea mea, dacă vrei să ții seama de ea, e ceva necurat la mijloc. Eu zic că ar fi bine să te duci la o vrăjitoare să-ți descânte pe un obiect din casă. O vreme ar fi bine să stai mai aproape de Doamne, Doamne. La început, mai o lumânare aprinsă, mai un Tatăl Nostru rostit seara în loc de postările alea cu Popovici, Mocio și Hurduzeu, mai câte un drum la Muntele Athos, ca mai apoi, să te duci să demolezi cabana aia de pe munte, iar în locul ei ridică acolo o monostire, cum alta nu a fost în Banatul de Munte.

Lasă, bă, Robi, nu mai fi supărat. Am văzut că s-a dus dracului planetara, direcția, roata și ce-o mai fi fost pe acolo, important este că sunteți bine, sănătoși, voioși, voinici. Pardon, voioși, nu, dar sănătoși, da. Îți repari tancu’ pe asigurare, iar dacă nu se poate, cumpără altul, că nu te-o făcut pe tine 90.000 de euroi. Acum, ce să-i faci dacă te-au postat băieții pe Facebook și ai atâtea like-uri și comentarii. Asta știu, asta fac. Nu-i băga în seamă, sunt niște cârcotași și frustrați, nimic altceva. Și, ascultă la mine, mai mult rău îți faci dacă pui la suflet toate rahaturile astea! Așa că, capul sus și, tot înainte!

Romi, în cărțile tale de lectură, altele decât „Punguța cu doi bani”, „Al Baba și cei 40 de hoți” și „Cățeluș cu părul creț” ai întâlnit personaje de acest gen? Care, într-un moment de luciditate, să meargă în public, să-și recunoască neputința? Să-și toarne ce și-o turna în cap (orice, în afară de minte că pe aia i-o dă Dumnezeu)? Nu? Dar tu ai fi în stare, puiucule, să te duci într-o joi seară la Banat TV să te spovedești în direct? Cu cuvintele tale. Ceva de genul: „Dragi liberali și prieteni de la alte partide, în afară de PSD, USR și AUR, vă rog să mă iertați că v-am dezamăgit și v-am chinuit cu prostiile postate de-o râs tot Facebook-ul. Dumnezeu îmi este martor că eu bunăvoință am avut, exact câtă dragoste am de Muntele Mic, m-am zbătut, am alergat de ici-colo (dovadă sunt cele două accidente cu Touaregul CJ), dar mai mult de atât  nu am putut să fac pentru acest județ. Și nici nu cred că voi putea de acum încolo, drept pentru care, vin în fața dumneavoastră să vă cer iertare dacă v-am greșit cu ceva, că de mâine îmi dau demisia și mă duc sus pe munte să-mi demolez cabana așa cum a hotărât instanța. Mă fac copil de treabă.”.

 Ce zici, ai fi în stare puiucule să faci una ca asta? Ca nenea Spirache din Titanic vals: „Vă rog să nu mă votați.”. Bine în cazul lu’ tălică nu se mai pune problema de vot, ci de demisie. Onorabilă demisie, prin care ți-ai spăla greșelile, precum și obrazul pătat al bravului partid care te-a făcut președinte. La început, toți vor fi consternați, vor încerca să te convingă să nu demisionezi, te vor lua cu lugu-lugu, gen: „hai, mă, Romi, nu te lua după alde Stanciu și Nafiru, fii bărbat, ce dracu”, după care te vor lăsa în pace. Fă-o și scapă odată de umilințele la care te supune John Crina, de articolele din Express de Banat, de pamfletele mele. Știu că ți-ai da demisia, dar te gândești că ai, totuși, o responsabilitate, că nu se face să dai bir cu fugiții. Nu te gândi la asta, Romi, dragă. Te asigur că nu-ți va simți nimeni lipsa în Consiliul Județean. Dimpotrivă, s-ar putea să ne meargă mult mai bine fără tine.

Hai, nu mai sta pe gânduri, ia aici pixul și coala asta de hârtie și fă ce trebuie!

Ce dracului ai făcut, bă, Romi, că am auzit că la ședința asta a fost ca într-o piesă de-a lu’ Nenea Iancu. Aia, cu D’ale carnavalului.  Ai citit-o în liceu sau nu? Spune adevărul, că nu-ți ia nimeni capul. Dacă nu ai citit-o, vorbește cu directorul Ionescu, de la Teatrul de Vest, să o pună în scenă. Special pentru tine. Florin e un tip mișto și îți va înțelege dorința ta de culturalizare. Dacă nu merge cu vorba bună, dă-i ordin, că de aia plătești teatrul din banii Consiliului județean. Și ca să-i arăți că ești barosan, pune-i pe actori să joace piesa în sala de ședințe a CJ. Ar fi haiu’ de pe lume dacă ai face asta. Aș avea ce scrie o lună de zile.

Bă, Romi, ai fost varză. Cel puțin așa am citit la colegii mei. De nicio culoare și că John Crina te-a făcut să te simți mic și neputincios. Numai că nu te-a umilit. Că la un moment dat ai vrut să iei bani de la spital (Doamne, Alina Stancovici îi creează insomnii) să-i dai la Cultură. Cum, dracului vine asta, bă Romi? Cum ți-a putut trece prin cap așa ceva? Ai văzut cum au încercat unii să-ți explice că bugetul ăsta nu e ca portofelul tău. Să faci ce ți se scoală ție. Nu știu dacă ai înțeles ceva, deși Crina ți-a explicat ca la copilul mic cum e cu administrația asta. Sincer, m-aș mira să fi priceput ceva din lecția predată de opoziție. Prea multe de înțeles într-un timp atât de scurt. Dacă nici măcar consilierii tăi liberali nu au înțeles nimic, ce să mai vorbim…  Și-au făcut oamenii cruce și și-au scuipat în sân. De când e Consiliul Județean nu a mai fost atâta prosteală ca acum.

Bă, Romi, lasă dracu prostiile tale legate de postările pe Facebook noapte de noapte, pune-te cu burta pe carte și învață și tu administrație cât mai ai de stat acilea. Că ce faci tu în ședințele astea de CJ e circ. Vorba lui Darian Ciobanu:  „Asta nu-i administrație! Nu faceți spectacolul ăsta! Ne facem de râsul lumii.” Ce de râsul lumii, de râsul curcilor, bă, Romi, așa să știi!

A, și încă ceva, să nu uiți să-i dai berea promisă lui John Crina, că te-o salvat și data asta de la ridicol!

Da, bă, aveți dreptate, pentru o mică atenție să intre biata femeie în belele? Hai, înțeleg, spagă de mii, zeci de mii de euro, cum au luat ăia cu măștile anti Covid, dar nu pentru un rahat de 3.500 de lei și 100 de euro primiți într-o săptămână de la 39 de pacienți. Nici măcar 1.000 de euro, ce dracu. Ce-i aia 100 de lei de bolnav? Să fim serioși. Pe lângă câștigul ei lunar de 5.000 de euro, 100 de lei e ca 50 de bani în portofelul pensionarului. Și ce poți să faci cu 50 de bani în ziua de astăzi? Nimic. Absolut nimic. Până și cerșetorul te înjură dacă îi lași 50 de bani. „Uite calicu’, dracului, se zgârcește și la 1 leu.”

Așa și cu oncoloaga noastră. Și o cred că nici măcar nu știa când primea mită. Că și ăștia șmecheri, plasau banii cu discreție ca dânsa să nu se prindă și să se supere. Săraca de ea, numai  se trezea cu plicul pe masă sau în buzunarul halatului  după ce plecau pacienții. De unde știm noi că ’mneaei nu se simțea jignită și revoltată de gestul lor? Dar ce să fi făcut? Să fi dat sunat la Poliție să reclame cazul? Să fi ieșit după ei, să-i fi dojenit pentru asta? „Hei, mamaie, vino și ia-ți plicul, că cu suta aia de lei nici măcar nu am curajul să ies din casă.” Păi nu putea să o facă că, vorba aia, era într-un spital și nu într-o mahala cu țațe și spoitori.  Cum? Un pacient i-ar fi dat dublu pe motiv că ar fi avut două cancere? Nah, ce să zic, o mai fi greșit și ea, că oameni suntem cu toții, dar nu din vina ei, ci, repet, a bolnavilor care nu sunt „sănătoși” până nu-i dă un bacșiș doctorului.

De asta și apreciez gestul de spontaneitate, fraternitate și fermitate pe care și le-au permis cei 96 de colegi care au trimis la instanță susținerea și considerentele lor în acest caz: nu doctorița a greșit, ci pacienții acesteia. Asta ca să ne fie clar nouă, tuturor, care, de-a lungul anilor, am uitat numărul plicurilor pe care le-am dat la doctor, funcționarul public ori administratorul de cimitir.  

Și uite așa, încet, încet a apărut nevoia de a le asigura un habitat corespunzător, un mod de viață adaptat la noile cerințe, care includeau o alimentație sănătoasă, plimbări în natură, expoziții și târguri de frumusețe. De aici și până la apariția și înmulțirea magazinelor cu hrană, a cabinetelor veterinare și a saloanelor canine de înfrumusețare n-a mai fost decât un pas. Cu alte cuvinte, o adevărată industrie de pe urma căreia toată lumea a avut de câștigat. Toate bune și frumoase până când unii au realizat că pe seama câinilor abandonați se poate pune de o afacere profitabilă. Și așa au apărut ONG-urile care, mai cu ajutorul ălora din afara țării, mai cu bani de la buget, s-au pus în slujba drepturilor acestor câini ai nimănui. Au lătrat în stânga și-n dreapta și au încasat banii mulți, însă câini au rămas tot ca înainte, în padocurile mizerabile în care se sfâșie între ei.

Și tot după revoluție, în România a apărut o categorie socială, mai puțin (re)cunoscută în regimul comunist: oamenii străzii. Spre deosebire de câinii fără stăpâni de care vorbeam, față de ei nu s-a manifestat aceeași preocupare din partea autorităților sau a ONG-urilor. Oameni fără căpătâi care au ajuns să doarmă pe sub poduri, în canale, în sălile de așteptare ale gărilor sau pe holurile spitalelor. Spre exemplu, în Caraș-Severin există un singur adăpost pentru oamenii străzii. Cel de la Caransebeș. Cum să aduci un om al străzi la Caransebeș, pentru o noapte, două, tocmai de la Moldova Nouă, Bocșa sau Oravița?  Și, mai ales, cu ce să-i transporți? Cu mașinile primăriilor? Cu dubele Poliției? Cu elicopterul SMURD-ului?

În schimb, avem cel puțin șase ONG-uri care se ocupă de padocurile din județ. 1 la 5, acesta este raportul. Cu siguranță că și numărul câinilor vagabonzi e cu mult mai mare. Dar asta nu este o scuză că oamenii străzii  sunt lăsați de izbeliște. Cine ar trebui să se ocupe de așa ceva? Consiliul județean. Dar cine să o facă? Romeo Dunca? Să fim serioși. El mereu va invoca lipsa banilor și va fi mereu preocupat de scandalurile cu Ionuț Popovici, Hurduzeu și Mocioalcă. Oamenii ăștia, mai la urmă, că și așa votul lor nu se va regăsi la alegerile din 2024.