Aseară, singura lui grijă fost să-l bârfească pe colegul său de partid, Felix Borcean. Dracu’ a mai văzut așa ceva. Aș fi înțeles să-l fi ponegrit pe Mitru Rujan, că-i liberal, vorba aia, pe Arin Ispas de la Forța Dreptei, pe oricare alt politician din Caransebeș, dar nu m-aș fi așteptat să pună „tunurile” tocmai pe primarul actual și șef al PSD Caransebeș. Un om cu scaun la cap nu face să dea din casă: că nevasta e puturoasă, că fata umblă cu hăndrălăi, că baiatul stă toată ziua în vârful patului, că câinele nu mai latră, mu mai vede și nu mai aude, că bălegarul pute. Damian a făcut-o. A făcut-o pentru că e de la țară, oricât de mult s-a plimbat pe la oraș.

O oră și ceva să vorbești cu atâta ură, disperare și dispreț, asta doar în PSD se poate întâmpla. S-a arătat atât de încrâncenat împotriva lui Felix, că la un moment începuse să se bâlbâie, să sară de la una la alta, să dea din mâni ca un înecat, să transpire, să nu-l mai lase pe moderator să vorbească. Un adevărat delir în direct. Sincer, aș fi vrut să-l sun pe șeful lui de partid, să-i spun doar atât: „Silvică, scoate-l, domnule, din platou că face cu herzul. A luat-o rău pe arătură”. Mai rău decât Puiucu de la Consiliul Județean în momentele lui de maximă logoree. Auzi vorbă, dacă îl desemnați candidat pe Borcean „nimeni nu va trage pentru el!” Dacă aș fi în locul lui Hurduzeu, pentru vorbele astea te-aș lua de urechi și te-aș trimite la plimbare. 

Că la urma, urmei, deputat ai ajuns datorită partidului care, la începutul anilor 2000, te-a făcut șef al Direcției Județene de Tineret și sport, fără să dai concurs. Același PSD te-a făcut din profesor de sport  director al Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci (ce-o fi având sula cu prefectura?) iar mai apoi, administrator al județului. Bineînțeles, fără concurs, că i-o fost milă de tine că erai fără serviciu. Ai uitat? Iar acum vii și vorbești ca un absolvent fără diploma de BAC de la liceul din Ciregova cu care te tot lauzi, că dacă va fi desemnat candidat Felix, nimeni nu va trage pentru el.

Cine te mai crede musiu când spui că: „Mă încred în Dumnezeu. Fără Dumnezeu nu pot să ajung primar.”  Zău mă? Bă, ascultă la mine: Dumnezeu are alte probleme pe cap, nu se ocupă de toate frustrările, minciunile, răutățile și căcaturile tale. Apropos de minciuni, câți lei ai dat să-ți cumperi vizualizările și like-urile de la emisiune? Ai dat, dar a meritat. Te râd și curcile pentru asta.

A, și mai e ceva, data viitoare să vii cu batistă de acasă, că așa fac domnii de la oraș. Poartă batistă la ei, nu ca tine să te ștergi de transpirație cu deștu, apoi să folosești haina sau pantalonul în loc de prosop…

De atunci, nici crac de liberal în piețele Matache, Obor sau Orizont din Capitală. Pe nimeni nu mai interesează cât mai costă firul de praz, legătura de ceapă verde, căpățâna de varză murată, care sunt cotațiile la bursă la pătrunjel și păstârnac. Pe absolut nimeni în afară de nea Nicu Ciucă. Copil de la țară, crescut cu dragavei, măcriș și dude, nea Nicu l-a întrebat pe Bode într-o pauză de BPN, uitând că microfonul era deschis: „Lucică, tată, nu știi dacă or fi ieșit urzicile, că mi-aș face dimineață cu niște ouă.”. Auzind discuția, Batistuță a sărit de cur în sus: „Dă-o dreacu de treabă, nea Nicule. Țara arde și lu’ tălică îți arde de urzici. De asta suntem, unde suntem. Spune-mi ce mănânci, ca să-ți spun încotro ne duci.” Săracul general să intre în pământ de rușine căci, niciodată nu i se mai întâmplase ca un mucos de soldat neinstruit să-i vorbească așa.

Pe fond, însă, Batistuță avea dreptate. De trei săptămâni liberalii vorbesc doar despre comasarea alegerilor europarlamentare cu cele locale sau ieșirea de la guvernare. Vorba lu’ Blaga: „se rupe hamul ori moare calul.”. Ori la bal ori la spital. Să se decidă odată că trec alegerile. „Această coaliție a ajuns la data de expirare de mult, atunci când au introdus taxe, care fac rău românilor, fac rău economiei.”, cum plastic se exprima Florinel Cîțu. La ATI unde sunt de toate (pe hârtie), dar de nici una în fapt. Marcelu nici el nu se lasă că-i simte disperați și atunci îi joacă pe degete: „Eu ca prim-ministru nu am văzut un calendar coerent pentru toate alegerile din acest an. Când va exista acest calendar, atunci vom sta de vorbă și vom face anumite modificări”. Dacă n-a văzut, atunci cum să-și dea cu părerea, mon cher?

Păi vedeți, mare dreptate avea Batistuță: țara arde și lu’ ne Nicu Ciucă îi arde de urzici și ștevie!

Săptămâna trecută la Reșița. Conferința de presă. Jorjelu a făcut anunțul anului în materie de transferuri în politica cărășeană: Paul Purea. Liber de contract, acesta a semnat fără să se mai gândească, convins că în felul acesta săvârșește o faptă patriotică. Să-l fi văzut cum trepida de bucurie, fericire și naționalism, de parcă se pregătea să urce pe scena de la „Românii au talent.”. Se și vedea ministru al Sănătății, că așa îi promisese Jorjelu: „Nea Paulică, să știi de la mine, cum câștigăm alegerile, cum te fac ministru. Vei fi cel mai extraordinar ministru.” De atunci, don Purea tot întreabă în stânga și-n dreapta: „Bre, cât e ceasul? Mai e mult până iau locul lu’ Rafila?”

La aceeași conferință de presă bărbați, înalți ca bradul, cândva cu epoleți pe umeri, milițieni și jandarmi deopotrivă, dar și intelectuali de primă mână, luaseră poziția protestului de gherilă împotriva clasei conducătoare și a lu’ PSD în frunte cu Marcelu, ținând în mână niște cartoane cu mesaje anti PSD. Din secvența filmată au lipsit doar scandările din piețele și oboarele unde umblă câinii cu covrigii lu’ Ciolo în coadă, gen: „Pe ei, pe ei, pe ei pe mama lor.”.

Mă așteptam că oameni în toată firea, colonei cu care județul se mândrea nu de mult, să-l tragă de mânecă pe Jorjelu și să-i spună: „Ce dracu, șefu’, ne pui să stăm cu cartoanele astea de parcă am fi copii care se joacă cu puța în țărână. Că avem și noi mândria noastră. Râde lumea de noi.”. Dar cu gândul la osciorul puterii pe care îl sug odată ajunși la putere, n-au zis nici pâs. Or fi gândit că în politică e ca în armată, unul ordonă, ceilalți execută: „Drepți!” „Culcat!” „Târâș pe coate și genunchi!” „Salt înainte!” „Drepți!” „Pe loc repaus, soldat neinstruit!”

Eu, unul, i-aș fi dat în cap cu funcția și gradul. Dar ce nu face omul pentru un pic de os bun de ros: „Drepți!” „Culcat!” „Târâș pe coate și genunchi!” „Salt înainte!” Așa Jorjelu, fă instrucție până scoți untul din domnii colonei.

Așa stă scris în documentul descoperit la malul Dunării, și exact așa s-a și întâmplat. De unde a știut Nostradamus că se va întâmpla așa? Ei, de unde! El le știa pe toate, că de aia era Nostradamus. El a prezis că toate astea vor avea loc în momentul în care unul îi va fura altuia scaunul de primar. Și nu așa s-a întâmplat? Nu a fost așa? Ba a fost, și atunci ce te mai miri?

Bă ești prost? Cum dracului să faci una ca asta, bă? Să pedepsești pe cineva care face un bine, nu un rău? Uite așa. Polițistul, rod al strategiei de dezvoltare a Orașului Moldova Nouă, gândită de primăria locală, a aflat pe surse, că individul urma să săvârșească o faptă ilegală, fără „aprobarea Serviciului de specialitate al primăriei.” S-a prezentat la locul faptei precum Robi din Las Fierbinți, tot într-o fugă și cu sufletul la gură. Au urmat poze, filmări, declarații. inclusiv de la martori, măsurători și sfânta sancțiune, ca o dovadă că nu arde gazul de pomană la locul de muncă.

Bă ești tâmpit? De ce, bă? Eu zic că bine i-o făcut. Cetățeanul să spună mulțam că s-a ales doar cu un „avertisment” scris, că putea să primească o amendă cât casa de mare, care să-l lase în curul gol. De asta zic, bine a făcut polițistul care, între noi fie vorba, nu e plătit să gândească, ci să execute ordinele. Să se învețe minte cetățeanu’ , ca pe viitor să nu mai știrbească autoritatea primarului și a oamenilor din primărie. Ce mama dracului, fiecare face ce vrea în Moldova Nouă? Dacă lăteții ăia nu corespund din punct de vedere al fibrei și al rezistenței la greutate, cine va răspunde în caz că se rup și un om își rupe o mână sau un picior? Serviciul de Urbanism al primăriei, sau nenea ăla care n-ar pregătirea necesară? La asta nu v-ați gândit? La responsabilitatea imensă ce apasă umerii vajnicului polițist. La grija și responsabilitatea ce-o poartă siguranței și integrității fizice a celor care s-ar fi așezat pe băncuțele reabilitate fără proiect tehnic sau notă de fundamentare.

Ei, drăcia dracului!

Ce frumos din partea lui să-ți facă un astfel de compliment, drept supliment la alte complimente de acest gen primite de-a lungul anilor de la partidele pe la care ai trecut: PPDD, PMP, parcă și PNL, cu sufletul. Și acu’ la AUR. Îmi place la tălică ambiția de a-i încerca pe toți. Cum? La ăștia te-ai lăsat greu convins să treci la ei? Te cred, două luni de vrăjeală nu-i de ici, de colo. E ceva. Iar până la urmă ai cedat. Păi cum altfel?  Între noi fie vorba, cine ar putea rezista tentației de a se vedea ministru în guvernul din visul lui Jorjelu? Și eu as fi procedat la fel. Să stai șef de Consiliu de administrație la spital, să te cerți cu toți, să-ți faci numai dușmani, să te ia toți peste picior. Ce dacă te bârfesc ăștia. Ce-ți pasă de ce zic ei, tălică să-ți meargă bine.

Pe de altă parte, îmi vine să râd. Nu știu cum dreacu face, cum nu face Jorjelu de vă fraiește în halul ăsta. Un biet șef de galerie vă tulbură mințile cu ce-o să vă dea. Parcă ați fi copii de mahala care n-au văzut în viața lor cum arată o acadea, o ciunga ori o Eugenia. Pe toți vă face miniștri, directori de companii naționale, secretari de stat, influenceri, creatori de tot felul de bazaconii.

A, pe tălică te-a păcălit cu bustul lui Avram Iancu din sediul AUR de la București. Ți-a luat mau când l-ai văzut atât de impunător și cu mustața răsucită ca și honvezii. Ce-ai zis când ai dat nas în nas cu el. Cu bustul, bre, cu ce altceva? „Bă, asta e adevărat patriot care ține în casa lui bustul altui mare patriot.”. Și ai lăcrimat. Nu ai plâns? A, înțeleg, din momentul ăla ai devenit un adevărat naționalist. Ei, e și asta ceva! Și tot atunci ți-ai băgat picioarele în mușuroaiele de termite pesediște și liberale și ai jurat că îl vei sluji cu credință pe Jorjelu până la moarte și dincolo de ea, așa cum le-ai jurat și lu’ Dan Diaconescu-Direct și Traian Băsescu. Bine ai făcut, să-și dea Dunca cu tesla în…

Așa e, nea Paulică. Ai dreptate, pune-te de pe acum să lucrezi la reforma aia din Sănătate ca să o pui în aplicare chiar din prima zi când vei ajunge ministru.

Hai noroc și ce-o zis Jorjelu!

Luptându-se pentru o cauză, pierdută din start, puiucu’ a răbufnit la conferința de presă ce a urmat ședinței în care s-a aprobat bugetul județean. Marius Isac și Ioan Crina l-au băgat la mijloc, promițându-i marea și sarea la împărțirea banilor, iar el a pus botu’ ca un fraier. Atât i-a trebuit. I-au venit dracii instantaneu, după care a trecut pe frecvența cu care și-a uimit și obișnuit fanii. „Au luat banii de peste tot, au venit cu culmea tupeului, cu justificări, să justifice ei, cât de tâmpiți suntem noi și cetățenii. Să justifice de ce ia o comună nu știu cât, de ce Reșița ia numai atât, când tu, practic, ai luat de la comuna de lângă tine. Cum e posibil așa ceva? Rușine!”. Rușine zici? Rușine să fie. Dar de aici și până la jignirile care au urmat, e-o cale atât de lungă

„Tupeul, nerușinarea, obrăznicia sunt la cote nemaiîntâlnite. Poate că oamenii ăștia au pregătire, poate că sunt specialiști în ceva, dar ca și caracter nu i-aș angaja nici măturători la mine în curte, la prăvălie. Eu dacă aș fi avut astfel de caractere, n-aș fi făcut nimic în țara asta. Deci,  sunt ultimele jeguri de oameni pe românește, da, jeguri, scursuri.”. Când l-am auzit , să intru în pământ, nu alta. Am crezut că Don Marcel, de la Armeniș, băiat finuț și cu ștaif, urmărea conferința de presă și avea să-l sune în direct să-l fi întrebat.: „Romeo, ce faci domnule, ai înnebunit?”

Și chiar dacă ar fi făcut-o, n-ar fi avut cu cine să se înțeleagă. Puiucu’ îi făcuse sandvici pe pesediști, pemepiști și pe ăia de la Pro România îi înghesuise pe toți în același corn de 1 leu și 25 de bani, și mușca din ei cu o poftă de lup flămând, care numai la gramatica limbii române nu îi era capul. „Doctorul Diaconescu, care e un medic bun, o să-i pun un afiș pe scara blocului pe care eu l-am făcut «Atenție, aici stă un caracter de c…t». Cine vă mutați la etajul ăsta, doctorul Diaconescu este o porcărie de caracter.” Alo, Romi, ce faci bre? Vezi ce pățești dacă nu-ți iei pastilele dimineața? Cum, tu nu iei Levo? Atunci, cu atât mai rău, că de aia vorbești așa de porcos.

Tot m-am așteptat ca don Marcelo să sune. Să-l scoată din priză. Da, de unde! O fi avut săracul probleme la partid, nu stă el după toate prostiile lu’ președintele CJ, care se comporta de parcă ar fi ținut în mâini o mitralieră:  „Și toți ceilalți din echipă. Rușine. Mi-e scârbă. Pentru că fac tot felul de mârșăvii, oamenii ăștia nu fac decât să pună mâna pe bani, să ne dea nouă cu tesla, știți dumneavoastră unde.”.

După răbufnirea asta academică, sunt curios să văd câte like-uri de la fani se vor strânge pe pagina de Facebook a lu’ Romi cel școlit la autobaza cu Bucegi și Carpați!

Ce v-am spus, un  răspuns de adevărat militar, responsabil, conducător de oști pe câmpul de luptă din Irak. Cine l-a auzit, cu certitudine s-a simțit mândru că e contemporan cu olteanul din Plenița plecat să se bată la Nassiriyah când cu sunniții, când cu șiiții. Parcă-l văd în fruntea Batalionului 26 Infanterie „Scorpionii Roșii”, ordonând clar și răspicat: „Ostași, vă ordon, treceți Eufratul!”. Că în Irak, Eufratul e ca Prutul nostru, doar un pic mai lung și mai lat. Și să-l apere, bineînțeles, cu prețul vieții lor, exact ca Mihai Viteazul, al cărui fan a fost încă din clasa a IV-a. Și asta pentru că, deși avea o oaste micuță s-a bătut la Călugăreni cu turcii pentru punțile și podețele de peste apa Neajlovului.

Lucică Bode l-a așteptat afară după ce ce s-a terminat emisiunea de la televizor. În mașină, nea Nicu l-a întrebat: „Ce zici, Lucică, dacă mă bag, fac eu față la Cotroceni?” Bode, care ar avea și el oarece interes pe lângă Ciucanu, că nu degeaba e secretarul general al PNL, l-a luat de mână, ca pe un frate mai mare și s-a uitat lung la el: „Ce vorbă este asta măi Nicule? A făcut față dulapul ăla de Iohann, cum să nu faci tu? Tu care, vorba aia, ai fost și general de armată, și prim-ministru cum să nu faci față?” După așa vorbe mieroase, lu’ nea ex-premierului i s-au aburit ochelarii de bucurie: „Așa zic și eu. Ce mare scofală e să conduci o țară? Să fii președinte. Ce, eu nu știu să-mi fac vacanțele frumoase? Și n-o să mă duc afară ca Iohann să se lege presa de mine că cheltui o căruță de bani. Nu, eu mă duc, prin Casa de Pensii, la Techirghiol să fac împachetări cu nămol, că de la o vreme mă dor toate oasele. Sau la Covasna, că mă cam înțeapă inima.”

Bode l-a ascultat cu atenție, sorbindu-i fiecare vorbă scoasă din gură, iar la sfârșit, când să se dea jos din mașină, nea Nicu i-a zis: „Și dacă ies președinte, te fac și șef peste partid, și prim-ministru. Asta numai dacă ajung în locul lui Iohann la Cotroceni”. La care Bode a sărit ca ars: „Ce vorbă e asta, bă, Nicule? Că tu ai fost cam de toate în viața asta: și general de armată, și erou de război, și plagiator de teză de doctorat, și prim-ministru, și tată, și vecin de palier cu unul pe care îl știu din vedere și aia, și ailaltă. Cum să nu ajungi președinte, taman când să mă faci și pe mine premier și președinte de partid?”
Că chiar așa!

Cică starețul Mănăstirii din Băile Herculane, Protosinghel Nectarie Câșlariu, a picat în dizgrația Episcopului Caransebeșului, după ce i-a cerut lu’ Lucică să renunțe la erezia ecumenistă. Cel dintâi ar face parte din aripa preoților ortodocsi fundamentaliști, adepții unor curente mănăștirești ultraradicale din Grecia. Aceste grupări nu acceptă în ruptul capului nici măcar un dialog cu alte confesiuni, darămite slujbe oficiate împreună cu catolicii, evangheliștii, cum se mai întâmplă în ultimul timp. Cine promovează așa ceva săvârșește un act de erezie. O blasfemie.  

Și Nectarie Câșlariu și-a luat inima în dinți și i-a scris șefului Lucică, cel care conduce Episcopia.: „Deși nu ați semnat hotărârile eretice ale sinodului din Creta, sunteți proecumenist, încercând mai cu zel decât episcopii semnatari ai acelor erezii ecleziologice, care se transpun practic prin ecumenism, să le implementați în eparhia noastră. Nu intru în amănunte spre a descrie toate acțiunile pe care le-ați întreprins public și pe față în acești doi ani și care vă califică a fi pe calea apostaziei, trădând adevărul de credință.” Curaj, domnule, curaj.  E ca și cum i-ai fi spus majurului în armată că nu execuți ordinul doar pentru că vrea el așa.

Această radiografie nu putea rămâne fără urmări. Consiliul Eparhial s-a întrunit de îndată, la mijlocul lunii decembrie 2023 și în unanimitate de mâini ridicate  s-a decis de îndată aplicarea Regulamentului Autorităților Canonice Disciplinare și ale Instanțelor de Judecată ale Bisericii Ortodoxe Române.  Adică, oprirea Protosinghelului de la săvârșirea lucrărilor sfinte, timp de 30 de zile începând cu 18 decembrie 2023, canon de post și pocăință, la Mănăstirea Călugăra, tot timp de 30 de zile, cu participarea la toate slujbele religioase și activități ale mănăstirii.

Starețul mănăstirii a ridicat umerii și a făcut ochii mari citind Decizia semnată olograf de PS Lucică. „Ce-am făcut așa grav?”, ar fi întrebat Protosinghel Nectarie Câșlariu. „Ce ai făcut? Chiar nu știi?” Și l-au lămurit pe loc cei de la episcopie: 1. Nerespectarea mărturisirii (de fidelitate eclezială sau a jurământului depus la absolvire sau hirotonie.) 2. Sperjur – jurământ fals – pentru comportamentul și atitudinea arătată cu ocazia convocării la Centrul Eparhial. 3. Contrazicerea publică în scris sau prin mijloace audio-vizuale (nu mai e biserică de altădată, acum s-a modernizat!)a poziției oficiale a Bisericii referitoare la evenimente sau aspecte din viasța și activitatea acesteia, privitoare la credință, unitate eclezială și misiune pastorală.

Acestea fiind spuse, Decizia a fost comunicată Sectorului Exarhat din cadrul Episcopiei, Serviciului Administrativ-Bisericesc și Protos. Nectarie Câșlariu. Aici urmează partea haioasă a pedepsei: Decizia se aplică fără drept de contestare. Un fel de băgarea pumnului în gură. Cam asta face un episcop al Bisericii Ortodoxe Române taie și spânzură precum judele din epoca feudală, Singura deosebire e că judele era stăpân de rumâni, iar episcopul conduce ceata de colindători într-ale osanalelor. Cine, în mod repetat, nu se aliniază și nu ține cadența, riscă să ajungă la bulău ori să fie lăsat la vatră!

Cum se plimba el așa printre mesele pline cu haine groase de iarnă, cizme și șoșoni, aparatură electronică de tot felul aduse din Germania, ce să vezi: mai, mai să dea nas în nas cu Ciolacu care venise în târg cu suita de campanie. Campanie electorală. Degeaba o încercat el să se ferească, să se pitească după tarabele alea cu marfă, că Marcelu l-a dibuit din prima. Băiat salon, social-democratul nu s-a dus direct la el. S-a făcut că nu-l vede, lăsându-l să-i tihnească ziua liberă, micul și muștarul pe care le cumpărase de la o tarabă. A răsuflat ușurat abia când delegația de partid a PSD și-a încheiat vizita și l-a văzut pe colegul său Coaliție urcându-se în mașină.

A doua zi, la guvern, Marcelu i-a zâmbit ștrengărește, cum numai el știe s-o facă, iar nea Nicu și-a dat seama că n-ar fi putut să o dea întoarsă. „Asta e, m-ai prins. Pe vremuri mă duceam mai des în piață că, știi cum e, găsești și multe lucruri bune și ieftine, unele chiar cu etichetă pe ele. Dar eu nu pentru cămăși, pijamale sau chiloți m-am dus, că mi-e dulapul plin de ele, ci pentru o piesă de ceas. Am un ceas mai vechi, pe care l-am cumpărat pe când eram militar, căruia i s-a uzat o rotiță. Mi-a spus mie cineva că aduce unul de la Crevedia ceasuri și piese de schimb.” Marcelu l-a privit curios și tot la ferl l-a și întrebat: „Mă gândesc că e un ceas scump, dacă ții atât de mult la el.” Nea Nicu l-a tras de-o parte, să nu-l audă careva: „Pe dracu, am dat 900 de lei pe el.” „Doar atât?” „Doar atât, că l-am luat de la reducere. Înțelegi ce zic?” Lui Marcelu nu-i venea să creadă: „Păi bine, nea Nicule, matale cu ceas de 900 și a lu’ Batistuță de 30.000 de euro? Asta-i treabă? Ce-i cu indisciplina asta în PNL? Că la noi în PSD cine își permite haine, încălțări, ceasuri și iubite mai scumpe ca ale mele, zboară.” Săracul Ciucă s-a făcut mic de rușine: „Dă, bă, Marcele. Fiecare își cumpără ceasul pe care și-l permite. Important e să avem la mână ceas, să nu întreb toată ziua, bună ziua, pe unul, pe altul cât este ora.”

Auzi la el, „Fiecare își cumpără ceasul pe care și-l permite…” Ai dreptate, nea Nicule, n-ai cum dintr-o pensie de serviciu de 18.000 de euro să-ți cumperi ceas de mână de 30 de mii de euro. Oricât te-ai screme. Cu tot ce încasezi de la guvern, și tot nu ți-ai permite un asemenea ceas. Așa că, să nu vă mai aud vorbind în necunoștință de cauză când îl mai vedeți în piața de vechituri după rotița aia de la ceasul de 900 de lei. Că vorba lui: „Bă, dacă aș câștiga mai mult, aș lua unul nou, dar așa…”

Feciorul nostru e ca puiul de stăncuță. După ce trei ani s-a lăfăit în cuibarul de la etajul al doilea al Consiliului Județean, i-au dat penele, i-au crescut aripile, vorba unui amic, și va trebui să-și ia zborul. Nu e ușor să lase în urmă mamă și tată, frați și surori, vrăbiuțe și sticleți, scandaluri zilnice, să plece la mama dracului. În creierul munților, precum haiducul Manta de la Măru.

Nu, dar n-are ce face. Ordinul de la București este clar. Ca să oprească hemoragia, pierzătoare de procente electorale, alde gheneralul erou de la Nassiriya și plagiatorul șef de la Zalău, a tezei de doctorat, au decis trei chestii mari și late, ce se învârt în jurul aceleiași idei: președinții filialelor liberale să candideze fie la șefia Consiliilor județene, fie la cea a primăriilor, reședințe de județ. Cum el nu e nici una, nici alta, în orice moment se poate trezi cu Marcelino de  Armeniș la ușă: „Romeo, ai auzit ce-o zis nen-tu Ciucă și cu Lucică. Semnează ce mai ai de semnat pe acilea, cheamă pe unu să-ți șteargă toate prostiile din calculator, cere-ți iertare celor ce le-ai greșit, și ușchește-o! Fă-ți lichidarea și dispari!”

Doamne, ce ți-e și cu viața asta. Când să zici și tu Doamne Ajută și îți comanzi  veșminte noi pentru un alt ciclu electoral, vine un bărzoi-general și citește ordinul de zi pe unitate, cu îndemnul camaraderesc: „Zboară puiucule, zboară!” Și de dragul partidului, a lu’ Ciucă și a lu’ cine o mai fi, o faci și pe asta, că n-ai încotro!